Singurul refugiu al Regelui Ferdinand în vara lui 1915. Monarhul voia să ia parte la evenimente majore din istorie
0Într-o scrisoare adresată fratelui său mai mic, Regele Ferdinand îndrăznea să-şi mărturisească adevăratele sentimente faţă de viaţa sa de monarh şi faţă de politica internaţională. Într-o vară tensionată pe care şi-o petrecuse în Bucureşti, singura sa relaxare fusese călătoria în Dobrogea, unde stătuse câteva zile la mare, apoi vizitase săpăturile arheologice de la cetatea Histria.
Regele Ferdinand urca pe tron la 11 octombrie 1914 (28 septembrie, pe calendarul vechi), începând o domnie de 13 ani care avea să se încheie la moartea sa, în 20 iulie 1927 „Loialitatea sa faţă de ţară, tăria convingerilor sale şi felul ireproşabil în care serveşte Naţiunea şi Coroana îi aduc numele de Ferdinand cel Loial“, scrie familia regală a României, în biografia suveranului.
La un an de la încoronare, la 1 septembrie 1915, Ferdinand trimitea o scrisoare plină de afecţiune fratelui său mai mic, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, alintându-l „Carlo“. Ferdinand ajunsese rege după ce la coroană renunţaseră tatăl său Leopold (fratele mai mare al lui Carol I) şi fratele cel mare Wilhelm. Acum era ziua de naştere a mezinului Karl, care împlinea 47 ani.
„Dragul meu Carlo,
Astăzi este 1 septembrie, ziua ta de naştere şi gândurile mele se îndreaptă acum spre tine împreună cu urările mele cel mai călduroase. Totuşi înainte de toate vreau să-ţi mulţumesc din nou pentru scumpa ta scrisoare. Între timp aţi înaintat mult (pe frontul polonez, cucerind în august 1915 Varşovia, Brest-Litovsj, Grodno) şi nu mai este nevoie să-ţi spun că urmăresc frumoasele succese ale armelor germane nu doar cu un voi interes, ci şi cu o sinceră bucurie în inimă“, scria Ferdinand.
Suveranul mărturisea însă că această părere personală o ţine doar pentru el şi o poate împărtăşi doar în scris.
„Nu poţi însă să exprimi aceste lucruri aici cu voce tare, dar tot mai poţi încă, slavă Domnului, să le trimiţi printr-o scrisoare; există şi câţiva oameni care au sentimente germane, dar din păcate, numărul lor nu este prea mare. Cei mai mulţi oameni din toate partidele politice tot mai cred în victoria finală şi decisive a Quadruplei (Înţelegeri). Pe ce se bazează o asemenea credinţă, asta este secretul lor, iar pentru mine o enigmă.
În orice caz până acum nu se întrevede nimic de genul acesta; acalmia de pe frontul de vest este intepretată ca o inteligentă menajare a forţelor umane, iar înfrângerile ruşilor o genială retragere strategică. Cu această strategie poţi să te pui pe picioarele de dinapoi. Pentru voi aşa ceva nu poate fi decât binevenit.
În ceea ce ne priveşte nu se poate tăgădui faptul că înfrângerile ruşilor n-au rămas fără efect şi unii oameni gândesc mai calm şi mai obiectiv şi la mulţi a suvernit un anumit început de schimbare a părerilor, dar este doar un început, care-i încă prea anemic pentru a atinge alte probleme; dacă am încerca aşa ceva n-am obţine decât efectul contrar“, explica Ferdinand.
Regele amintea despre înrolarea nepotului său Albrecht von Hohenzollern, de doar 17 ani, singurul fiu al lui Karl Anton. Fratele lui Ferdinand mai avea 3 fiice.
„Am aflat cu interes din scrisoarea ta despre apropiata mutare a fiului tău, în vechiul meu regiment. Cu ce sentimente contradictorii vei privi acest eveniment! Şi pentru Josephine va fi un moment greu. Dumnezeu să-l aibă în pază pe băiatul tău!“, se ruga unchiul Ferdinand.
Regele României se afla la 1 septembrie 1915 la Sinaia, la Pelişor, alături de familia sa. Ferdinand nu pomeneşte nimic de consoarta sa Maria, ci doar de copii. El tocmai se întorsese din Capitală, unde se plângea că atmosfera nu este plăcută. Singurul său răgaz fusese expediţia din Dobrogea, unde petrecuse câteva zile la Constanţa şi la Histria. Suveranul era interesat mai ales de săpăturile arheologice ce erau făcute la cetatea antică de la malul Mării Negre.
„De câteva zile mă aflu aici la Sinaia, unde copiii sunt de mai multe săptămâni. Am simţit nevoia de aer curat după ce toată vara până acum am stat la Bucureşti într-o atmosferă nu tocmai plăcută. Nu mi-am permis decât o scurtă şedere la Constanţa, mai ales ca să văd săpăturile arheologice care se fac nu departe de acolo, la Histria. Practic se poate spune că obiecte de artă nu s-au găsit până acum. Totuşi s-a reuşit degajarea marelui zid al oraşului, unde s-au găsit inscripţii interesante şi în mare bine păstrate, de mare valoare istorică“, relata regele.
Cetatea Histria Sursa xplorio.ro
Ferdinand îşi deschidea sufletul în faţa fratelui său, spunându-i că are o viaţă amară şi plictisitoare. El mai recunoştea că în sinea sa este invidios pe familia sa rămasă în Germania, care ia parte la nişte evenimente colosale. În scurt timp, viaţa lui Ferdinand se va schimba, însă. Domnia sa avea să fie marcată de două evenimente majore în istoria ţării: Primul Război Mondial şi Marea Unire din 1918 ce a urmat războiului.
„În rest, pentru mine fiecare zi trece precum cealaltă şi chiar dacă acum, pe moment, starea de spirit de aici este mai calmă, sunt totuşi destule griji cât să-ţi facă viaţa amară.
Mă gândesc mereu la voi toţi cu o anumită invidie, pentru că puteţi lua parte la aceste evenimente colosale şi cu cele mai călduroase sentimente însoţesc pas cu pas victoriile armelor germane.
Acum rămâi cu bine, dragul meu Carol, te îmbrăţişează din toată inima fratele tău devotat.
Nando
Pe S (indescifrabil) te rog să-l saluţi din partea mea şi îi urez ca şi la această vânătoare să aibă norocul vânătorului!“
Aceasta este ultima scrisoare către Karl Anton von Hohenzollern, care a încetat din viaţă la 21 februarie 1919. Regele Ferdinand avea să se stingă 8 ani mai târziu, la 20 iulie 1927. Epistola se află în volumul I din „Scrisorile regelui Ferdinand al României“ (Editura Cetatea de Scaun, 2015).
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
