„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?“ Mesaje venite de la oameni din societatea civilă din Vrancea, la sărbătoarea românilor de pretutindeni

Sărbătoarea naţională va fi sărbătorită la Focşani în mod special

Astăzi, de 1 Decebrie, când românii sărbătoresc Ziua Naţională a României, reprezentanţi ai societăţii civile din Focşani au transmis mesajul lor puternic, de dragoste faţă de ţară, prin intermediul Adevărul.

De 98 de ani, ziua de 1 Decembrie reprezintă o sărbătoare care înseamnă foarte mult pentru români, chiar dacă de-a lungul timpului, de la Marea Unire din 1918 şi până în 1990, Ziua Naţională a României a fost cu totul alta.

Această zi şi-a păstrat semnificaţia că s-a împlinit cel mai mare ideal pe care l-au visat generaţii de români care au luptat pentru România Mare şi modernă.

Iar astăzi, noi avem ţara la care au visat străbunii noştri.

Câţiva dintre reprezentanţii societăţii civile din Focşani ne-au onorat de Ziua Naţională a României cu mesaje în care urează ţării noastre şi locuitorilor ei tot ce este mai bun.

Carmina Corbeanu, profesor: “România suntem  noi toţi, eu, tu, el şi ea, voi. Suntem aşa cum ne ştim în clipele de sinceritate, din ce în ce mai puţine în vâltoarea vieţii, chiar şi faţă de noi înşine: cu bune şi cu rele, cu înălţări şi prăbuşiri, cu idealuri şi renunţări, cu iluzii şi ipocrizii nerecunoscute, cu trădări şi înfrângeri neasumate. România e frumoasă, căci oamenii ei sunt frumoşi: copii care-si poartă paşii, kilometri întregi, către şcoli din vârf de munte, tineri care pornesc să cucerească lumea, cu buzunarele doldora de visuri, maturi care-şi dăruiesc toate clipele vieţii lor pentru salarii de mizerie, din care-şi ţin copiii la şcoli înalte, bătrâni cu ochii înlăcrimaţi de dor. Ce ne deosebeşte de alte naţii? Aş zice că avem o extraordinară putere de adaptare, ce provine dintr-o inteligenţă şlefuită pe vremea când a trebuit să supravieţuim la intersecţia marilor puteri ale lumii. În colţişorul nostru de pământ  râvnit de toţi, am ştiut să înfruntăm istoria. Nici acum nu e altfel. Într-un mod mai subtil, tot ne vor unii şi alţii trofeu, floare la butonieră: piaţă de desfacere, forţă de muncă ieftină, creiere uşor de cumpărat. <<Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?>> Numai Poetul putea răspunde, vizionar: <<La trecutu-ţi mare, mare viitor!>>, iar nouă nu ne rămâne decât sa credem în adevărul versului său.
Pentru a avea viitor, România îşi cheamă copiii acasă. Cu lacrimile mamelor şi cu rugăciunile fierbinţi ale bătrânilor, mai ales acum, de ziua ei şi în prag de sfinte sărbători creştine, Ţara îşi vrea familia adunată în jurul mesei, poate mai săraca decât în alte părţi, dar sigur pregătită cu mai multă dragoste ca oriunde altundeva. Îi doresc României să-şi vadă copiii acasă, pentru a face faţă împreună încercărilor, pentru a ne bucura împreună de fiecare clipă, pentru a trăi împreună momentele de frângere şi înălţare sufletească. Doar aici, la noi acasă, putem fi cu adevărat aşa cum suntem, cu bune şi cu rele, cu speranţe şi îndoieli. La mulţi ani, Ţară frumoasă, cu oameni frumoşi!”.

Alexandra Tătaru, profesor-jurnalist: „De Ziua Naţională îi doresc României să rămână pentru vecie o ţară frumoasă, aşa cum este descrisă în cele mai plăcute scrieri ale călătorilor străini. Îmi doresc să îşi păstreze elementele naturale aşa cum au fost ele create de la început. Să aibă puterea să nu se mai lase măcelărită de inconştienţi, să redevină ţara primitoare şi nu cea care alungă oamenii. Să (re)devină România de care să nu ne fie ruşine oriunde ne-am duce. Să găzduiască oameni frumoşi, înţelepţi, fără egoism, patrioţi, oameni care nu trădează. Poate este utopie, poate este idealism, dar îi doresc României să fie şi să rămână ţara mea şi a celor care vor să locuiască aici. La mulţi ani, România!”

Gabriela Obodariu, profesor: “Eu îi doresc României să îşi continue drumul pe linia modernizării, începută cu generaţia paşoptistă şi să rămână ataşată valorilor democratice, într-o Europă bulversată de populism şi fanatisme de tot felul. Mi-aş dori o clasă politică responsabilă şi cetăţeni implicaţi. Le doresc românilor să găsească mai multe motive de fericire aici, acasă şi mai puţine motive să plece. La mulţi ani, România!”

Florinel Agafiţei, profesor: “României îi doresc să reziste în timp, să nu piară din cauza urilor interne, a prostiei celor care ne conduc şi corupţiei - ridicată la rang de politică naţională - ca şi cum ar fi un lucru firesc al acestor ani postdecembrişti. Îi doresc să-şi revină din hăul imoral în care a căzut, să se reîntregească, aşa încât sărbătoarea din 1 Decembrie să fie, realmente, petrecută cu toţi românii, şi cu cei de peste Prut, şi cu cei din Ucraina, şi din Cadrilater... îi doresc să redevină <<Belgia Orientului>>, cum i se spunea odinioară şi Bucureştiului îi doresc să redevină <<Micul Paris>>, ca măcar stră-stră-strănepoţii strănepoţilor mei să trăiască într-o ţară normală, în care seara, când vor deschide televizorul să nu mai vadă şi să audă despre nenumăratele cazuri de hoţi care <<lucrează>> din greu la <<binele lor propriu>> jefuind ce a mai rămas de jefuit din această ţară... Îi doresc, în continuare, <<un mare viitor>>, cu toate că optimismul nu este o stare care să mă caracterizeze... cine ştie, poate în alt timp se va întâmpla şi pe la noi minunea de a trăi decent, respectându-ne ca oameni şi cetăţeni ai acestor minunate pământuri...O brumă de speranţă mai pâlpâie, undeva, într-un colţ al sufletului meu, deşi sunt foarte conştient că <<speranţa poate fi un lucru periculos>>, pe aici, pe la noi”.

Gabriel Chelaru, profesor diaspora:

“Pentru mine, e puţin ciudat să observ că iubirea de ţară se manifestă aşa de puternic o dată pe an, de 1 Decembrie, pentru ca apoi să fie lovită de o letargie vecină cu leşinul. Cred că dragostea de neam şi de ţară nu trebuie strigată, nu trebuie manifestată ţipător, ci trăită în fiecare zi, prin respectul pentru legi şi pentru regulile care guvernează comunităţile noastre, prin respectul faţă de cel de alături. De 1 decembrie îi doresc ţarii mele să devină un loc în care să se aprecieze valoarea, unde se încurajează competiţia şi se sprijină dezvoltarea individului. De Ziua Naţională, îi doresc ţării mele mai puţin scandal, mai puţină manipulare, mai puţin naţionalism, mai multă responsabilitate, un viitor prosper alături de aliaţii noştri europeni şi poporului îi doresc să îşi iubească libertatea câştigată acum 26 de ani”.

Emil Onea, profesor: “Îi urez României să fie aşa cum doresc eu, familia mea, prietenii şi toţi oamenii de bună credinţă din jurul meu: să fie o ţară curată, prosperă dar mai ales o casă primitoare pentru noi toţi. Pentru copiii mei, ai noştri şi pentru toţi tinerii care caută un viitor, să se bucure de frumuseţile ei, de bogăţiile ei, dar mai ales să fie astfel(ţara) încât să poată locui şi munci liniştiţi aici.  Şi aş mai vrea ca România să aibă oameni educaţi, buni meşteri, buni profesionişti, buni muncitori, buni cetăţeni, dedicaţi,  gata să facă pentru ţara lor atât cât face ţara pentru ei”.

Radu Borcea, jurnalist: “La fiecare 1 Decembrie a fiecărui an scurs pe răbojul timpului de la 1918 încoace, românii sărbătoresc şi comemorează, în acelaşi timp, cea mai importantă zi din istoria noastră atât de zbuciumată. Sărbătoresc cu demnitate şi mândrie această zi în care înaintaşii au făcut posibilă naşterea unei Românii rotundă ca o pâine. În acelaşi timp, ne comemorăm eroii acelor vremi când, prin jertfa lor, au pus la temelia Ţării picătură de sânge peste picătură de sânge, ca liant trainic, la edificiul României Mari. Cu ocazia acestei zile stelare doresc Ţării mele - România – să depăşească dificultăţile şi provocările cu care se confruntă în prezent, iar celor ce poartă numele de român să privească încrezători viitorul.
La mulţi ani, România mea!
La mulţi ani, România noastră!”.