Păi o fi el oraşul Unirii, dar dacă nu sunt condiţii de ce s-ar îngrămădi toţi? Păi ce? Se compară puterea de cumpărare a Focşanilor cu cea a Bucureştilor? Nicidecum... Aştia din provincie nu-s consumatori de carte. Sunt săraci şi ascultă doar manele.

Cam aşa, probabil, s-ar traduce prejudecata. Însă eu m-am simţit jignită! Profund jignită! Nu că aş avea bani cu nemiluita să investesc în cărţi, dar măcar principial aceste edituri, dacă tot au fost invitate, ar fi trebuit să rămână.

În Piaţa Unirii din Focşani a fost instalat un cort imens pentru acest eveniment. Având în vedere că la ediţiile precedente nu a prea fost loc în spaţiul tradiţional alocat, organizatorii au gândit un alt plan. Zis şi făcut! Un program încărcat... cu afiş mare şi program îngrămădit. Cu caractere mari era Conferinţa părintelui Constantin Necula.

Iubitorii de cultură au fost chiar bulversaţi de încărcătura culturală anunţată, astfel încât şi-au aranjat cu greu agenda gândindu-se să participe, toată săptămâna, măcar la 1-2 evenimente într-o zi! Dar, după evenimentul de inaugurare la care au participat numeroase oficialităţi şi s-au spus cuvinte preţioase, şi unde o numeroasă asistenţă a privit spre cer la un survol aviatic organizat în cinstea eroilor din cele Două Războaie Mondiale, chiar şi cu un „medalion“ surpriză, respectiv „un curcubeu în jurul Soarelui“, dezamăgirea a venit atunci când, cei care abia aşteptau o carte faină cu reducere de preţ, nu prea au găsit mare lucru în cort.

Un cort neprimitor, ce-i drept, fără prea multă „îmbrăcăminte“ care să-l personalizeze, puţin cam friguros într-o zi de început de toamnă. Însă, dintre toate editurile invitate, în cort s-au găsit doar două mari şi patru locale. Restul şi-a luat tălpăşiţa, chipurile că e frig, că nu-s rafturi, că pare că nu ar fi... ce le trebuie! Aş! Serios? Drept cine ne luaţi? Nişte provinciali fără pic de cultură... aşa-i?

Ca să nu mai zic că şi editurile prezente au adus doar câte un exemplar, maxim două din anumite titluri, fapt ce ar lăsa de înţeles că nu au avut încredere în noi. Aşa nu! Nu pot fi de acord! Cultura nu se vinde doar la Bucureşti, se poate vinde şi în provincie. Totul se rezumă la avantaje financiare? Pentru vânzători poate, dar pentru cumpărători este o pierdere, cumva, financiară, dar o fericire câştigată.

Nu pot uita nici dezamăgirea unui cumpărător care nu a mai găsit un exemplar dintr-o carte pe care, cu câteva secunde înainte, o cumpărasem eu. Desconsideraţia pe care au afişat-o cei care au lăsat baltă Târgul de Carte de la Focşani, fie neonorând invitaţia, fie plecând, lasă un gust amar unor focşăneni, chiar şi după gramul de fericire anual creat de evenimentul numit TÂRG de CARTE!