FOTO Mărturii cutremurătoare după 20 de ani de la cea mai mare tragedie din Portul Constanţa: „Valurile aruncau marinarii peste dig“
0
CATASTROFĂ MARITIMĂ Data de 4 ianuarie 1995 rămâne înscrisă în istoria Portului Constanţa ca fiind ziua cea mai neagră. În urmă cu 20 de ani, 54 de marinari au sfârşit după ce navele pe care se aflau s-au scufundat la mică distanţă de ţărm, în urma unei furtuni foarte puternice.
Vrachierele Paris, sub pavilon Malta, şi You Xiu, sub pavilion Hong Kong, se aflau în acea zi dincolo de digul de nord al Portului Constanţa. Acestea aşteptau de două luni să intre în port pentru a fi încărcate cu uree.
În fatidica zi, s-a emis o avertizare meteorologică. „În această situaţie, navele fie intră în rada portului, fie ies în larg, pentru a fi în siguranţă. Noi doar puteam sugera navelor ce să facă, comandantul este cel care decide ce măsuri să ia“, spune Jorj Unciuleanu, de 60 de ani, care la acea dată era căpitan şef adjunct la Căpitănia Constanţa.
Avertizările meteorologilor s-au adeverit. A început urgia. „Marea avea gradul de agitaţie 9, pe scara Beaufort de la 1 la 10, iar vântul avea forţa 9, pe scara de la 1 la 12. Valurile ajungeau în larg la 11 metri, aşa cum am aflat de la cei de la platforme“, spune fostul angajat al Căpităniei Constanţa.
Multe nave care stăteau la ancoră ieşiseră în larg sau intraseră în port. În zona de pericol au rămas doar Paris şi You Xiu, cam la 1.000 metri distanţă.
Armatorul nu a permis abandonarea ancorei
Comandantul navei Paris a anunţat că are o defecţiune la ancoră. Pilotina care plecase la capul digului pentru a însoţi nava Paris pentru a o duce la adăpost a aşteptat-o în zadar două ore, după care s-a întors.
„Comandantul a murit vorbind la telefon cu armatorul, care insista să nu abandoneze ancora. O astfel de piesă nu costă mai mult de 10.000 de dolari, iar ea putea fi recuperată ulterior. Îmi amintesc că am vorbit personal cu comandantul şi mi-a spus că are probleme cu vinciul ancorei. I-am sugerat să abandoneze ancora, urmând ca apoi să o căutăm“, spune Unciuleanu.
Cum nava nu se mişca, în jurul orei 18.00, cei de la Port Control Constanţa au cerut comandantului să iasă de urgenţă în larg, scrie Constantin Cumpănă în cartea sa „Amintiri despre o flotă pierdută. Voiaje neterminate“. Nu a mai avut timp însă să se salveze. Din cauza vântului extrem de puternic, a valurilor mari şi a problemelor tehnice, nava nu mai putea fi controlată şi a ajuns prea aproape de dig.
La ora 19.50, nava a transmis semnalul S.O.S. După nici o oră, comandantul anunţa că nava a început să se scufunde. Intrase în plin în digul de nord al Portului Constanţa. Digul are o lăţime la bază de 120 de metri, iar în partea de sus o lăţime de 20 – 25 de metri. La exterior, este protejat cu stabilopozi.
Motorul de pe You Xiu a cedat
Şi You Xiu a avut aceeaşi soartă. În acea zi, comandantul de pe vrachier a anunţat autorităţile din Constanţa că are probleme la motorul principal. Când a început furtuna, vasul a intrat în derivă, ajungând la doar 185 de metri de dig. A cerut ajutorul remorcherelor pentru a putea intra în port. Grupul de Salvare a intrat în alertă, dar, peste doar câteva minute, de la comanda navei s-a anulat cererea.
Primul semnal S.O.S. transmis de „You Xiu“ a fost recepţionat la ora 19.55. Puţin după ora 21.00 a început să se scufunde, după ce s-a izbit de digul de nord. „Nava era nouă. Cu siguranţă, au fost probleme cu motorul principal, iar ele au fost remediate în grabă, în stare de panică“, spune fostul angajat al Căpităniei Constanţa.
Navă de salvare fără motor
Puteau fi salvate echipajele? Jorj Unciuleanu crede că nu. Remorcherul de salvare Hercules a rămas în port întrucât avea motorul avariat, iar nava de salvare Viteazul nu ar fi rezistat pe o asemenea furtună.
„Eu m-am urcat pe la ora 21.00 pe o navă olandeză care venise la Constanţa pentru a face prospecţiuni petroliere şi am ajuns dincolo de digul de nord după o oră. Nu se mai vedea nimic.
Cred că se scufundaseră până la ora 21.25. M-am întors în port şi împreună cu Corneliu Idu am luat-o pe jos, pe dig, mă gândeam că poate mai găsim supravieţuitori. Valurile treceau peste dig şi trebuia să ne ferim să nu murim şi noi. Nu am găsit însă nici un supravieţuitor. Am găsit însă o plută de pe You Xiu strivită de stabilopozi“, povesteşte el.
El spune că tragedia l-a urmărit cu atât mai mult cu cât ambii comandanţi de pe cele două nave: George Pragias şi Shi Hai Bin erau născuţi în aceeaşi lună cu el: în iunie: 14 şi, respectiv, pe 18 iunie. Jorj Unciuleanu îşi serbează ziua de naştere pe 16 iunie. „Am crezut că îi pot salva, dar nu s-a putut“, spune el trist.
Dorel Constantin Onaca: „O noapte cumplită“
La rândul său, Dorel Constantin Onaca, şeful scafandrilor, repetă în mod obsesiv: „Cumplită noapte. Cumplită noapte“. „Nu-mi place să-mi aduc aminte despre acea noapte. Valurile aruncau oameni cu tot cu veste de salvare peste stabilipozii digului. Plecasem cu un TAB pe dig la un moment dat pentru că văzusem luminiţele de la vestele de salvare şi am crezut că sunt şi oameni, dar, din păcate, erau doar vestele goale“, îşi aminteşte Onaca.
El spune că a doua zi, marea s-a calmat şi era liniştită, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. „După ce se îndestulase cu atâtea morţi, ea s-a liniştit“, spune Onaca.
Timp de o lună, trupurile neînsfleţite ale marinarilor au fost găsite în larg sau aruncate de valuri pe ţărm. Ultimul cadavru recuperat a fost din epava navei You Xiu.
Cele două epave zac şi acum pe fundul mării, la o adâncime de 25 de metri.
Tragedia la indigo: 11 morţi în urma scufundării navei Sadu
Nu au fost primele nave care au sfârşit în zonă. În anul 1988 o altă catastrofă navală s-a petrecut în apropierea digului de nord a portului Constanţa. Cargoul Sadu s-a scufundat pe data de 2 decembrie 1988 aproape de capul digului de nord. Comandantul a ales locul de ancorare, fără să comunice acest lucru Căpităniei Portului Constanţa. Cum în dimineaţa acelei zile vremea s-a înrăutăţit, comandantul a cerut să schimbe locul de ancorare, în partea de sud a digulului, însă motorul principal nu a mai pornit.
Deşi problema s-a remediat ulterior, comandantul nu a reuşit să menţină nava în poziţie sigură şi la ora 13. 15 nava s-a izbit de stabilopozii digului. Pe măsură ce vasul Sadu se scufunda, oamenii au sărit în apă, dar 11 au murit înecaţi sau izbiţi de stabilopozii digului, iar patru au fost daţi dispăruţi. Numai şapte marinari au reuşit să se salveze.
Sfârşitul carierei unui salvator
În urma tragediei navelor Paris şi You Xiu comandantul navei Viteazul, Alexandru Iarca, a paralizat de mâna dreaptă. El a murit în 2012.
Fostul comandant şi-a reproşat mereu că nu a avut cum să-i ajute pe acei oameni. Nava Viteazul trebuia să treacă de capătul digului pentru a putea ajunge la cele două nave. Numai că după ce a ajuns la capătul digului, furtuna de pe mare dar şi o defecţiune la motor i-a oprit din drum. Căpitănia a oprit vasul în port.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
