Adolescenta în mâna căreia tapiseriile prind culoare şi viaţă. „Nu trebuie să ţinem cont neapărat de realitate“

Gabriela Leu Foto: arhiva personală

Gabriela Leu (17 ani), elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, a obţinut medalia de argint la Olimpiada Naţională de Arte Plastice din 2018, adolescenta specializându-se pe o zonă a artelor deloc uşoară: tapiseria.

Gabriela Leu (17 ani), elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, este pasionată de mic copil de desen şi pictură. De când era la grădiniţă, desena foarte frumos, iar educatoarea i-a spus mamei sale că fetiţa ar trebui dată la liceul de arte pentru că este foarte talentată. A venit la liceul de arte în clasa a VI-a, dar abia în clasa a XI-a a descoperit tapiseria, abordând diverse tehnici de desen, sub îndrumarea profesorilor. 

A fost o provocare să participe la Olimpiada Naţională de Arte Plastice, secţiunea tapiserie, pornită de la unul dintre profesorii săi, iar Gabriela a acceptat-o. „Am descoperit că tapiseria îmi place foarte mult, cu toate că şi celelalte teme îmi stârneau interesul. Mă voi opri la tapiserie pentru că simt că mi-aş putea exprima creativitatea foarte bine pe această zonă. Noi trebuie să stilizăm formele foarte mult, nu trebuie să ţinem cont neaparat de realitate“, ne mărturiseşte adolescenta.

Tapiseria este o ţesătură decorativă din lână sau din mătase, înfăţişând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război şi folosită mai ales la împodobirea pereţilor sau a unor mobile din locuinţe, instituţii sau săli publice. Ţesăturile sub forma tapiseriilor au apărut din dorinţa de a conferi o dimensiune estetică unui obiect utilitar,  având iniţial rolul practic de a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale.

Gabriela ne mărturiseşte că îşi doreşte ca, după finalizarea studiilor, proiectele sale de tapiserie să se transforme în lucrări de tapiserie, ce constau dintr-un obiect ţesut în mod tradiţional pe un război de ţesut vertical. Ţesătura tapiseriei clasice este formată din fire numite bătaie şi urzeală. Urzeala se realizează paralel cu partea verticală a ţesăturii şi formează ceea ce se numeşte elementul purtător al ţesăturii, iar bătaia este transversală, fiind introdusă la ţesere între firele de urzeală, iar apoi îndesită prin bătaia cu pieptenele sau furculiţa. 

După prima participare la Olimpiada Naţională de Arte Plastice din acest an, Gabriela a plecat acasă cu medalia de argint la tapiserie, câştigând şi olimpiada judeţeană, o performanţă notabilă, ţinând cont de concurenţa de pe această zonă şi talentul copiilor care au participat.

Tehnica creării unei tapiserii

Olimpica realizează proiecte de tapiserie, la o scară evident mai mică decât cele reale. Mai întâi face o schiţă a ceea ce urmează să creeze, ţinând cont de anumite compoziţii, după care acestea sunt pictate. Gabriela a devenit atât de bună la ceea ce face, încât acum e suficient să arunce o privire la un model, pentru a realiza cu uşurinţă apoi schiţa unei tapiserii. Adolescenta pictează şi portrete şi peisaje, realizate în culori acrilice sau tempera. 

Culorile acrilice sunt vopsele cu uscare rapidă compuse din pigmenţi şi emulsie acrilică polimerică. Culorile acrilice se pot dilua cu apa, dar, odată uscate, acestea devin rezistente la apa. În funcţie de cât de tare este diluată o culoare (cu apă) sau modificată cu gel acrilic, mediu sau pastă, lucrarea finală poate semăna cu o lucrare în acuarelă sau în culori ulei, sau poate avea aspectul unei picturi în culori acrilice, ce nu poate fi obţinut folosind alt medii. 

Două dintre compoziţiile Gabrielei FOTO arhiva personală

Tempera este un mediu de pictură permanent şi cu uscare rapidă format din pigmenţi amestecaţi cu un liant solubil în apă (de obicei, un material vâscos, cum ar fi gălbenuşul de ou). Dacă ar fi să aleagă, tânăra ar merge pe pictură în detrimentul desenului. „Când pun culoarea pe hârtie, simt altceva, o vibraţie, totul e mai viu când pictez“”, ne destăinuie olimpica, care s-a făcut remarcată chiar la admiterea la liceul de arte, când profesorii examinatori au apreciat talentul său la pictură. După absolvirea liceului, va da admitere la Facultatea de Arte din Cluj şi se va orienta apoi către industria producătoare de tapiserii, urmând să realizeaze modele de tapiserii ce vor fi transpuse în realitate la o fabrică de profil.

Pictează la lumină albă

Crede că pasiunea pentru pictură şi tapiserie se datorează într-o bună măsură şi profesorilor săi, unul dintre aceştia fiind profesoara Liliana Negoescu, un dascăl dedicat, care se implică în perfecţionarea continuă a elevilor săi la şcoală, dar le oferă o mână de ajutor şi dacă au probleme personale. Gabriela se bucură că la Galaţi începe să se creeze o comunitate de artişti, care prin promovarea artei în general şi a propriilor lucrări în special reuşesc să deschidă ochii publicului larg la tot ceea ce înseamnă artă. 

„Din păcate, acum nu este promovată suficient arta. E ca şi cum ar fi o comunitate mică şi ascunsă, dar nu e deloc aşa“, ţine să puncteze tânăra artistă. Anul trecut, la doar 16 ani, a avut prima ei expoziţie de pictură, la Teatrul Muzical „Nae Leonard“ din Galaţi, în cadru unui eveniment ieşit din tipare, la care şi-a expus lucrările şi un fotograf şi unde a avut loc şi un concert de muzică clasică. Recunoaşte că nu se descurcă încă aşa bine la portrete, aşa cum şi-ar dori, însă acest lucru se datorează şi faptului că este perfecţionistă, neavând pace până când chipul de pe pânză nu arată identic cu cel din realitate. 

Olimpica a venit la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” încă din clasa a VI-a FOTO Valentin Trufaşu

Deşi ar putea pleca în orice alt oraş din ţară sau chiar în străinătate, îşi doreşte să rămână la Galaţi şi să intre în Uniunea Artiştilor Plastici, pentru că îi place mult mediul care s-a format în jurul artiştilor locali, care încurajează iniţiativa şi creativitatea tinerilor ce vin din urmă. Olimpica are un proiect ambiţios, de suflet, cum îl numeşte ea, fiind vorba de o expoziţie cu picturi de tapiserie, ce va fi cu siguranţă ceva special în lumea artei din România. Nu va renunţa însă la pictură şi ne destăinuie că în zilele în care nu poate picta, nu se simte bine. Când se aşează la şevalet, pictează, de regulă, cam cinci, şase ore, uitând câteodată să şi mănânce. 

Obişnuia până de curând să picteze foarte mult noaptea, pentru că atunci se simţea mai inspirată, dar pentru că o deranja lumina galbenă de la becul din cameră, şi-a cumpărat o lampă cu lumină albă, similară cu lumina zilei, care o ajuta să redea mai bine pe pânză ceea ce îşi imaginează. Odată cu participarea la olimpiadă, şi-a modificat programul, iar acum lucrează dimineaţa, pentru a-şi pune în valoare mai bine creativitatea.