Povestea ultimei misiuni a Armatei Române în Marea Neagră pe 23 august 1944: scufundarea unui submarin sovietic
0Comandorul în rezervă Nicolae Mujicicov a povestit cu puţin timp înainte de a muri despre ultima misiune de război pe care a avut-o în Marea Neagră.
Comandorul în rezervă Nicolae Mujicicov a participat în cel de-al Doilea Război Mondial la evacuarea Crimeei. „Am evacuat o armată germană întreagă şi 60.000 de români. Din echipajul nostru au murit 11 oameni şi peste 30 au fost răniţi“, îşi amintea el.
Dar războiul nu se terminase. „Abia venit de la Sevastopol, unde luasem parte ca membru al echipajului distrugătorului Regele Ferdinand, la cumplita încleştare din faţa Kersonesului din 11 mai 1944, am cerut debarcarea de pe această glorioasă navă şi transferarea la flotila de hidroaviaţie Mamaia“. Sub presiunea evenimentelor, pregătirea ca observator aerian se desăvârşeşte într-un timp record şi, după puţin timp, s-a angrenat în misiuni de recunoaştere şi însoţire de convoaie cu faimoasele avioane Heinkel 114.
La 21 august a avut ocazia, într-un zbor de patrulare spre Insula Şerpilor, să cunoască unele aspecte ale unei înfruntări aeriene într-o întâlnire inegală cu aparate de vânătoare sovietice.
La 23 august 1944 răsăritul îl prinsese ca observator al unui convoi ce ieşea din Portul Constanţa, urmând să ajungă în mare prin barajul de mine din dreptul farului Tuzla.
La ora 8.00, când misiunea era pe terminate, pilotul cu care era a observat un periscop. „Îl reperez şi eu. Se vede clar, în nemişcare. Îmi dau seama că nu are nicio idee despre prezenţa noastră“, şi-a povestit el amintirile pentru revista „Marina Română“, din decembrie 2000. „Hotărâm să atacăm submarinul în condiţiile cel mai favorabile pentru noi. Pilotul angajează aparatul în câştigare de înălţime, iar eu în acest timp procedez la seria de îndatoriri ce-mi revin. În primul rând lansez pentru convoi, în două rânduri, rachete cu două stele albe, însemnând prezenţa unui submarin. Apoi transmit prin radio, în alfabetul Morse, mesajul „KR, KR, KR ... Q No ... U.U.U.“ ceea ce înseamnă „Mesaj de război, în careul ..., submarin“.
Între timp, plutonierul Popescu reuşeşte să urce la un plafon de peste 300 metri şi, plasând aparatul în cea mai bună poziţie, începe atacul în picaj. La antrenamente mai participasem la asemenea simulări de atacuri pe ţinte fixe şi trăisem emoţiile şi senzaţiile legate de ele. De data aceasta, totul era o realitate. Cele două bombe de care dispunea aparatul sunt plasate cu mare precizie în imediata apropiere a periscopului şi, înainte de a trece prin momentele cu totul neplăcute ale redresării avionului, reuşesc să zăresc explozia lor.
Acolo unde acestea explodaseră s-a văzut un clocot cumplit de apă şi bule mari de aer, povesteşte el ce a trăit în acea zi istorică.
Dostrugătorul Regele Ferdinand FPTO wikipedia
La scurt timp, au sosit şi nave de vânătoare submarină ce făceau parte din escorta convoiului şi a început un atac susţinut, „sunt convins că submarinul avariat de noi, dacă nu a reuşit, până la sosirea UJ-urilor, să iasă din zonă, lucru puţin probabil, atacul acestora le-a fost fatal, crede comandorul. Aceasta fost ultima misiune din cel de-al Doilea Război Mondial din Marea Neagră. După război, a fost exclus din marină. S-a reorientat şi a făcut Academia Naţională de Educaţie Fizică.
La data de 23 August 1944 regele Mihai a citit la postul public de radio Proclamaţia către ţară prin care anunţa ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi încetarea imediată a războiului cu Naţiunile Unite. Iniţial, Aliaţilor nu le venea să creadă că România nu stătuse la masa tratativelor cu sovieticii, nu încheiase un armistiţiu, ci, pur şi simplu, intrase într-o aventură printr-o lovitură de palat.
Armistiţiul a fost semnat mult mai târziu, respectiv la data de 12 septembrie. Dr. Florin C. Stan, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, spune că majoritatea celor 20 de puncte ale armistiţiului impuneau statului român subordonarea faţă de sovietici. „Nu lipsită de semnificaţie a fost şi semnarea Armistiţiului numai de către români şi sovietici, anglo-americanii acceptând reprezentarea prin delegaţii sovietici. În filigran, mesajul era evident: Moscova avea drum liber spre impunerea propriilor interese politice asupra Bucureştiului“, precizează istoricul.
Singurul punct pozitiv era cel de-al 19-lea, care prevedea că Arbitrajul de la Viena (Dictatul impus de către liderii Germaniei şi Italiei) din 1940, prin care o parte însemnată a Transilvaniei revenise Ungariei, este ,,nul şi neavenit”, acest teritoriu urmând să fie restituit României.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
