Nepotul celebru al lui Ion Creangă, clasificat printre cei mai creativi arhitecţi români ai perioadei interbelice

Horia Creangă, băiatul singurului fiu al scriitorului Ion Creangă, a fost unul dintre cei mai reprezentativi arhitecţi români din perioada interbelică. De numele său se leagă construcţia a zeci de edificii, cum sunt Teatrul Giuleşti, Uzinele Malaxa sau blocul ARO.

Clasicul literaturii române, marele povestitor Ion Creangă, a avut urmaşi care i-au dus cu cinste numele mai departe. El a avut un singur băiat, pe Constantin, din căsătoria cu Ileana, fată de preot, mariaj care a durat din 1859 şi până în 1867.

Deşi Ion Creangă s-a preocupat de educaţia fiului său, acesta nu s-a remarcat prin lucruri deosebite, cu încercări nereuşite în domeniul invenţiilor, arhitecturii, dar şi în cariera militară. Constantin era considerat un aventurier, iar sorţii i-au fost potrivnici şi în căminul conjugal, unde soţia sa Olga, care i-a dăruit patru copii, două fete şi doi băieţi, l-a părăsit din cauza caracterului său.

Copiii săi au avut însă un alt destin. Unul dintre ei, Horia Creangă, este cel care a dus mai departe faima şi numele familiei. Ion Creangă nu şi-a cunoscut nepotul, Horia născându-se la doi ani după moartea sa. Din copilărie, băiatul şi-a dezvăluit talentul pentru desen, deşi era şi un neîntrecut sportiv, remarcându-se în special la oină şi fotbal.

“Prietenii din liceu îşi amintesc. Creangă încarna prototipul colegului admirabil, gata să dăruiască şi cămaşa sa. Dar era şi mare amator de pariuri-şotii; unele păreau cel puţin excentrice: era capabil să mănânce o libelulă numai ca să câştige un rămăşag”, îl descrie arhitecta Anca Petrescu pe nepotul scriitorului, în lucrarea „Horia Creangă - omul şi opera”.

La vârsta de 21 de ani, Horia Creangă este admis la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, condusă de inginerul Emil Pangrati, care era şi ministru al Lucrărilor Publice. Atras de stilul promovat de arhitectul Ion Mincu, tânărul Creangă îşi formează propriul stil în domeniul arhitectural, orientat pe promovarea bunului gust.

Prizonier de război la nemţi

În timpul Primului Război Mondial, Horia Creangă a fost înrolat în armata română şi a participat la ofensiva din Transilvania, unde a căzut prizonier şi a fost dus în lagărul Straslung, port prusac la Marea Baltică. După semnarea tratatului cu Puterile Centrale şi aliaţii lor, revine la Bucureşti în primăvara 1918. Un an mai târziu a luat hotărârea să-şi continue studiile la Paris, fiind admis împreună cu prietena sa, care ulterior i-a devenit soţie, Lucia Dumbrăveanu, la Beaux Arts.

Tot arhitectura şi tot la Paris a studiat şi fratele său, Ion, cel care i-a purtat numele celebrului bunic şi care din nefericire a murit într-un accident de maşină, în 1931, la doar 35 de ani.

I-a construit casa lui Petru Groza

Revenit în ţară, Horia Creangă, împreună cu soţia sa şi fratele Ionel şi-au deschis un atelier de arhitectură, iar prima lucrare care i-a consacrat a fost casa omului politic Petru Groza, care era pe atunci ministru al lucrărilor publice în guvernul Averescu.

Casa dr. Petru Groza de la Deva

Horia Creangă este considerat un adevărat promotor al arhitecturii moderne din România, în portofoliul său aflându-se peste 70 de edificii reprezentative. Practic, el a construit primele imobile publice moderne din România.

După planurile sale s-au construit cunoscuta clădire a societăţii Asigurarea Românească-ARO de pe bulevardul Magheru, dar şi hotelul ARO din Braşov, Teatrul Giuleşti, imobilul Malaza-Burileanu. De altfel, colaborarea cu industriaşul Malaxa s-a concretizat în mai multe lucrări reprezentative, cum ar fi fostele întreprinderi Malaxa.

Hotelul ARO Palace din Braşov

Horia Creangă nu era adeptul stilului naţionalist în acest domeniu, stil la modă în acei ani, lucru care l-a diferenţiat de alţi confraţi. El avea şi o teorie în acest sens.

"Un specific arhitectonic românesc nu există. O afirm cu toată convingerea, ştiind că voi fi contrazis de multe personalităţi distinse, care înţeleg să-şi manifeste în felul acesta patriotismul. Nu trebuie să ne doară constatarea, nici să ne jignească demnitatea noastră naţională. Nu ne putem potrivi cu alte popoare. Am avut un trecut zbuciumat, în care am fost sub ascultare străină. Ţăranii erau robi, abia îşi ţineau zilele. Făceau colibe sărăcăcioase, care abia se pot numi locuinţe, (...) de al căror aspect erau uimiţi călătorii secolelor trecute. Poate că în alte condiţii economice ar fi clădit şi ei ceva trainic şi specific naţional. Dar, în aceste împrejurări, este permis să reedităm bordeiele după cum ne ajută bogata noastră imaginaţie patriotică, ridicând la rangul de stil naţional o imaginaţie care rămâne imaginaţia robiei?", spunea Horia Creangă într-un interviu acordat pentru o revistă de specialitate.

Blocul ARO din Bucureşti

Ultimul proiect al lui Horia Creangă a fost reamenajarea sălii de festivităţi a Şcolii Centrale de Fete, devenită azi sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra, unde directoare era Elena Malaxa, sora magnatului Nicolae Malaxa.

Scăldatul în apă rece i-a atras moartea

Horia Creangă a murit în anul 1943, la Viena, la vârsta de 51 de ani. I s-a tras de la o baie în apa rece a Lacului Snagov, în luna aprilie, la ziua unui prieten. După trei luni se stingea din viaţă într-un senatoriu vienez.

La moartea sa, dramaturgul Victor Eftimiu, a scris un articol în care îşi arăta regretul faţă de dispariţia lui Creangă. „Cu el mor atâtea visuri de piatră, atâtea fantasmagorii de fier şi de beton armat, simple, liniare, albe şi pure".

Despre cariera profesională a lui Horia Creangă, prof. dr. arh. Nicolae Lascu concluzionează:

“Într-o carieră profesională de numai 16 ani, a realizat o operă remarcabilă, de mare valoare în ansamblul ei. Câteva din creaţiile sale au devenit, încă din timpul vieţii, repere fundamentale ale arhitecturii noastre, care se înscriu în patrimoniul european al perioadei. Opera sa respiră prospeţimea lumii noi pe care promotorii de pretutindeni ai arhitecturii moderne au dorit să o transpună în spaţii, volume şi forme. Pentru arhitectura românească, Horia Creangă va rămâne un aristocrat al formelor simple”.