Secretele din dosarul lui Arsenie Boca de la Securitate. Căsătoria cu maica Zamfira şi legăturile legionare ale „pictorului mic burghez fără loc de muncă“

Secretele din dosarul lui Arsenie Boca de la Securitate. Căsătoria cu maica Zamfira şi legăturile legionare ale „pictorului mic burghez fără loc de muncă“

Arsenie Boca a fost trădat de credincioşi

Arsenie Boca, unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, supranumit „Sfântul Ardealului”, a fost hăituit ca un câine de Securitate, până în clipa în care a murit, în 1989. Turnat de străini, dar şi de prieteni, aşa cum arată dosarul său de urmărire în care e identificat cu numele „Pictorul”, părintele Arsenie era catalogat de fostul regim drept „un mic burghez fără loc de muncă” şi un simpatizant al legionarilor.

Sute de file îngălbenite de vreme stau mărturie prigoanei pe care fosta Securitate a îndreptat-o împotriva celui supranumit „Sfântul Ardealului“, considerat când fanatic religios, când simpatizant legionar. Dosarul său de urmărire deschis de Securitate se află în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
 
Pe numele său laic Zian Arsene Boca, părintele Arsenie a fost turnat de prieteni şi de străini, filat de Securitate, arestat şi pus să muncească pe şantierul primului Canal, unde erau trimişi oponenţii regimului instaurat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fosta Securitate i-a deschis dosar de urmărire lui Boca Zian Arsene sub numele de „Pictorul“. 
 
Arsenie Boca era definit ca fiind un mic burghez, de profesie pictor şi fără loc de muncă, însă cunoscut ca find un simpatizant legionar. „După anul 1944, a întreţinut legături strânse cu elementele legionare, cum ar fi comandantul legionar Pătrăşcanu Nicolae, fostul prefect legionar, şi alţii. În anul 1949, a găzduit. până în anul 1950, la mănăstirea Prislop, pe călugărul Plămădeală Leonida, care a fost condamnat la şapte ani pentru instigare. În prezent, este semnalat că întreţine legături cu diferite elemente neidentificate care-i aduce pachete cu scrisori. De asemenea, este semnalat că face deplasări în ţară“, se arată într-un document de urmărire informativă din dosarul lui Arsenie Boca, păstrat în arhivele CNSAS. 
   
 
Arsenie Boca la mănăstirea Prislop
 
Părintele Arsenie a intrat în atenţia Securităţii în anul 1942, pe vremea în care era duhovnic la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din judeţul Braşov. Autorităţile îl suspectau de tăinuirea mai multor legionari. La acea vreme, monahul de la mănăstire spunea despre Arsenie Boca: „Din toate conversaţiile credincioşilor despre călugăr se poate observa că, în viitor, acest călugăr va avea un rol mare în ţară”.
 
CV-ul din dosarul de la Securitate
 
Fosta Securitate i-a întocmit şi un portret celui care avea o mare putere asupra maselor de credincioşi, amestecând date din viaţa duhovnicului cu presupuneri ale securiştilor referitoare la colaborarea acestuia cu legionarii, presupuneri care justificau deschiderea dosarului de urmărire: «„Pictorul“ Boca Zian Arsene, pe numele de Boca Zian Valeriu înainte de călugărie, a devenit Arsenie în 1939. În 1936, a fost hirotonisit ca diacon, iar în 1941 a devenit preot. În 1939, a plecat în Grecia, la Sfântul Munte Athos, unde s-a pregătit pentru călugărie.
 
Şcoala primară şi liceul teoretic le-a urmat la Brad, apoi a fost la Academia Teologică din Sibiu şi la Mitropolia de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1938. Atunci a început să studieze picturile bizantine pentru a deveni pictor bisericesc. În 1939, la întoarcerea sa din Grecia la mănăstirea Sâmbăta din Făgăraş, s-a călugărit. În 1948, a ajuns la Prislop. Arsenie Boca era necăsătorit, iar averea de la părinţi a vândut-o pentru a putea urma cursurile. Nu a făcut parte din partide politice, dar are strânse legături cu elementele legionare, cum ar fi Petrescu Nicolae, comandantul mişcării legionare după 23 August 1944”».
 
Acuzat că a făcut la mănăstire cuib de legionari
 
De fapt, de ce era acuzat Arsenie Boca? Foştii securişti susţineau că, vreme de un an, din 1949 până în 1950, părintele a găzduit la mănăstirea Prislop, din Hunedoara, pe Leonida Plămădeală, care fusese condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la şapte ani de temniţă grea pentru instigare. Pentru faptul că nu l-a denunţat pe acesta autorităţilor, Arsenie Boca a fost trimis să muncească la Canalul Dunăre-Marea Neagră în primăvara lui 1951, de unde s-a întors în martie 1952. 
   
 
Arsenie Boca la mănăstirea Prislop
 
O a doua acuzaţie adusă celui supranumit „Duhovnicul Ardealului” a fost aceea că, după 23 august 1944, a întreţinut relaţii cu diferiţi membri ai mişcării legionare, cum ar fi Glatcov Grigore, un lăcătuş mecanic care, în 1945, a reorganizat mişcarea legionară în regiunea Moreni. În 1947, acesta, se susţine în dosarul de urmărit al lui Boca, a luat legătura cu părintele, motivând că a făcut acest lucru pentru „a mărturisi“ (pentru a se spovedi - n.r.). Însă, se arată mai departe în dosarul duhovnicului, Glatcov se ascundea la Mănăstirea Sâmbăta şi aici era vizitat de legionari, printre ei numărându-se două personaje cunoscute ca „elemente legionare”, Ioan Bologan şi Ioan Morea. „Înainte de 1944, Arsenie Boca avea legături cu legionarii din Făgăraş şi practică misticismul religios“, se mai arată în dosarul său informativ. 
 
Credincioşi instigaţi să ceară eliberarea duhovnicului
 
Tot iscoadele puse pe urmele sale au turnat la Securitate faptul că Arsenie Boca a luat legătura cu Gogu Ioan, din Haţeg, de origine din Macedonia, fost membru marcant al mişcării legionare din grupul macedonenilor din Bucureşti, de profesie agent veterinar. 
 
De altfel, se pare că Gogu Ioan şi o stareţă a mănăstirii Prislop, Julieta Constantinescu, au fost singurii oameni care au luptat pentru ca Arsenie Boca să scape de munca de la Canal. Iată cum era consemnat acest episode în dosarul păstrat în arhivele CNSAS: „Cu ocazia reţinerii lui Arsenie Boca, în ianuarie 1952, stareţa mănăstirii Prislop, Julieta Constantinescu, «întreprinde acţiuni de instigare a credincioşilor pentru eliberarea lui de la canal. Pe Gogu Ioan îl trimite la Bucureşti cu 10.000 de lei, la Ministerul de Interne, şi cu o scrisoare la Patriarhie, pentru eliberare»“. De altfel, cei doi l-au şi vizitat pe părinte, pe vremea când era pus la muncă forţată pe şantierul Canalului. 
 
„Cu strângere de inimă vă aducem la cunoştinţă şi în scris, precum ni s-a spus, ridicarea părintelui nostru stareţ şi duhovnic, Arsenie, de către autorităţi. O facem din ascultare. Pentru noi stă mereu prezent în formarea creştină pe care ne-a dat-o. Şi o mai facem cu nădejdea că cel pe care-l socotim ca pe părintele nostru mai mare, ca pe episcopul nostru - în mentalitatea de creştinism primar cu care ne-a desprins părintele Arsenie, Prea Sfinţia Voastră, veţi sprijini tânăra obşte a Prislopului, încercând, personal sau prin delegat, să arătaţi ÎPS Patriarhului activitatea părintelui Arsenie în această mănăstire şi, prin ea, în această regiune. Cunoaşteţi caracterul pur religios al activităţii părintelui Arsenie încadrată în întregime în spiritul curat al Bisericii. Cunoaşteţi înflorirea pe care a luat-o mănăstirea noastră sub cârmuirea Sfinţiei Sale”, scria maica stareţă în scrisoarea care a ajuns la Patriarhie şi în care implora să fie făcute demersuri pentru eliberarea părintelui Arsenie. 
 

 
Măcuţa Zamfira, iubită, soţie sau soră?
 
Dar cine este stareţa şi cum a ajuns o femeie la o mănăstire de călugări? Născută în anul 1925, în Slobozia, Julieta Constantinescu a devenit măicuţa Zamfira când avea 24 de ani. Călugărul Antonie Plămădeală a relalat, la un interogatoriu din 1955, ce ştia despre maica stareţă de la Prislop: „Această fată care venise din Bucureşti să viziteze Mănăstirea Prislop nu a mai voit să plece de la mănăstire, deşi eu şi colegul meu i-am arătat călugărului B.A. (Boca Arsenie - n.r) şi ei personal, că şederea unei fete între călugări şi între noi care eram mai tineri, atâta timp (două - trei luni), nu este potrivită şi, deci, am cerut călugărului să îi spună să plece de la mănăstire. Din această cauză, s-au iscat certuri între noi, fapt pentru care B.A. mi-a pus în vedere mie şi colegului să ne căutăm alt loc dacă nu ne place acela, iar până la urmă a plecat această fată, Constantinescu Julieta; pe urmă am plecat şi eu, din cauză că mereu m-am certat cu călugărul B.A. pentru plecarea acestei fete, iar el fiind mereu trist şi supărat“.
 
Maica Zamfira însăşi a fost anchetată, în anul 1955, de Procuratura din Timişoara, în acelaşi dosar al lui Arsenie Boca în care era acuzat că nu l-a denunţat pe legionarul Nicolae Bordaşiu. Conform materialului preventiv nr. 184/51 emis de Procuratura Militară Teritorală Timişoara, Arsenie Boca a fost „depus“ (încarcerat – n.r.) la unitatea Timişoara până la data de 7.06 1956, când a fost eliberat, conform actului nr 1517/56 a Tribunalului Militar Oradea. În această perioadă, Boca a trecut prin arestul din Timişoara, închisoarea Jilava şi, apoi, prin temniţa comunistă de la Oradea. Într-un interogatoriu din 1955, duhovnicul spunea despre un legionar fugar: „M-a impresionat faţa lui albă, l-am întrebat dacă nu l-a văzut soarele. Nu este proscris să stea la umbră că este legionar“. 
 
Munca la Canal se pare că l-a făcut pe Arsenie Boca să renunţe la practica religioasă. Securitatea nota că „şi-a reluat activitatea religioasă, dar nu mai face adunări masive. 
În dosar se face vorbire şi de mănăstirea Agapia, unde se pare că tot mai mulţi credincioşi veneau să-şi caute alinarea. „Pelerinii se făceau că s-au pierdut şi luau legătura cu stareţa care îi îndeamnă pe oameni să creadă în Dumnezeu“. 
 

 
Mormântul marelui duhovnic
 
Tăcerea lui Boca i-a năucit pe turnători
 
În 1959, Arsenie Boca şi stareţa Zamfira au fost îndepărtaţi de la Mănăstirea Prislop şi li s-a interzis să mai poarte veştmântul monahal. El s-a angajat la atelierul de pictură al Patriahiei. În această perioadă a vieţii lui, părintele Arsenie Boca nu mai avea încredere în nimeni. Nu mai vorbea cu nimeni, fapt care lăsa iscoadele sale fără muncă, întrucât nu mai aveau ce declara la Securitate. „Arsenie Boca manifestă faţă de sursă o superioritate şi o indiferenţă care nu-i permit sursei să intre în discuţii deosebite. Sursa a fost de două ori la atelier. Dar vorbeşte monosilabic“, aflăm dintr-o notă informativă din 1965, păstrată în dosarul de urmărire a „Pictorului”.
 
Potrivit unor mărturii, Arsenie Boca şi maica stareţă au locuit împreună o vreme. Dar a fost ceva între ei? Dintr-un document din dosar aflăm că duhovnicul s-a dus „astă-toamnă la Visii, unde era «Veronica»“ (un personaj necunoscut, care apare în dosarul păstrat la CNSAS). Sursa povesteşte că părintele o învăţa pe aceasta din urmă cum să facă să scape de Securitate: „El a învăţat-o să scape de Securitate, să nu se mai închidă, să facă cum a făcut şi el cu Julieta, să se căsătorească de formă, însă el trăieşte cu ea ca fratele cu sora“. O ală sursă, Iulian, spune că el crede că cei doi, părintele Arsenie Boca şi maica Zamfira, sunt căsătoriţi. 
 
Despre Karl Marx şi unirea bisericilor
 
În 1968, părintele Arsenie Boca a fost găzduit de familia surorii maicii Zamfira, în satul Drăgănescu (judeţul Giurgiu), de lângă Bucureşti, unde a început pictarea bisericii, la care paroh era preotul Savin Bunescu, soţul surorii Zamfirei. Acum, Arsenie Boca nu mai umbla în haine monahale şi, aşa cum se precizează în dosarul întocmit de Securitate, le-a povestit cunoscuţilor că a citit o carte a lui Karl Marx. 
 
În acelaşi dosar apare şi un punct de vedere al părintelui Boca despre posibilitatea unirii celor două biserici: catolică şi ortodoxă. În opinia sa, relatată de sursa „Timotei“, „nu a fost posibilă unirea bisericilor datorită îngânfării catolicilor, în frunte cu papa, şi pretenţiilor grecilor, care au pretins supremaţia“.
Din 1977, duhovnicul Arsenie Boca s-a mutat la Sinaia, unde a murit în 1989, fiind îngrijit de aceeaşi maică Zamfira, care i-a fost alături timp de patru decenii. Ea a murit în 2005 şi a fost înmormântată la Mănăstirea Prislop alături de părintele Arsenie Boca. Toţi anii de puşcărie, sutele de file din dosarul de urmărire întocmit de fosta Securitate, procesele înscenate şi tortura la care a fost supus chiar şi în anii de libertate nu au dovedit, însă, niciodată legătura pe care Arsenie Boca ar fi avut-o cu Mişcarea Legionară, precum şi relaţia de iubire sau căsnicia cu maica Zamfira. 
 
Secretele vieţii marelui duhovnic al românilor
 
Arsenie Boca a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Locul său de veci de la Mănăstirea Prislop este vizitat săptămânal de mii de pelerini, iar mulţi dintre ei vin în speranţa că rugăciunile pe care le fac la mormântul părintelui îi vor ajuta. Părintele Arsenie este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. 
 
O copilărie grea
 
Arsenie Boca s-a născut în 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus, din Munţii Zarandului. La naştere a primit numele de Zian Vălean. A fost fiul unui cizmar pe nume Iosif şi al Cristinei, o femeie casnică, din Ţara Zarandului. Despre primii ani din copilăria sa, a relatat chiar părintele Arsenie Boca, într-o declaraţie dată în 1945, în arestul Siguranţei, la Râmnicu Vâlcea: „Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie”, scria părintele Arsenie Boca, potrivit documentelor păstrate în Arhivele CNSAS. Se spune că locul natal al părintelui a fost o căsuţă de pe Dealul Bujoara, aflat la marginea satului Căzăneşti, din comuna Vaţa de Sus.
 
Adolescenţa dedicată studiului
 
Arsenie Boca a fost un elev dedicat studiului şi artelor, potrivit propriilor declaraţii. „În cursul liceului, mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu”, scria Arsenie Boca, în declaraţia dată în 17 iulie 1945, anchetatorilor, la Râmnicu Vâlcea. Zian Boca a fost şef de promoţie în liceul din Brad, potrivit relatărilor foştilor săi colegi de liceu. A absolvit liceul în 1929 şi s-a îndreptat spre Teologie.
 

 
Mănăstirea Prislop
 
Părintele Arsenie a făcut primii paşi spre viaţa monahală la sfârşitul anilor 1930, după ce a absolvit studiile teologice şi pe cele ale Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În primăvara anului 1939, pe atunci tânărul diacon cu numele Zian, fusese trimis în călugărie pe Muntele Athos, de către Mitropolitul Nicolae Bălan. În cele trei luni petrecute în „grădina maicii Domnului”, cum este numită monahia de pe muntele Athos, Arsenie Boca a muncit la construirea treptelor spre schiturile şi peşterile călugărilor şi s-a ocupat de copierea manuscriselor Filocaliei, care urmau să fie publicate apoi în România. După experienţa de pe Muntele Athos, în anul 1939 se întoarce la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoţească şi numit stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfăţişarea locurilor.
 
Anii prigoanei comuniste
 
Arsenie Boca a fost arestat pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea, în 17 iulie 1945, ca opozant al regimului. După două săptămâni de anchete, a fost eliberat şi s-a întors la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus. În luna mai a anului 1948, preotul a intrat din nou în atenţia Securităţii. A fost ridicat de la mănăstire şi trimis în arest, acuzat că i-a ajutat cu hrană pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Arsenie Boca a petrecut atunci o lună şi jumătate în detenţie. La scurt timp după eliberare, a fost trimis la Mănăstirea Prislop. În ianuarie 1951, duhovnicul a fost ridicat din nou de Miliţie, chiar de la mănăstirea din Ţara Haţegului, şi a fost arestat. Şirul anchetelor şi perioadelor de detenţie la care a fost supus a continuat în anii 1950 şi s-a încheiat în anul 1959, când preotul a fost îndepărtat din Mănăstirea Prislop şi nu i s-a mai permis să slujească. Securitatea a continuat să îl ţină sub supraveghere, până la finalul vieţii sale.
 
Din 1968 până în 1984 Arsenie Boca a pictat biserica de la Drăgănescu. Din 1969 şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, la Sinaia, unde s-a retras după 1984. A murit la 28 noiembrie 1989, având vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Mormântul celui care a fost Arsenie Boca a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. (Daniel Guţă)
 
Secretul lui Arsenie Boca: femeia care a stat 40 de ani lângă el. Cutremurătoarea poveste a Zamfirei, tânăra pe care duhovnicul nu a lăsat-o să se omoare
 
Arsenie Boca şi Zamfira, în 1962. FOTO: marturisitorii.ro
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 
 

 

citeste totul despre: