Palestinian din România, despre anunţul prin care Trump a numit Ierusalimul capitală a Israelului: „Decizia are un singur scop: să alimenteze terorismul“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Reporterii „Adevărul“ au stat de vorbă cu un israelian şi un palestinian, care au comentat noua politică a Statelor Unite ale Americii vizavi de Israel şi Ierusalim.

Preşedintele american Donald Trump a inflamat spiritele din Orientul Mijlociu după ce a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului, deşi liderii din regiune au avertizat de posibile violenţe în zonă. „Ierusalimul este centrul guvernului israelian modern, sediul legislativului israelian şi al Curţii Supreme“, a spus preşedintele american. Totodată, Trump a cerut Departamentului de Stat al SUA să înceapă pregătirile pentru a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim.

În vreme ce autorităţile încearcă să calmeze situaţia, oamenii simpli, israelieni şi palestinieni, continuă să aibă păreri diametral opuse despre istoria locului sfânt, iar pacea pentru ei este o Fata Morgana.

„Ierusalimul nu a fost niciun moment capitala palestinienilor“

Ziaristul Viorel Maier, membru in conducerea „Asociatiei Ziaristilor si Oamenilor de Cultura de Limba Romana“ din Israel, spune că Ierusalimul a fost consfinţită ca fiind capitala în urmă cu peste trei milenii, de către David, al doilea rege antic al evreilor, nefiind niciodată acest oraş capitala palestinienilor, ei neavând vreodată propria ţară, iar Donald Trump nu a făcut altceva decât să recunoască faptul că Ierusalimul este capitala Israelului.

„După cucerirea romană, marea majoritate a evreilor au fost obligaţi să plece. După romani, au urmat bizantinii, arabii, creştinii, musulmanii şi otomanii. Ultimul ocupant a fost Marea Britanie, al cărui mandat s-a încheiat la 14 mai 1948. În 29 noiembrie 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite decretează prin rezoluţia 181, partajarea Palestinei în două state, unul evreiesc şi unul arab, din momentul retragerii mandatului britanic, în 15 mai 1948. Lumea arabă respinge această decizie. Aşa că, în momentul plecării britanicilor are loc festivitatea de proclamare a Statului Israel. Doar că imediat cinci state arabe, Egiptul, Irakul, Transiordania, Libanul şi Siria şi Liga arabă, cu îndemnul şi sprijinul Regatului Unit, au invadat Palestina ex-mandatară, înaintând în teritoriul stabilit pentru Statul Israel nou creat“, spune Viorel Maier. 

Războiul s-a încheiat cu un armistiţiu semnat în 1949 între Egipt, Iordania, Liban, Siria şi Israel, „graniţa“ fiind linia de încetare a focului, ceea ce noi cunoaştem sub denumirea de „linia verde“. Fâşia Gaza este ocupată de egipteni, iar Iordania ocupă Cisiordania. 

viorel maier

Evreul spune că această „graniţă“ artificială trecea prin Ierusalim. Partea estică, cuprinzând oraşul vechi, cetatea lui David, Zidul Plângerii, fiind cucerite de Legiunea Arabă, a intrat în componenţa Iordaniei. A urmat în 1967 „războiului de şase zile“ în care Israelul a fost atacat de alianţa formată din statele arabe Egipt, Iordania şi Siria. În urma victoriei, Israelul preia Fâşia Gaza, Peninsula Sinai, la graniţa cu Egiptul), Cisiordania şi platoul Golan, la graniţa cu Siria. Partea de est a Ierusalimului a fost anexată Israelului la 27 iunie 1967.

Deci, concluzionează el, Ierusalimul nu a fost niciun moment capitala palestinienilor. După plecarea englezilor, partea de est a intrat în componenţa Iordaniei, iar din 27 iunie 1967 oraşul s-a reunificat. Ca atare, Ierusalimul de Est, nu a fost ocupat şi anexat de Israel în 1967, ci eliberat. În Ierusalim au fost ambasadele a 17 state, dar ele au fost închise sau mutate începând din anul 1973.

„Evreii caută templul lui Solomon“

Jaber Ahmed, specializat în lumea arabă şi a Orientului Mijlociu, purtătorul de presă al Clubului Româno-arab de cultură şi presă, spune că Donald Trump nu a făcut altceva decât să violeze hotărârile internaţionale şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind zona de conflict. „Noi considerăm că liderii occidentali, în frunte cu SUA, au blocat 100 de hotărâri internaţionale privind drepturile poporului palestinian. Decizia nu are decât un singur scop: să alimenteze terorismul şi violenţa din Orientul Mijlociu“.

Israelul, prin Palestina, poate controla petrolul, aurul, dar şi traseul internaţional maritim pentru comerţ. „Dacă Orientul Mijlociu este inima lumii întregi, Palestina este inima Orientului Mijlociu“, consideră el.

Palestinianul spune că, în lipsa unei Constituţii, israelienii folosesc legislaţia ocupanţilor care au trecut pe teritoriul Palestinei. Spre exemplu, israelienii nu permit palestinienilor să-şi renoveze case, aşteptând să cadă pereţii pentru ca astfel să le confişte pământul. „Conform legii lor, pământurile aparţin statului, cetăţeanul nu are drept de proprietate decât asupra pereţilor. Sub pretextul securităţii, ocupantul dărâmă orice casă, arestează pe oricine sun acest pretext“, spune Jaber Ahmed. 

În al doilea rând, el le reproşează evreilor faptul că nu respectă lăcaşele sfinte, că sapă la fundaţiile bisericilor creştine şi a moscheilor, afectându-le rezistenţa, în căutarea Templului lui Solomon, care însă a fost distrus de romani. 

jaber ahmed

Un alt drept internaţional care se încalcă în teritoriile ocupate este cel al proprietăţii. „Conform Deciziei ONU nr. 194 privind refugiaţii palestinieni, aceştia au dreptul la despăgubiri pentru proprietăţile lor luate în 1984. Ori, Israelul nici nu le permite foştilor proprietari să fotografieze casa“.

Într-un conflict, cel mai mult au de suferit oamenii simpli. Jaber Ahmed ne dă un exemplu edificator în acest sens: „Dacă eu mă îndrăgostesc de o fată palestiniană cu cetăţenie israeliană, când află autoritatea israeliană că vreau să mă căsătoresc cu ea, a doua zi i se retrage cetăţenia“. 

Spune că este nevoie de raţiune şi este nevoie să se pună capăt ocupaţiei pentru declararea statului israelian. „Nu există Israel, dacă nu există şi Palestina“, consideră el. „Israelul să respecte decizia de înfiinţare a sa din 29 noiembrie1947 de divizare a Palestinei în trei: un stat palestinian, un stat israelian, şi Ierusalimul un oraş internaţional sub egida ONU“, spune el.

Subiectul este dezbătut în toate mediile. Cristian Unteanu scrie pe blogurile Adevărul: „«Chestiunea Ierusalimului»“ nu a fost niciodată, pentru niciuna dintre tabere, una exclusiv teritorială şi reprezentând suma unei anume structurări de forţe. Desigur că a fost şi asta, dar, în principal, a fost vorba despre o arhitectură simbolică reflectând convingerile profunde religioase, trecute ca garanţie identitară de la o generaţie la alta. Decizia SAU a reuşit să repolarizeze la modul imediat pasiunile multiseculare şi să reanime tensiunea specifică pe care o are, în zonă, orice tip de confruntare inter-confesională. Ceea ce era până atunci un proces de pace început foarte greu şi care avansa cu paşi de melc, a fost brusc înlocuit cu intoleranţa specifică momentelor de conflict. Este doar un război al vorbelor sau e ceva cu mult mai grav? Nu poate exista o previziune certă tocmai fiindcă e vorba despre Ierusalim, tocmai fiindcă par să se creeze condiţiile pentru un conflict major pe baze religioase. Să ne amintim de parabola notată de Antoine de Saint Exupery în Courrier Sud: «Eram asemenea acelui pelerin care ajunge la Ierusalim mai târziu cu noapte. Atunci i-a murit şi speranţa şi dorinţele: n-a mai găsit decât pietre...»“.

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite