FOTOGALERIE Al şaselea primar şi cel mai vrednic din istoria Galaţiului a fost un prinţ
0Alexandru Moruzi, nepotul domnitorului cu acelaşi nume, a făcut din Galaţi un mare oraş- port cu legătură la Marea Neagră. Ce-a realizat edilul „cu sânge domnesc”, în doar doi ani, nici măcar n-au visat, în două decenii, cei patru primari aleşi după 1989.
Începând din 1830, Galaţi-ul a fost administrat de o Comisie Orăşenească, înlocuită ulterior de Sfatul Municipal, alcătuit din trei membri. Asta până în 1864, când a fost promulgată „Legea privind organizarea şi administrarea comunelor urbane”. Prin această lege a fost înfiinţată instituţia primarului. De atunci, s-au aflat în fruntea urbei gălăţene 101 primari (unii dintre aceştia exercitând funcţiile respective câte două mandate) şi preşedinţi de comisii interimare.
Dintre toţi aceşti edili, cea mai importantă contribuţie la modernizarea Galaţiului a avut-o Alexandru Moruzi.
Nepot de domnitor, comisar pentru „îmbunătăţirea Galaţiului”
Nepotul domnitorului cu acelaşi nume s-a născut în 1815, la Constantinopol. În 1829, familia lui Alexandru Moruzi s-a stabilit la moşia fostul domn al Moldovei, din comuna Pechea, judeţul Covurlui (actualul judeţ Galaţi).
Acolo îşi va petrece copilăria viitorul primar gălăţean, care a învăţat să scrie şi să citească ajutat de dascăli greci aduşi special de la Constantinopol, după obiceiul familiilor boiereşti din acele vremuri.
„În tinereţe, Alexandru Moruzi a călătorit mult prin Europa şi a petrecut mai mulţi ani în Italia unde a studiat pictura şi muzica având o mare pasiune pentru aceste arte. În paralel cu aplecarea spre artă Moruzi a manifestat un interes deosebit pentru chestiunile economice şi financiare, iar mai apoi şi pentru cele politice”, afirmă Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi
Numele lui Alexandru Moruzi apare pentru prima oară în viaţa politică a Moldovei, cu prilejul mişcării revoluţionare din primăvara anului 1848. Deşi ia parte la mişcarea politică şi revoluţionară din Moldova, Moruzi era supus grec, nu avea cetăţenia moldovenească. A primit-o în 1856, după ce a dovedit că iubea Moldova şi nu se considera un străin.
„La 26 septembrie 1857, Alexandru Moruzi a fost numit de către caimacamul Nicolae Conachi Vogoride «Comisariu Extraordinar în oraşul Galatzi, pentru toate lucrurile atingătoare de îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea acelui oraş». Un an mai târziu, după ce Moruzi a încheiat cu Comisia Europeană a Dunării o convenţie pentru serviciul liniei telegrafice dintre Galaţi şi Sulina, mulţumit de «zelul patriotic şi stăruinţa de care a dat dovadă» caimacamul i-a încredinţat «pentru folositoare îngrijire» tot «districtul Covurlui»”, a mai spus Marius Mitrof.
A dezvoltat oraşul-port Galaţi şi l-a civilizat
După ce s-a ocupat de gospodărirea Galaţiului, încă de pe vremea caimacamului Nicolae Vogoride, atrâgându-şi respectul, admiraţia şi recunoştinţa tuturor notabilităţilor vremii, Alexandru Moruzzi a devenit primar, funcţie pe care a ocupat-o între anii 1871 şi 1872, dovedind aceeaşi ardoare pentru ridicarea oraşului.
„În tot acest răstimp, a muncit cu râvnă, demonstrând un zel ale cărui rezultate dăinuie de aproape un secol şi jumătate. Prin opera sa edilitară, a adus mari servicii principalului port la Dunăre. Alexandru Moruzi a avut vederi largi şi vizionare, considerând Galaţiul ca menit să devină un important centru comercial al Moldovei, şi chiar al întregii ţări întregi, ca port la Dunărea maritimă. Cum la acea vreme, Constanţa încă nu făcea parte din teritoriul nostru naţional, Galaţiul era portul de căpetenie al ţării pentru exportul şi importul de mărfuri, care se făceau pe Dunăre”, precizează reprezentantul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
Enumerare umilitoare pentru edilii din zilele noastre
La vremea respectivă, mandatul de primar avea durata de un an, iar edililor li se încredinţa, în mod excepţional, încă unul, doar dacă se remarcau prin realizări deosebite. Pentru o necesară comparaţie cu rezultatele muncii edililor din ultimii 23 de ani, se cuvine remarcat numărul mare al realizărilor datorate celui mai apreciat primar gălăţean din toate timpurile, Alexandru Moruzi.
În doar doi ani (durata celor două mandate), lucrând după un plan bine stabilit, primarul-prinţ a amenajat şi modernizat Portul Galaţi. Din dispoziţia şi sub îndrumarea sa, au fost construite cheuri din piatră, platforme şi magazii, toate utilităţile necesare traficului comercial portuar aflat în plină dezvoltare.
„Necesitatea întăririi malurilor Dunării pentru facilitarea acostării vapoarelor, care veneau în număr tot mai mare după ce Galaţiul a devenit porto-franco, devenise imperioasă. Din acest motiv, primarul Alexandru Moruzi a construit cheul nou, cu o lungime de 650 de metri”, a explicat Marius Mitrof.
Aceasta a fost o realizare edilitară care a amplificat dezvoltarea ulterioară a Galaţiului. Înainte ca oraşul să devină porto-franco, importurile erau limitate la cantităţile de mărfuri necesare pentru consumul local, pe atunci Galaţiul fiind un târg cu aproape 5.000 de locuitori. După liberalizarea comerţului, volumul activităţii portuare a crescut continuu atrăgând tot mai multă forţă de muncă astfel că, în vremea primarului Alexandru Moruzi, populaţia oraşului a ajuns la 82.000 de suflete.
Tot de numele primarului Moruzi, este legat şi cel dintâi plan de sistematizare a oraşului Galaţi, proiectat cu străzi drepte şi largi, cu pieţe şi grădini publice. Într-un timp record pentru edilii contemporani, Moruzi avea să confere târgului oriental Galaţi aspectul unui oraş modern de tip occidental.
Alexandru Moruzi a introdus reţele de canalizare, de apă potabilă şi iluminat public cu felinare pe bază de „gaz aerian din cărbune”, pe principalele străzi ale oraşului, pe care le-a şi pavat cu piatră cubică.
Şi să nu credeţi că i-a fost mai simplu decât edililor din zilele noastre. Potrivit cronicilor vremii, primarul Alexandru Moruzi a contractat, la 31 august 1872, cu domnul Grigore Eliad, din Bucureşti, „construirea unei reţele de canaluri destinate la scurgerea apelor şi a diferitelor materii lichide şi lichidabile dăunătoare sănătăţii. Afacerile nu s-au încheiat cu bine urmând o serie de procese, prin care primăria era obligată să plătească obligaţiunile emise pentru canaluri, dar în schimb să i se facă toate lucrările rămase neexecutate”.
În martie martie 1872, primarul Alexandru Moruzi a concesionat lui Dimitrie Monnier, din Marsilia, construirea şi exploatarea uzinei pentru alimentarea oraşului cu apă din Dunăre, filtrată. Este Uzina de Apă numărul 1, din cartierul Ţiglina I, scoasă din funcţiune abuziv în 2011 pentru ca mafia imobiliară din zilele noastre să poată institui privilegiul imobiliar pentru terenul acesteia. În locul uzinei de apă construite de Moruzi, vor fi ridicate vile pentru potentaţii de azi.
Tot în mandatul lui Alexandru Moruzi, la 13 septembrie 1872, a fost inaugurată linia de cale ferată Galaţi-Barboşi-Brăila-Galaţi.
„În timpul Războiului de Independenţă, vazându-se lipsit de resurse financiare pentru Primărie, în iulie 1877, Alexandru Moruzi s-a pus în fruntea unui comitet ad-hoc, pentru strângerea de fonduri, în vederea ajutorării ostaşilor români răniţi. Cu o parte din banii colectaţi de la populaţia care îl admira pe edilul gospodar a fost înfiinţat «Spitalul Elisabeta Doamna Caritatea Gălăţeană»”, ne-a mai precizat Consilierul Marius Mitrof.
Moruzi a ştiut cum să fixeze terenului instabil din Galaţi
Edilul gospodar Alexandru Moruzi a lăsat pentru posteritate şi o altă realizare arhitectonică importantă, care dăinuie, şi pe lângă care gălăţenii şi oaspeţii oraşului trec, în drum spre şi dispre Gara CFR, fără să ştie cui i se datorează.
De la gară, drumul spre partea din deal a oraşului se făcea pe un drum la capătul căruia era o colină. Ştiind cât de instabil este solul oraşului Galaţi, Alexandru Moruzi a întărit această colină cu un zid de piatră (taluz) pe care l-a prevăzut cu scări şi balustrade turnate din fontă, realizate artistic. Colina s-a transformat radical şi toate construcţiile din zonă sunt şi în ziua de astăzi protejate de o alunecare de teren cu consecinţe dezastroase.
Zona fost sistematizată şi strada largă dinspre gară se împarte, în dreptul scărilor, în alte două străzi, Gării şi Cuza Vodă, una către nordul oraşului şi cealaltă către sudul acestuia. Din păcate, dacă în ziua de astăzi, pe aceste străzi, ar mai circula trăsuri, pasagerii şi vizitii ar cădea pe pavajul vălurit.
Cel mai vrednic primar din istoria oraşului Galaţi s-a stins în 1878, la vârsta de 63 de ani, în locuinţa sa de pe strada Mihai Bravu. A fost înmormântat, potrivit dorinţei sale, în cimitirul din comuna gălăţeană Pechea, alături de părinţii săi.
Primarul-prinţ Alexandru Moruzi a fost căsătorit de patru ori şi a avut cinci fii şi o fiică.
I-au necinstit memoria pentru că la atât s-au priceput
În semn de recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut în folosul oraşului Galaţi şi a locuitorilor acestuia, în 1880, conducerea urbei a botezat cu numele lui Alexandru Moruzi o mică piaţă din Valea Oraşului. Apoi, după mai bine de jumătate de secol, în 1936, doctorul Alexandru Măcellariu, şi el primar al Galaţiului, a comandat un bust înfăţişându-l pe Alexandru Moruzi, operă a sculptorului Oscar Spaethe, care a fost amplasat în faţa sediului de atunci al Primăriei gălăţene.
Nu după mulţi ani, comuniştii au topit sculptura din bronz a lui Alexandru Moruzi, dar de piaţă nu s-au atins.
Ulterior, tot un adept al ideologiei comuniste, însă adaptat perfect noului tip de capitalism românesc „original”, a desăvârşit afrontul adus memoriei celui mai vrednic primar gălăţean din toate timpurile, desfiinţând Piaţa Moruzi şi lasându-i pe ţiganii din zonă să distrugă clădirile de patrimoniu, singurele amintiri din vremurile înfloritoare ale lui Alexandru Moruzi. Şi culmea, a făcut-o din postura de urmaş al acestuia, în fotoliul de primar al Galaţiului.
Se încarcă comentariile...
