Cum s-a întors împotriva României încorporarea Dobrogei de Sud. Povestea Cadrilaterului, teritoriul răpit
0Între 1913 şi 1940, Cadrilaterul s-a aflat în posesia României. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, bulgarii au reocupat, pentru puţină vreme, Cadrilaterul.
În cel de-al doilea război balcanic, care a avut loc în anul 1913, între Bulgaria, pe de o parte şi Grecia şi Serbia pe de altă parte, România s-a implicat în conflict împotriva Bulgariei, cu care avea dispute teritoriale din trecut.
În urma Tratatului de la Bucureşti semnat pe 10 august 1913 România a încorporat în cuprinsul teritoriului naţional aproape 7.000 de km pătraţi, care au adus în relaţia noastră cu Bulgaria, infinit mai multe probleme decât toată Dobrogea, preluata la 1878.
Atunci Bulgaria nu exista ca ţară independentă, dar părea că la Tratatul de la Berlin, între România şi viitorul stat de la sud de Dunăre se înfiripase o oarecare înţelegere asupra litoralului ce trebuia să revină fiecăruia, în noua ordine teritorială a zonei, adică 245 km la noi şi 350 de km la ei.
Istoricii spun că ceea ce s-a întâmplat în 1913 avea să se repercuteze împotriva ţării noastre odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, când pentru o scurtă perioadă de timp bulgarii au reocupat Cadrilaterul.
Oraşul Constanţa, vandalizat
În ziua de 22 octombrie 1916, trupele germano-bulgare au intrat în forţă în Constanţa, oraş pustiit de bombardamentele anterioare. Istoricul Constantin Kiriţescu scrie în Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919 că soldaţii bulgari au avut un comportament total în contradicţie cu normele internaţionale privind regulile războiului şi s-au dedat la acte reprobabile, ceea ce nu s-a întâmplat şi din partea aliaţilor lor, germanii.
Şi la vremea respectivă Constanţa era cel mai mare port comercial la Marea Neagră, ceea ce îi conferea statutul de oraş prosper.
Potrivit documentelor păstrate în arhive, au avut loc multe acte de vandalism, invadatorii permiţând etnicilor bulgari din oraş să disună cum vor ei de bunurile deposedate de la români. Nu a fost vorba numai de acte de vandalism, ci şi de crime, violuri şi alte fapte reprobabile. Şcolile româneşti a fost închise, limba bulgară a fost declarată limbă oficială, iar bisericile unde mergeau credincioşii români au fost jefuite.
Invazia barbară din Tulcea
Iată cum descrie colonelul Marin Ionescu-Dobrogianu, într-un articol scris la 1919, “Invazia barbară din 1916-1919 din Judeţul Tulcea”.
“Oraşul Tulcea a fost ocupat de armata bulgară în ziua de 22 Decembrie 1916, la orele 3.20. Prima patrulă era comandată de lt. Nanof. Comandant militar al oraşului a fost numit colonelul Mihailof, care lucra sub ordinele generalului Colef. (…) Numaidecât administraţia noastră a fost înlocuită cu cea bulgară. Românii au fost luaţi ca ostateci şi mai ales preoţii din sate, cari au fost supuşi unui tratament sălbatec: au fost culcaţi în grajduri şi lăsaţi să sufere de foame. Noaptea nimeni n-avea voie a ieşi afară pentru trebuinţe, pe care şi le făceau acolo unde locuiau. (…) S-au internat nu numai bărbaţii, ci şi femeile şi copii, cari erau supuşi la lucrări peste puterile lor. Munciau numai pentru o hrană mizerabilă şi insuficientă, iar în caz de refuz, li se suprima mâncarea şi erau bătuţi până la sânge. În tot judeţul sunt săpate tranşee, nu în scopul unei apărări, cât mai ales de a pune la muncă populaţia românească istovită de foame şi a distruge clădirile. Fiecare persoană, fără deosebire de sex şi etate, era obligată să sape zilnic un şanţ lung de 2 m., lat de 1 m., şi adânc de 1 m. 60, şi vai de acela care nu-şi termină porţiunea de lucru! Eră bătut până murea. Între multe alte cazuri, se citează şi acela al copilului Gheorghe al Barbarei Lupu — de 11 ani — din comună Sarighiol, mort din bătaie”, descrie colonelul situaţia de atunci.
Cadrilaterul a revenit sub administraţie românească în 1918 şi a rămas în componenţa României până în 1940
Aşadar, răzbunarea bulgarilor pentru ambiţia de la 1913 a conducătorilor noştri a fost cumplită şi din punctul lor de vedere, întemeiată. După încheierea Primului Război Mondial şi Tratatul de la Neuilly, România s-a instalat din nou în această regiune, până în luna septembrie 1940, când noul şef al statului era Ion Antonescu, dar cu toate acestea cedarea Cadrilaterului, în noul raport de forţe mondial, devenise inevitabilă.
“Antonescu, în ciuda faptului că analizase vehement poziţia de pasivitate a lui Carol al II-lea la pierderile Bucovinei, Basarabiei şi Ardealului, fiind chiar închis într-o mănăstire şi pentru aceste critici, nu a îndrăznit să ia atitudine la cerinţa Bulgariei, semn că, fie era de acord cu această pretenţie a statului de la sud de Dunăre, fie nu dorea că România să fie distrusă, aşa cum se transmisese dinspre Berlin. Prin urmare, începând cu ziua de 13 septembrie 1940, când Antonescu a ratificat această cedare, teritoriul cunoscut drept Cadrilater s-a reîntors la stăpânul de drept”, potrivit istoricului focşănean Florin Dîrdală.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
