FOTO VIDEO Artiştii americanii care şi-au făcut taraf inspiraţi de România: „Ştim şi despre Dragnea. La voi nivelul de corupţie este inimaginabil“
0Membrii Tarafului Usturoi (The Garlic Band) spun că urmăresc cu mare interes ce se întâmplă în România şi sunt la curent cu toate evenimentele politice care captează atenţia publică.
Cei 4 muzicieni americani care formează Taraful Usturoi (The Garlic Band) sunt la curent cu ce se petrece în ţara noastră. Ei sunt interesaţi nu doar de folclorul românesc cu care încântă publicul de peste Ocean, dar şi de situaţia dijn ţara noastră.
„Urmărim situaţia din România, citim presa din România - în special «Adevărul», care ne-a făcut cunoscuţi publicului din România. Ştim tot despre Dragnea, Iohannis şi premierii care s-au perindat: Ponta, Grindeanu, Tudose şi acum Dăncilă. Nivelul de corupţie este foarte mare în România. Dar nu atât corupţia propriu-zisă - care se regăseşte în aproape toate societăţile - este foarte gravă, cât nivelul la care a ajuns corupţia în România. Este inimaginabil!“, spun americanii.
Muzicienii recunosc sincer că şi ţara lor se confruntă cu acest flagel. Statele Unite ale Americii au în frunte un preşedinte controversat, pe Donald Trump, a cărui alegere a adus Americii un vot de blam.
La România, însă, corupţia este mult mai evidentă şi adânc împământenită: oamenii se lovesc de ea la fiece pas, zi de zi, pentru că îşi pune amprenta decisiv în toate domeniile de activitate, fiind principala piedică în dezvoltarea ţării.
„Avem şi noi aici, în Statele Unite ale Americii, toate astea şi multe altele: Trump, democraţi, republicani, presă şi corupţie. Foarte multă discordie. Mai bine muzică“, arată Miamon Miller, violonistul care a fondat Taraful Usturoi după o vizită în România anilor ’70.
„Adevărul“ a relatat în premieră povestea tarafului american The Garlic Band (Taraful Usturoi), care cântă folclor românesc. Pe muzica populară a Balcanilor, lăutarii americani cântă de rup instrumentele, iar publicul aplaudă entuziasmat şi ţine ritmul frenetic. Cu un ţambal, o vioară, un acordeon şi un contrabas, lăutarii din Garlic Band încing scenele şi pun pe jar spectatorii, indiferent de originea lor.
Doi dintre muzicienii de la Garlic Band chiar au învăţat limba română special pentru a înţelege mai bine folclorul nostru tradiţional. Căluşarii, Breaza, Geamparalele din Măcin şi Brâul din Muntenia sunt doar câteva exemple din repertoriul tarafului.
Miamon Miller, Cory Beers, Joshua Kaufman şi Simeon Pillich sunt muzicienii îndrăgostiţi de folclorul nostru tradiţional, pe care îl cântă cu România cu gând. Canalul lor de Youtube este vizualizat de pasionaţi, cele mai multe aprecieri strângând omagiul adus virtuozului ţambalului Toni Iordache şi violonistului Ion Drăgoi.
Dansul „Brâul pe opt“ a spart gheaţa
Istoria trupei începe în anii ’70, când liderul tarafului, Miamon Miller, aflat acum la vârsta de 67 de ani, a auzit pentru prima oară folclor românesc. Împlinise 20 de ani şi frecventa cursul de etnomuzicologie de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA).
„Era un program minunat, prin care am descoperit muzica din Europa de Est şi din Balcani. Am început să cânt cu un ansamblu folcloric intitulat Aman. Deşi era de amatori, grupul format în anul 1964 era foarte bun. Pe acea vreme, ei se specializaseră în folclor slav, din fosta Iugoslavie şi din Bulgaria. La un moment dat, au angajat un coregraf care să-i înveţe pe dansatori jocul românesc «Brâul pe opt» din Muntenia. Cum vioara are rol de bază în această muzică, iar eu eram singurul violonist din grup, am fost primul instruit şi am primit sarcina de a-i învăţa pe ceilalţi cum se cântă. Asta a fost prima mea experienţă cu muzica românească. Şi a fost nemaipomenit!“, îşi aminteşte Miamon Miller.
Era anul 1973 când Miamon a fost trimis de grupul Aman în Balcani, să studieze muzica locului. A petrecut trei săptămâni în Croaţia şi Voivodina, timp în care a deprins puţin limba locală. Apoi a ajuns în România, unde a stat o lună, timp în care a străbătut ţara în lung şi-n lat: din Banat la Bucureşti, de la Iaşi la Constanţa. S-a întâmplat ca americanul să se afle în Maramureş când românii au sărbătorit ziua de 23 August. „Marea sărbătoare m-a prins în parcul municipal din Baia Mare. Era muzică peste tot“, descrie el.
A învăţat româna la Los Angeles
Zongora şi cetera, instrumentele de bază ale moroşenilor, l-au fascinat. Iar când i-a auzit şi pe Fraţii Petreuş, Miamon a ştiut că trebuie să afle mai multe despre România. Întors în State, primul pas a fost să înveţe limba română. Coincidenţa fericită a făcut ca UCLA să înfiinţeze chiar atunci cursul de limbă română, la care s-a înscris imediat.
„Era predat de un profesor extraordinar din Cluj, dr. Gligor Gruiţa. Am reuşit să primesc o bursă Fulbright, iar în septembrie 1976, spre marea mea bucurie, eram înapoi în România. Am stat până în iunie 1977. La început am rămas câteva luni în Cluj, unde am avut de făcut o grămadă de hârtii înainte de a primi permisiunea să merg în comuna Ieud din Valea Izei, pentru a locui acolo, cu oamenii. Am sosit în Ieud chiar în Ajunul Crăciunului, unde am fost întâmpinat de colinde şi de horincă cu care ne-am cinstit la fiecare pas. Ce introducere în Maramureş am avut!“, rememorează Miamon.
Restul anului de studiu a fost împărţit între Ieud şi Cluj. Americanul a cunoscut muzicanţi din sate şi cântăreţi profesionişti, inclusiv pe Fraţii Petreuş, etnografi şi folclorişti. Chiar a prezentat o lucrare la o conferinţă despre folclorul din Valea Someşului şi a cântat cu ansamblul folcloric al Conservatorului George Dima din Cluj. Asta i-a sunat foarte familiar lui Miamon, amintindu-i de perioada petrecută în grupul Aman la Los Angeles. Când stagiul românesc s-a încheiat, Miamon a plecat înapoi în ţara lui. Dar a reuşit să mai facă două vizite, în 1981 şi în 1991, pentru a-şi revedea prietenii. În 1986, teza lui de masterat a fost acceptată de UCLA. Titlul acesteia: „Muzica instrumentală din Maramureş: zongora şi vioara“.
De la prea multă horincă
Din Maramureş, Miamon a plecat cu cărţi, suvenire artizanale, bluze şi brâuri populare, două trâmbiţe (buciume), prietenii pe viaţă şi amintiri de neuitat. Şi a mai rămas cu ceva: o expresie amuzantă care i-a folosit ca inspiraţie. Despre cineva care băuse cam multă horincă, mucaliţii din Ieud obişnuiau să spună că îi „fuge imaginea“, precum televizoarelor care nu puteau păstra focusul.
Americanul a prins vorba şi i-a plăcut atât de tare cât de sugestivă era, încât primele sale două albume au avut acest titlu: „Fuge Imaginea“. Primul l-a înregistrat în 1979, ca o antologie de muzică a popoarelor, unde alături de folclorul românesc, era prezent şi cel mexican, ucrainean sau polonez. Al doilea album a fost produs în 1985, mult mai elaborat, cu un cvartet care semăna cu Taraful Usturoi de acum, cu ţambal, contrabas, vioară şi cântăreţ. Repertoriul era, de asemenea, românesc în cea mai mare parte, asezonat cu muzică ungurească, evreiască şi iugoslavă. Ambele albume au fost convertite mai târziu în albume digitale, iar primul CD reeditat, numit „Fuge Imaginea 104“, are pe copertă o fotografie de iarnă din Ieud, făcută de Miamon. Pe al doilea album, „Fuge Imaginea 105“, coperta este o poză a trupei. Există chiar şi site-ul www.fugeimaginea.com.
Cum s-a născut Taraful Usturoi
Ideea înfiinţării unui taraf doar aştepta momentul potrivit pentru a fi pusă în aplicare. În 2011, un prieten de-al lui Miamon Miller, Chuck Corman, a venit să-l viziteze în LA. Cei doi cântaseră împreună în Trei Arcuşi, o altă trupă formată în 2007 care cânta muzică de dans din Transilvania. Până să vină Chuck la el, Miamon chemase alţi doi muzicieni, pe Simeon Pillich (contrabas) şi pe Cory Beers (ţambal), să închege trupa. Când Chuck li s-a alăturat în scurta vizită, cei patru muzicieni au apărut într-o reprezentaţie susţinută în faţa publicului din Altadena, California.
Era noiembrie 2011 când s-a născut Taraful Usturoi. Următoarea apariţie a fost după trei ani, în decembrie 2014, când, pentru a-şi completa formula, Cory l-a adus în trupă pe Joshua Kaufman (acordeon). De la lansarea oficială din Altadena, Garlic Band cântă pentru delectarea unui public care descoperă uimit o muzică încântătoare care nu poate lăsa pe nimeni nepăsător. Înregistrări cu americanii şi invitaţii lor din Garlic Band pot fi văzute pe site-ul propriu www.garlicband.com, contul de Facebook The Garlic Band sau pe Youtube.
O vioară, un contrabas, un ţambal, şi un acordeon
Miamon Miller (vioară) - Este recunoscut în muzica mainstream, având la activ colaborări cu Neil Sedaka şi Neil Diamond. El a compus şi a aranjat muzică pentru teatru, filme şi producţii TV cum ar fi „Dr. Quinn“, „Arabs in Detroit“, „În pas cu familia Stein“, celebrul teatru de păpuşi Białystocki Teatr Lalek etc.
Cory Beers (ţambal) - Percuţionist, a învăţat să cânte la instrumente precum ţambalul românesc, tabla indiană şi davulul macedonean. Ţambalul l-a deprins la Conservatorul din Chişinău, oraş în care a locuit mai bine de doi ani. Ţambalistul mai cântă în diferite trupe, cum ar fi Falsetto Teeth, the Petrojvic Blasting Company, Eighteen Squared. Are propriul ansamblu de percuţie BoorBaar, a cărui muzică este caracterizată ca neobişnuit de inventivă şi complexă.
Joshua Kaufman (acordeon) - A găsit într-o zi, în podul casei sale din Nashville-Tennessee, un acordeon vechi, de care nu s-a mai despărţit. A înfiinţat două trupe, California Feetwarmers Jazz Band şi The Petrojvic Blasting Company. Cu aceasta din urmă a cutreierat Balcanii şi Moldova cântând muzică de stradă. A compus recent muzică pentru o emisiune de pe Cartoon Network – „Over The Garden Wall“.
Simeon Pillich (contrabas) - A cântat cu Taylor Swift, Ziggy Marley, Dr. Dre, Bo Diddley, Al Jarreau, John Hiatt, Eartha Kitt, Alice Cooper, Rita Coolidge etc. Basul lui Simeon îl auziţi în muzica de film din „Austin Powers şi organizaţia secretă“, „Cartierul chinezesc 2“, „Aventurile lui Rocky şi Bullwinkle“ şi „Norocosul“. A fost gazda emisiunii Global Village de la Radio KPFK. Predă cursuri de muzică a lumii la Occidental College, precum şi istorie a jazzului şi teorie muzicală la Santa Monica College.
„Vă vine să credeţi că nu-s români?“
Miamon, Cory, Joshua şi Simeon nu cântă doar folclor românesc sau balcanic, ci şi piese create de ei şi chiar muzică simfonică. Pentru că fiecare dintre cei patru americani este un muzician care şi-a desăvârşit cariera pe cont propriu, predând la şcoli de muzică sau cântând cu vedete din lumea showbizului. Simeon, spre exemplu, a cântat jazz cu Al Jarreau, pe care l-a însoţit în turneul Rent. Cory a studiat ţambalul la Conservatorul din Chişinău, acolo unde a învăţat limba română. Simeon este profesor la un colegiu unde predă 11 cursuri de muzică a popoarelor.
Basistul Simeon Pillich este flatat dacă i se spune că are „sânge“ de român când interpretează muzica noastră: „Mă bucură cu atât mai mult cu cât înainte de a cânta cu Miamon nu am avut niciodată prea mult contact cu o astfel de muzică. Am auzit de muzica românească pentru că sunt etnomuzician şi am o emisiune radio unde interpretez muzică de pe tot Globul, inclusiv din România: Taraful Haiducilor, Dumitru Fărcaş, Damian Drăghici, Cântăreţ de mahala etc. Acesta este visul meu, de fapt, de când eram copil: să fiu un muzician care să cânte orice, tot, nu doar jazz, rock sau clasic. Aşa am învăţat să cânt muzică din Vietnam, China, Ghana, de exemplu. După 20 de ani ca basist profesionist, am decis să studiez la nivel academic etnomuzicologia la UCLA, unde am obţinut doctoratul. De la Miamon am aflat despre muzica din Balcani, cu ani în urmă, el m-a inspirat să învăţ mai multe despre această muzică. Atunci când m-a invitat să fac parte din Taraful Usturoi, am acceptat pe loc şi mă mândresc cu asta. La colegiul unde predau, voi include în 2016 cursul de muzică balcanică şi mediteraneană, inclusiv din România şi Bulgaria. Rădăcinile mele nu au nimic de-a face cu România. Mama este din Porto Rico, tatăl are părinţi din Croaţia şi Bermuda – Caraibe. Cu toate astea, sufletul României trăieşte în mine prin muzica ei frumoasă. Şi sper să văd România într-o bună zi“, mărturiseşte Simeon.
Absolvent al Institutului de Arte din California, Cory Beers a fost absorbit de ţambal, instrumentul asemuit unui mare pian cu corzi în care loveşti sistematic. Pentru că nu reuşea să facă rost de niciun ţambal bun şi nici cursurile de ţambal din SUA nu erau exact ce-şi dorea, Cory a plecat tocmai la Chişinău pentru a studia ţambalul la el acasă. Când s-a întors din Basarabia, americanul a adus cu sine ţambalul visat, învăţat şi înţeles. „Am stat mai bine de doi ani la Chişinău. Mi-a plăcut foarte mult! Acolo am învăţat limba română şi aici o uit“, glumeşte Cory. Muzicianul consideră orice cuvânt de apreciere un compliment. „Mă bucur când cuiva îi place cântarea noastră. Folclorul românesc este vast, iar ţambalul este un instrument foarte bogat. Încerc să respect tradiţiile cât de mult pot“, spune Cory.
Ucenicul lui Toni Iordache
Ţambalistul din „Fuge Imaginea“, Aleksandr Eppler, are o poveste aparte, care include alt personaj fabulos al muzicii tradiţionale româneşti. Miamon relatează: „Alek este o persoană remarcabilă, cu o poveste uimitoare. Este un cunoscut muzician de caval bulgăresc în special, făureşte flauturi şi restaurează instrumente. Dar cel mai important pentru legătura lui cu România, ţară a cărui muzică o iubeşte, este că Alek a fost învăţat să cânte la ţambal de către un Maestru!“.
Maestrul este chiar Toni Iordache, care a stat în casa lui Alek din Seattle timp de o lună, până l-a învăţat să îmblânzească ţambalul. Aleksandr Eppler a fost încântat să împărtăşească pentru „Weekend Adevărul“ câteva poveşti despre Toni, al cărui nume real era Mihai Mihai. Pe site-ul www.bulgariankaval.com, Eppler păstrează imagini dragi cu Toni Iordache. „Am fost foarte apropiat de el, artistic şi personal. Comunicam într-un dialect propriu, creat de noi, în stil românesc-rusesc-bulgăresc-francezo-turc. Am dat împreună multe concerte, în Statele Unite, în Canada, în Europa. Toni aranjase un turneu de trei luni pentru noi în România şi în Bulgaria, cu doar şase luni înainte de moartea lui bruscă. Am fi călătorit prin Bulgaria cu maşina lui americană şi când am fi ajuns la podul de la Ruse... vă puteţi imagina stupefacţia autorităţilor bulgare când ar fi văzut cine le vine: «un bulgar» şi un ţigan român într-o maşină uriaşă americană, cu un ţambal uriaş pe bancheta din spate! Toni aranjase deja un cantonament de trei săptămâni într-o staţiune din Muntenia, unde să ne odihnim şi să repetăm pentru turneu. Abia aşteptam să pornim la treabă, când am primit vestea îmbolnăvirii lui şi a morţii neaşteptate, câteva luni mai târziu...“, îşi aminteşte Aleksandr Eppler, ucenicul lui Toni Iordache.
Aleksandr Eppler şi Toni Iordache Foto Arhivă personală Alek Eppler
Alek Eppler şi Miamon Miller continuă să lucreze împreună, deşi cvartetul „Fuge Imaginea“ şi-a încetat apariţia la finele anilor ’80. În acel moment, Miamon a crezut că zilele sale de cântat cu muzicieni compatibili muzică tradiţională românească s-au încheiat. Dar vremea a adus în viaţa lui o nouă bucurie: Taraful Usturoi. „Sunt foarte recunoscător că taraful există. A reaprins flacăra pentru folclorul românesc“, se bucură Miamon Miller.
Acum, Miamon Miller (vioară), Cory Beers (ţambal), Joshua Kaufman (acordeon) şi Simeon Pillich (contrabas) sunt cei patru muzicieni cunoscuţi pe scena din Statele Unite ale Americii pentru că formează Garlic Band, adică Taraful Usturoi. E lesne de imaginat de ce au ales numele„Garlic“: usturoiul care alungă spiritele rele întruchipate pentru americani de legenda lui Dracula. „Cântăm în actuala configuraţie de un an şi încercăm să cântăm muzică bună, în stil autentic. Facem progrese şi sunt fericit dacă lumea observă asta“, spune profesionistul Miamon.
Constănţeanca Daniela Ionescu, cea care i-a descoperit în SUA, una dintre principalele promotoare de peste Ocean ale identităţii româneşti, subliniază: „Incredibil, niciunul dintre aceşti muzicieni nu este român. Şi totuşi cântă folclor românesc cu atâta virtuozitate şi bun-gust, încât este greu de crezut că nu s-au născut în spaţiul dintre Munţii Carpaţi şi malurile fluviului Dunărea“. Specializată în Istoria Artei, Daniela este o constănţeancă stabilită în Statele Unite ale Americii, la Los Angeles, acolo unde întreţine spiritul naţional prin manifestări etnice şi culturale. Din economiile ei, caută să salveze de la vânzare şi pierdere obiecte de patrimoniu spiritual cusute de artizani ai secolelor XIX-XX. „De când fac asta, patria mea este aproape. Este misiunea mea să promovez România în ţara de adopţie. Totdeauna inima mea va fi în România. Eu aparţin acelui pământ“, crede cu tărie Daniela Ionescu.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
