Telenovelă cu amorezi de viţă nobilă. Cum i-a suflat Prinţul Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea, nevasta marelui liberal Radu N. Săveanu

Ioana Dumitrescu Doletti, prima sotie a liberalului Radu Saveanu

Familia Săveanu a fost una dintre cele mai celebre în Focşani, prin cele trei generaţii de politicieni, toţi liberali de frunte.

Familia Săveanu a jucat un rol extrem de important în politica românească de după Războiul de Independenţă din 1877 şi până la venirea regimului comunist. Trei generaţii de politicieni la vârf a dat această familie de liberali din tată în fiu oraşului Focşani, ocupând toate funcţiile în administraţie şi politică posibile, de la primar la ministru.

Neculai Săveanu, apoi fiul său, Nicolae N. Săveanu, şi, în fine, Radu N. Săveanu sunt oameni care au scris istorie pentru Partidul Naţional Liberal în Vrancea şi la nivel naţional. De ultimul, Radu N. Săveanu, este legată şi o poveste cu iz de telenovelă, după ce soţia sa a fugit cu prinţul Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea.

Radu a fost căsătorit cu Ioana Dumitrescu Doletti, fiica unui proprietar de terenuri din localitatea buzoiană Tohani. După cum o caracteriza omul politic Constantin Argetoianu, Ioana era "de o frumuseţe discutabilă, dar înzestrată cu toate atracţiile viciului, deşteaptă şi şireată”. Femeia avea 29 de ani în anul 1931, când a fost protagonista unei întâmplări despre care s-a vorbit mult timp în Bucureşti. Episodul este redat de acelaşi Argetoianu, în memoriile sale.

"Prinţul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea,  a cunoscut-o la Automobil Club, unde doamna venea să dejuneze cu soţul... Scandalul a izbucnit într-o zi, la poarta Automobil Clubului.  Prinţul dejunase cu iubita (Ioana Doletti îi devenise între timp amanta - n.r.) şi cu soţul ei, coborâseră toţi trei scara şi, când să se despartă, doamna Săveanu, în loc să se urce în maşina conjugală, s-a urcat în cea a Prinţului şi a şters-o fără nicio explicaţie. Săveanu a sărit în a lui şi a pornit după ei. În dreptul palatului Prinţesei Elena, Prinţul a oprit maşina, a scos garda şi... a ordonat arestarea soţului”, povesteşte în memorii Constantin Argetoianu.

În urma scandalului, Radu Săveanu, obligat de familie, a cerut divorţul. Drept recompensă, a fost numit consul şi detaşat la Bruxelles.
După divorţ, Ioana a luat numele de Doletti, pe care l-a găsit exotic şi elegant, ulterior căsătorindu-se cu prinţul Nicolae, mariaj neacceptat de Carol al II-lea, prinţul Nicolae fiind decăzut din calitatea de membru al Familiei Regale.

Radu Săveanu s-a recăsătorit cu fiica unui general şi a fost primar al Focşaniului, deputat, senator, viceconsul al României în Belgia. După venirea comuniştilor, a fost arestat şi dus la canal, rearestat apoi în anul 1960 şi graţiat în septembrie 1963. A murit la scurt timp de la eliberarea din penitenciar. Înaintaşii săi, bunicul şi tatăl său, au fost stâlpii liberalismului din acest ţinut al fostului judeţ Putna. Mărturiile documentare de la Arhivele  Vrancea  îi pomenesc ca fiind oameni care au adus prosperitate judeţului.

Bătrânul liberal  Nicolae Săveanu /1840-1922) a  ocupat în Focşani funcţii precum cea de subprefect, director de prefectură, primar şi prefect. A condus nu mai puţin de 25 de ani PNL-Filiala judeţului Putna, fiind în relaţii extrem de cordiale cu I.C. Brătianu.

De la 1882 până în 1886 a fost deputat al Colegiului I Putna. Doi ani mai târziu ajunge deputat în Camerele Conservatoare unde rămâne pană în 1895 ca membru al opoziţiei liberale. În aprilie 1895 se retrage din cameră ca formă de protest faţă de Legea Minelor. Cu toate acestea este reales la finele aceluiaşi an. A murit în 1922, în cinstea sa fiind ridicat un bust care a dispărut după venirea comuniştilor la putere.

Este cel care a adus alimentarea cu apă în Focşani, a făcut intervenţii pentru a aduce aproape de Focşani linia erată care unea Bucureştiul de capitala Mioldovei, Iaşi. Politica în familia Săveanu nu s-a oprit odată cu trecerea în nefiinţă a liberalului focşănean.

Fiul său, Nicolae N. Săveanu (1866-1952), a fost la rândul său protector al şcolilor, ministru al Sănătăţii Publice şi Ocrotirii Sociale între 1923 şi 1926, senator de Putna, prefect, comisar regional al Odesei, preşedinte al Camerei Deputaţilor în două legislaturi, membru în consiliul de onoare al Coroanei.

Despre el, documentele de arhivă spun că „era atent la serbările şcolarilor împărţind cărţi şi monede de 5 lei de argint elevilor silitor” şi că începuturile culturalizării în vechiul judeţ i se datorează lui.

„A ajutat înfiinţarea de şcoli, a încurajat constituirea de cooperative de credit la sate. Plecarea lui la Bucureşti, ca deputat, a văduvit anumite laturi culturale şi spirituale ale dezvoltării judeţului. În timpul vieţii, numele lui N. N. Săveanu a fost atribuit Spitalului din Vidra”, ne-a declarat Florin Dîrdală, de la Filiala Vrancea a Arhivelor Naţionale.