Ce spectacole se joacă în acest weekend pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi

Sâmbătă, de la ora 19,00, publicul va putea vedea piesa „Trei graţii”, de Valentin Krasnogorov, în regia lui Eugen Făt. Duminică, tot de la ora 19,00, se pune în scenă „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant”, de Anthony Neilson, în regia lui Dragoş Alexandru Muşoiu.

Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi oferă publicului, în zilele de 8 şi 9 septembrie 2018, două spectacole de excepţie după două piese foarte cunoscute.

Sâmbătă, 8 septembrie, de la ora 19,00, se joacă „Trei graţii”, de Valentin Krasnogorov, în regia lui Eugen Făt, care mărturiseşte că a încercat să transmită prin viziunea sa regizorală un mesaj special spectatorilor.
   
„Deşi am lucrat pentru prima dată ca regizor pe un text impus de către direcţiunea teatrului, am încercat să fac şi de data aceasta un spectacol de autor. Am ales să fac un spectacol de autor şi să transmit un mesaj foarte puternic: TIMPUL. Totul este efemer şi absolut toate lucrurile stau sub semnul vremelniciei lui: tinereţea, iubirea, puterea. Am ales să fac un spectacol poetic, nostalgic combinat cu fragmente din Cehov, Trei surori - pe care sper să-l fac odată şi-odată - dar şi din amintiri personale scrise de către cei patru protagonişti ai spectacolului. Timpul trece, ceasul ticăie”, spune Eugen Făt.

În esenţă, piesa face trimitere la mitologia greacă, în care Graţiile (sau Cele trei Graţii) sau Haritele (în greacă: Χάριτες, Harites) erau personificări ale graţiei şi frumuseţii feminine. Romanii le numeau Gratiae. Erau fiicele lui Zeus şi ale Eurynomei, trei la număr: Aglaea, Euphrosyne şi Thalia. Sălăşluiau în Olimp, unde trăiau alături de muze, şi erau deopotrivă protectoarele poeţilor. Erau socotite când însoţitoarele lui Apollo, când ale Atenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysos.

Cele trei graţii ale autorului rus Valentin Krasnogorov caută şi ele, cu nu mai puţin şarm, fericirea. Avem în faţă, ca urmare, o comedie plină de sensibilitate despre micile probleme care apar atunci când sufletul aleargă mult mai repede ca trupul, iar speranţa are de luptat cu inerţia, cu tabieturile şi cu oglinzile strâmbe ale neîncrederii în sine.

Duminică, 9 septembrie, de la ora 19.00, pe scena Dramaticului gălăţean poate fi văzută piesa „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant, de Anthony Neilson, în regia lui Dragoş Alexandru Muşoiu. Iată cum este descris spectacolul chiar de către cei de la Teatrul Fani Tardini.

„În 1881, un renumit şi enigmatic impresar al vremii, dl Edward Gant, a prezentat pentru ultima oară show-ul său. Managerul de actori, dependent de opiacee, şi-a prezentat trupa, creând un spectacol de grotesc, un soi de comedie neagră, mister şi realism magic. Peste un secol mai târziu, dramaturgul Anthony Neilson a reconstruit acest eveniment istoric fascinant şi fantastic într-o piesă de teatru care combină melodrama şi extravaganţa cu singurătatea dureroasă care a caracterizat acel spectacol ciudat victorian. Piesa lui Neilson oferă o explorare ciudată şi frumoasă a tristeţii şi a ideii de moarte, prin mijloacele specifice artei spectacolului.

Spectacolul călătoriei ciudate şi  enigmatice totodată, al lui Edward Gant afişează în mod acut deformările inimii şi ale minţii. În piesa lui Anthony Neilson, montată de talentatul Dragoş Alexandru Muşoiu, acest trist showman îşi face o ultimă ieşire din călătoria prin meandrele sufletelor şi speranţelor unor personaje la fel de stranii ca şi el.

Spectatorii vor putea descifra în poveştile de pe scenă, suferinţe care – ironic ! - strălucesc sălbatic ca-ntr-o atmosferă specifică mai degrabă circului, şi care nu duc la altceva decât la o profundă examinare a imaginaţiei, a inimii umane şi a rolului teatrului în sine.

Frumos proiectat de regizorul Dragoş Muşoiu pentru a arăta aerul unui teatru / circ, reprezentaţia este plină de gust şi caracterizată de rafinament, iar firul conducător este cel conform căruia sensibilitatea se amestecă cu glumele. Se ajunge astfel la convingerea dramatică a lui Gant cum că adevărul vieţii se află cel mai greu de desluşit din toate faptele”, sunt descrise intriga piesei şi concepţia regizorală.