Tragicul destin al tânărului cărturar român care a murit la 24 de ani. Geniul Stan Greavu-Dunăre a fost primul bibliograf al Dobrogei

Stan Greavu-Dunăre, primul bibliograf al Dobrogei Sursă foto biblioteca.ct.ro

A trăit doar 24 ani, dar a rămas în istorie ca primul bibliograf al Dobrogei. Stan Greavu-Dunăre, un tânăr cărturar născut într-o familie de ciobani de la Seimeni, şi-a dedicat scurta viaţă culegerii de date pentru care a străbătut toată Dobrogea. Ironic, moartea i s-a tras de la munca sa de documentare făcută în Basarabia.

Stan Greavu-Dunăre s-a născut la data de 5 aprilie 1905 în satul Seimeni Mari de lângă Cernavodă, al treilea dintre cei 12 copii ai ciobanului Ion Greavu şi ai soaţei sale Cătălina. 

Părinţii săi veniseră de mici cu familiile lor în Dobrogea după 1878, stabilindu-se la Seimeni, unde li s-a dat pământ. 

Micul Stan merge la şcoala din sat, unde văzându-i calităţile şi setea de carte, învăţătorul Gheorghe Robitu îi convinge pe părinţii copilului să-l lase să înveţe mai departe. Stan merge la şcoală la Constanţa, urmând cursurile Şcolii Normale, apoi pleacă la Oradea şi la Făgăraş, unde îşi obţine diploma de dascăl.

Paralel cu munca la catedră, tânărul cărturar ia la picior satele Dobrogei, adunând cu rigurozitate datele despre oameni, istorie şi faptele locului. 

„Un tânăr drumeţ, negricios şi simpatic, purtătorul unui ghiozdan umflat şi al unui costum aproximativ. În satul în care ajunge, îşi deschide ghiozdanul, îşi scoate plaivazul şi din casă în casă cercetează amintirile locuitorilor bătrâni. 

Din 200 de localităţi câte are Dobrogea nouă, drumeţul a străbătut o sută şi a schiţat o sută de monografii rapide, stabilind originile, succesiunile şi caracterul naţional al punctului vizitat, legalizate prin semnăturile bătrânilor localnici“, îşi amintea poetul Tudor Arghezi în articolul său din 1928, „O albină într-un pustiu“, apărut în Revista «Bilete de papagal».

Presimţind parcă faptul că timpul său este limitat, Stan Greavu Dunăre a avut în paralel şi o activitate de publicist, conducând chiar un anuar ilustrat.

„În 1928, Stan Greavu-Dunăre pleacă la Bucureşti, se încadrează muzeograf la Muzeul de Etnografie, iar lucrarea căreia îi închinase tinereţea «Bibliografia Dobrogei, de la anul 425 î.e.n. până în 1928 e.n.» este prezentată de prof. George Vîlsan în şedinţa Academiei de la 6 iulie 1928. În acelaşi an lucrarea este tipărită în «Memoriile secţiuni istorice». Din cealaltă lucrare a sa, la fel de importantă, Bibliografia Dunării nu s-au păstrat decât 25 de pagini“, scrie Constanţa Călinescu în volumul „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească Constanţa“, tipărit în 1969.

Unul dintre fraţii săi, Vasile Greavu, povestea: „A fost şi ziarist fratele meu, Stan. În Bazargic a tipărit «Satinela Română», în Cernavodă scria pentru toate foile locale, la Constanţa trimitea articole la «Straja Dobrogei». Scria şi la «Dobrogea Jună» pe vremea când apărea jumătate românească, jumătate bulgărească, la «Marea Neagră». Prietenii săi cei mai buni erau la Constanţa: Dumitru Chirilă, Alexandru Zavrigeanu din Siliştea, Ionel Prună. Jucau piese de teatru, recitau. Era grozav în toate“.

Cel considerat fiu al Cernavodei rămâne în istorie pentru râvna şi meticulozitatea cu care a adunat toate informaţiile despre istoria regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră. „Munca sa de căpetenie rămâne însă culegerea materialelor privitoare la Dobrogea, străbătând în acest scop satele regiunii, citind un material imens şi întocmind monografii. Temerara întreprindere a lui Stan Greavu-Dunăre a rămas fără precedent până în prezent. Pentru a scrie bibliografia Dobrogei a colindat peste 100 de sate dobrogene încercând să afle de la bătrânii satului totul despre fiecare comunitate dobrogeană în parte“, consemnează Constanţa Călinescu.

La 10 mai 1929, Dobrogea pierde unul dintre marii săi învăţaţi. Stan Greavu-Dunăre moare la Cernavodă, răpus de o răceală contractată tot în munca sa de documentare, dar pe pământul Basarabiei. Îşi doarme somnul de veci în Dobrogea sa iubită, în curtea bisericii din Seimenii Mari, peste drum de casa în care s-a născut. Pe crucea sa scrie cu litere mari: „Opera sa s-a numit BIBLIOGRAFIA DOBROGEI“.

Vă mai recomandăm

Ce s-a întâmplat cu adevărat în bătălia de la Bazargic, atunci când o greşeală de tactică a făcut ca România să piardă Cadrilaterul

„Constituţia Dobrogei“: cum a vrut administraţia românească de după 1878 să combată „elementul slav“ infiltrat pentru pământ