Viaţa controversatului Boris Caragea, sculptorul care şi-a distrus capodoperele pentru privilegiile comunismului

Viaţa controversatului Boris Caragea, sculptorul care şi-a distrus capodoperele pentru privilegiile comunismului

Basorelief pe faţada Operei Române, realizat de Boris Caragea şi Zoe Băicoianu Sursă foto ro.wikipedia.org

În istoria artei româneşti, numele sculptorului Boris Caragea reprezintă controversă, glorie, distrugere, negare, apoi revenire în cu totul alt registru. Un artist al extremelor. Născut la Balcic, unde şi-a câştigat existenţa în adolescenţă ca barcagiu, Caragea a devenit artist preferat de Casa Regală, ca ulterior să ajungă sculptorul oficial al regimului comunist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dobrogeanul Boris Caragea s-a născut la 24 ianuarie 1906, la Balcic (Cadrilater), crescând pe terasele Mării Negre, printre vestigiile arheologice de la Cap Caliacra. Fiu al mării, Boris şi-a câştigat un timp existenţa ca barcagiu, dar viaţa avea planuri măreţe cu el, pe măsura fizicului său impresionant.

Pe Boris l-a învăţat să sculpteze un tânăr armean, Hrandt Avakian, cu 6 ani mai mare decât el. Hrandt era refugiat la Balcic cu familia sa, Avakienii venind din Anatolia otomană unde se declanşase „holocaustul armenesc“. Talentul lui Hrandt n-a trecut neobservat de elita României interbelice, care îşi petrecea vacanţele sub soarele Balcicului, pe care avea să-l descopere în curând şi Regina Maria. Jean Alexandru Steriadi, directorul Muzeului Kalinderu, l-a luat la Bucureşti pe armeanul Hrandt, unde acesta şi-a început cariera artistică, devenind ulterior un mare colecţionar de artă.

Boris l-a urmat la Bucureşti graţie sculptoriţei Zoe Băicoianu, o tânără din înalta societate îndrăgostită de chipeşul dobrogean. La vârsta de 20 ani, în 1926, tânărul Caragea a devenit cursant al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, unde maeştri i-au fost Oscar Han şi Frederic Storck. A absolvit şcoala în 1932, din cauza greutăţilor materiale, iar salvarea vine de la Dimitrie Paciurea, care îi oferă o bursă ca recunoaştere a talentului său.

Începe să-şi expună creaţiile, iar operele semnate Boris Caragea încep să devină apreciate de public. Dobrogea este prezentă în lucrările sale: „Dans dobrogean“, „Pescarii“ sau „Femeie cu cobiliţă“, iar legătura sa cu familia regală, pe care o avea prin Zoe, se întăreşte când Balcicul natal devine casa de suflet a Reginei Maria.

Dar instaurarea comunismului avea să radă toată scara de valori a unei Românii distinse. În noul regim, sculptorul Boris Caragea este cuprins de panică existenţială şi face un gest prin care se anulează ca artist al unei epoci cu adevărat de aur a României: îşi distruge operele realizate în anii dinaintea comunismului.

Boris Caragea Sursă foto ro.wikipedia.org

Dorind din răsputeri să supravieţuiască schimbării radicale a societăţii, cel puţin la nivelul la care fusese obişnuit, Caragea se apucă de lucru cu fervoare demnă de şantierele comuniste. Sculptează şi glorifică oameni ai muncii, ostaşi sovietici, luptători ai poporului. Operele sale ajung efigie a orânduirii roşii, pe faţada Operei Române din Bucureşti, în parcuri (Statuia lui Lenin de la Bucureşti şi Monumentul Victoriei de la Constanţa), pe faleza de la Constanţa (Aruncătorul de disc), în centrul marilor oraşe - Monumentul ostaşului sovietic de la Iaşi etc.

Înflăcărarea sa îi aduce aprecierea conducătorilor comunişti, care îl propulsează în cariera academică, întâi ca profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1949-1974), apoi ca preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1951-1957). În 1955 devine membru corespondent al Academiei Române, iar în 1962 este ales preşedinte al Consiliului Artelor Plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură şi artă.

Acoperit de privilegiile regimului, Boris Caragea moare la Bucureşti, la vârsta de 76 ani, la 8 august 1982. A cunoscut gloria în epoci total diferite, dar basolierefurile sale de pe edificiile comuniste se pierd, acoperite de lipsa de respect faţă de trecut. Ignoranţă pe care a sădit-o în comportamentul popular tocmai regimul pe care l-a preaslăvit sculptorul născut în Balcicul boemei româneşti.

Pe aceeaşi temă:

Cutia de argint în care a fost păstrată inima reginei Maria, expusă în premieră la Marea Neagră. Acum 75 ani, preţiosul transport era adus în ţară de la Balcic

Litoralul Mării Negre, văzut în presa de altădată: „Viaţa la mare este o binefacere. Folosiţi totdeauna valurile mici“

Misterele „cuibului“ Reginei Maria din Balcic. Cât de fermecător este tărâmul unde regina şi-a lăsat inima: „Locul acesta mă aştepta pe mine“

Gestul regal care a scandalizat Europa. Regina Maria şi amintirile iubirilor ei, adăpostite la Balcic

citeste totul despre: