FOTO Fotbaliştii cu transplant din România, campionii Balcanilor. Cel mai bun jucător a fost Pompei, sportivul care trăieşte din 2001 cu o inimă nouă
0
Echipa României formată din pacienţi cu transplant a câştigat Turneul balcanic organizat de Bulgaria pentru promovarea donării de organe. Cel mai bun jucător a fost desemnat mijlocaşul român Pompei David (43 ani), care trăieşte cu o inimă nouă din 2001.
O echipă de jucători care au trecut printr-o operaţie de transplant s-a întors duminică seară, 3 mai, de la Sofia-Bulgaria, unde au câştigat Turneul balcanic de fotbal destinat promovării donării de organe în scop terapeutic (1-3 mai). Românii au obţinut Trofeul turneului şi diplomele de „Cel mai bun portar“ - Ioan Grigoraş din Iaşi şi de „Cel mai bun jucător cu transplant“, acesta fiind desemnat mijlocaşul Pompei David din Baia Mare.
La turneu au participat echipe din Bulgaria, România şi Turcia, fiind organizat de Ministerul Sportului din Bulgaria. Din echipa mixtă a României au făcut parte primitori de organe, un
donator, un medic chirurg transplantolog şi foşti jucători de fotbal. Echipa a fost formată din Gheorghe Tache (transplant renal), Mircea Ciorcan (transplant renal), Sorin Floarea (transplant renal), Ion Băjan (transplant renal), David Pompei (transplant de cord), Valeriu Ioniţă (transplant hepatic), Valentin Popa (donator), Vladislav Braşoveanu (chirurg transplantolog), Cătălin Pană (ex jucător de fotbal), Roberto Gunciu (ex jucător de fotbal), Florin Cojoc (ex jucător de fotbal), Ioan Grigoraş (ex jucător de fotbal), Ioan Stirbets (ex jucător de fotbal), Ştefan Tudorache (ex jucător de fotbal).
„Ne-am bucurat enorm de trofeu, pentru că este un rezultat de echipă, iar adversarii noştri jucau la nivel de naţională. Iar pentru colegul nostru Pompei David din Baia Mare avem o admiraţie deosebită, cu atât mai mult cu cât el a suferit un transplant de cord, dar are asemenea performanţe. Cu o operaţie aşa grea, David a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului“, a mărturisit Ion Băjan, jucător în echipa campioană. Fost militar de carieră, Ion este din Mangalia şi a trecut în 2004 prin operaţia de transplant renal. Acum are 47 ani şi se simte foarte bine.
Povestea cutremurătoare a unui învingător
Pompei David (43 ani) din Maramureş trăieşte cu inima altcuiva de la vârsta de 30 ani. A fost şofer de Tir, a cutreierat cu nesaţ toată Europa, dar o afecţiune banală era să-i pună capăt cursei vieţii. „A pornit de la o viroză respiratorie netratată la timp sau tratată cu indiferenţă. Aveam o stare de oboseală nejustificată, iar medicul mi-a spus franc ce am de fapt. Au urmat 20-30 secunde de tăcere, după care eu am întrebat dacă nu se poate schimba inima. «Ba da, dar nu în România». Şansa de viaţă pe care mi-a dat a fost de 5 ani. Asta era în 1995“, relatează Pompei.
În 2000 a suferit un accident vascular cerebral, starea i se degradase, deja inima nu mai putea pompa sânge oxigenat către celelalte organe, iar ficatul, rinichii începuseră să cedeze.
„Nu am vrut să ştie nimeni ce trăiesc, urcam scările în fugă până la etajul 4, iar în casă mă sfârşeam. Căutasem deja soluţii de operaţie, citisem atât de mult despre transplant, încât ştiam că asta este singura mea salvare. Între timp, medicina evoluase şi la noi, astfel că am plecat în 20 aprilie 2001 la Spitalul Floreasca, la dr. Şerban Brădişteanu. Am interzis familiei să mă viziteze. Am vrut să se obişnuiască astfel cu absenţa, în eventualitatea că nu mă voi mai întoarce acasă niciodată. N-am mai vrut să plec din spital până când nu se iveşte o inimă pentru mine. S-a întâmplat în noaptea de 25 spre 26 septembrie 2001. Am făcut transplantul, am primit inima unui tânăr de 20 ani. Pe 20 octombrie eram acasă, iar pe 20 ianuarie 2002 plecam iar în cursă“, povesteşte Pompei.
Momentul în care i-a întâlnit pe părinţii lui Marius, tânărul din Breaza care i-a fost donator, este cel mai cutremurător din viaţa lui. Se întorcea de la o conferinţă a transplantaţilor ţinută la Bucureşti, iar în durm spre Maramureş a oprit la Breaza. Părinţii băiatului de 20 ani îl căutaseră şi voiau neapărat să-l cunoască. Întâlnirea a fost emoţionantă. S-au îmbrăţişat, apoi au tăcut 10-15 minute în şir, uitându-se unul la celălalt şi lăcrimând. Apoi tatăl lui Marius a scos o poză a băiatului şi trei candele mici, rugându-l pe bărbat să meargă împreună la mormântul fiului său. Acolo, la cimitir, la căpătâiul lui Marius, tatăl său l-a rugat pe Pompei să-l lase să asculte inima fiului pierdut. L-a cuprins în braţe, a plecat urechea pe pieptul bărbatului şi au stat aşa, în tăcere, ascultând bătăile inimii lui Marius.
„Emoţia aceea foarte puternică o simt şi acum. Părinţii lui Marius mi-au devenit foarte apropiaţi. Ne vizităm des, iar ei nu lipsesc de la ocaziile importante din viaţa mea. De Sărbători le trimit întotdeauna ceva în dar - de Crăciun un porc, de Paşti un miel. Fac parte din familia mea“, spune Pompei.
Noua inimă nu l-a schimbat pe bărbat. Nu are simţiri diferite, nu are porniri neobişnuite, iar gusturile sunt aceleaşi. Singura diferenţă este că de la transplant i s-a închis culoarea părului. În rest, este acelaşi bărbat muncitor, ambiţios, dornic de cunoaştere, pasionat de istorie şi geografie, gospodar. Se laudă cu casa lui de la ţară, cu livada cu peri şi are planuri mari în continuare.
Pompei priveşte cu încredere în viitor şi abia aşteaptă să vadă ce îi mai rezervă viaţa: „Trăiesc mânat de instinct şi protejat de credinţă. Eu mă rog la Dumnezeu nu să-mi dea drumul cel mai uşor, ci puterea să trec peste toate piedicile. Când reuşeşti în ciuda obstacolelor, succesul are un gust şi mai bun. Şi lucrul cel mai important, cred mereu în mine! Asta îi sfătuiesc pe toţi. Să îşi păstreze tonusul ridicat, să îşi acorde întotdeauna o şansă, să nu renunţe niciodată la luptă şi să creadă cu neclintire în ei“.
Pompei David (în centru), Gheorghe Tache (în dreapta)
Bulgaria, încă speriată de transplant
Gheorghe Tache (60 ani), preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România, are o menţiune specială pentru coechipierii săi care nu au trecut prin experienţa unui transplant. „Implicarea lor este de remarcat. Au renunţat la programul personal de 1 Mai şi au răspuns prezent la solicitarea Asociaţiei Transplantaţilor din România, de a veni alături de noi, în acest eveniment prodonare. Iar pacienţii din Bulgaria chiar au mare nevoie de susţinere“, mulţumeşte liderul ATR Gheorghe Tache.
În Bulgaria au fost efectuate doar 20 operaţii de transplant în cursul lui 2014. În România, numărul acestora este de 20 ori mai mare.
Vă mai recomandăm
Bărbatul care de 15 ani trăieşte cu ficatul altcuiva: „Viaţa e frumoasă”
Au trecut 15 ani de la primul transplant hepatic făcut în România
Primul transplant de cap din lume şi-a găsit voluntar: cine este rusul dispus să-şi doneze capul
Se încarcă comentariile...
