EXCLUSIV Un diplomat român, spion pentru americani în Războiul din Vietnam: documente desecretizate
0Un document desecretizat din arhiva Congresului SUA dezvăluie că un ataşat militar al României a dat informaţii detaliate americanilor în timpul Războiului din Vietnam. Raportul de la Departamentul Apărării redă „interviul“ luat unui diplomat român care a staţionat în Vietnam în perioada 1970-1974.
Războiul din Vietnam a fost cea mai usturătoare înfrângere a Americii, care a cheltuit resurse uriaşe, cu mari pierderi omeneşti, în lupta câştigată în cele din urmă de comunişti care au cucerit Sudul. Din 1976, Vietnamul este o republică socialistă cu capitala la Hanoi.
În bătălia care a durat de la 1 noiembrie 1961 până la 30 aprilie 1975 s-au înfruntat Vietnamul de Nord (cu capitala la Hanoi) şi Vietnamul de Sud (cu capitala la Saigon). Nordul era sprijinit de comunişti (China, URSS, Coreea de Nord etc), iar Sudul avea ajutorul capitaliştilor (Statele Unite ale Americii din 1965, Coreea de Sud etc).
România comunistă susţinea Vietnamul de Nord, astfel că ataşatul militar a fost trimis la Hanoi, unde a staţionat în perioada 1970-1974. El a fost racolat de spionajul SUA care dorea să descifreze intenţiile vietnamezilor în ceea ce priveşte prizonierii de război.
Diplomatul român a fost racolat de spionajul SUA, care dorea să descifreze intenţiile vietnamezilor în ceea ce priveşte prizonierii de război (denumiţi POW - în engleză „prizoners of war“). Americanii au vrut să înţeleagă psihologia adversarilor pentru a şti cum să trateze problema prizonierilor de război, în special a celor americani căzuţi în mâinile vietnamezilor.
Dezvăluirile unei surse
În raportul anonimizat din arhiva Congresului SUA, românul relatează ce a văzut cât timp a stat în Vietnam şi împărtăşeşte impresiile sale din interior. El a declarat că guvernul vietnamez nu s-a arătat foarte deschis faţă de el, cu toate că provenea din blocul comunist.
Cei care aveau încrederea vietnamezilor erau doar aliaţii sovietici şi chinezi, ai căror ataşaţi militari aveau acces la informaţii. De două ori pe lună, oficialii vietnamezi se întâlneau cu ataşaţii străini la Hanoi şi le făceau un rezumat al situaţiei de război. „Multe informaţii erau propagandă. Dacă număram avioanele doborâte de ei, ar fi însemnat că în două luni, vietnamezii doborâseră toată flota aeriană americană“, socoteşte sursa.
Oficialii le înmânau apoi o listă cu lucruri pentru care aveau nevoie de asistenţă. Proviziile veneau din China, URSS, dar şi din celelalte ţări de sub influenţa sovietică. Diplomatul a dezvăluit că România transmitea ajutoare Vietnamului de Nord pe cale maritimă şi pe cale feroviară - prin URSS şi China.
Sursa Getty Images / Guliver
Unul dintre punctele de destinaţie a ajutoarelor era în nordul Hanoiului, la o intersecţie de cale ferată pe care americanii au vrut s-o distrugă trimiţând celebrul bombardier B-52. Avionul s-a prăbuşit sub focul rachetelor de la sol. Se întâmpla în 1972 (sursa nu-şi mai amintea luna), când diplomatul român şi alţii au fost duşi sub escortă să vadă cu ochii lor ce s-a ales de bombardierul american.
Li s-a dat voie să se apropie de rămăşiţele avionului, iar românul a mers cu un vehicul în care se afla ataşatul militar chinez numit Chan. Cei doi au ajuns până lângă cabina de pilotaj şi au zărit chiar panoul electronic de bord. Vietnamezii n-au dezvăluit ataşaţilor ce se întâmplase cu echipajul de pe bombardier.
O altă imagine oferită de vietnamezi a fost în junglă, unde un pilot american murise agăţat cu paraşuta în copaci, iar cadavrul lui atârna la vedere. Diplomatul nu-şi mai aducea aminte în ce zonă fusese dus, ştia doar că jungla foarte deasă, iar aria era inaccesibilă.
El a mărturisit că mai fusese invitat în statele vecine Laos sau Cambodgia, unde ştia că vietnamezii aveau dislocate trupe, dar nu ajunsese niciodată acolo.
Operaţiunea POW. Recuperarea prizonierilor de război
Pentru că dăduseră greş în abordarea războiului, americanii erau acum interesaţi să-şi salveze măcar din oamenii daţi dispăruţi în luptă. Americanii erau interesaţi să-şi salveze măcar din oamenii daţi dispăruţi în luptă. Vietnamezii se lăudau că deţin mii de prizonieri americani, dar sursa era de părere că ei exagerează din nou.
Militarul le-a indicat o marjă restrânsă a numărului de ostatici, care era, după estimarea sa, între 580 şi 590 persoane. Acestea erau închise într-un loc de detenţie din nord-vestul Hanoiului. Un ofiţer vietnamez îi descrisese românului cum un comando american încercase salvarea acestora, dar desantul eşuase pentru că prizonierii fuseseră mutaţi din ascunzătoare cu două săptămâni înainte.
Sursa Getty Images / Guliver
De Paşte, în 1972, Vietnamul a anunţat că un grup de prizonieri americani va fi dus la biserică. Apoi s-a răzgândit, fără să mai anunţe. Dar la o conferinţă de presă din ‘72, în care au fost prezentaţi 4-5 militari americani capturaţi de apărarea antiaeriană, ataşatul român şi cel bulgar au reuşit să schimbe câteva cuvinte cu un prizonier care era uşor rănit.
Când acestuia i s-a dat microfonul pentru a răspunde întrebărilor presei avide să ştie care este opinia sa despre război, singurul lucru pe care el a reuşit să-l rostească a fost: „Mamă, te sărut“. Diplomatul român le-a atras atenţia vietnamezilor că expunerea unui prizonier rănit încalcă prevederile Convenţiei de la Geneva. Ei au ţinut cont de asta la evenimentele următoare.
A doua oară când românul a mai văzut prizonieri de război a fost în martie 1973, când 82 militari au fost eliberaţi. Un avion C-130 a aterizat în Hanoi să-i preia, iar românul, ajutat de şoferul său, s-a apropiat de un maior american, pilot de B-52, cu care a vorbit în italiană. Acesta i-a spus că ostaticii se temeau că vietnamezii vor opri până şi avionul care venea să-i ia acasă, în State.
Echipamentul SUA, studiat de inamici pentru a-l refolosi
În vara lui 1972, o mare lovitură a vietnamezilor era doborârea unui sofisticat aparat de zbor F-111, realizat de General Dynamics. Acesta s-a prăbuşit la sud-vest de Hanoi. Românul s-a dus acolo pe cont propriu şi a vorbit cu o femeie-ofiţer care comanda unitatea de artilerie ce distrusese avionul. Ea i-a povestit cum a reuşit să îl doboare, trăgând în el cu toate resursele.
Avionul zbura la mica altitudine, iar sursa era de părere că pilotul murise sub tirul artileriei. Mai târziu, sovieticii au adunat piesă cu piesă epava F-111 ca să studieze în detaliu, pentru că nu mai văzuseră aşa bombardier. Diplomatul român ştia de existenţa unui program de folosire a echipamentului capturat de la americani.
Captură foto din documentul din arhiva Congresului SUA Sursa loc.gov
Sursa menţionase că nu avea cunoştinţă de faptul că prizonieri de război ar fi fost duşi în URSS. Contactele sale de la Ambasada URSS, doi moldoveni din Basarabia, nu auziseră nimic despre asta. Nici măcar prietenul său apropiat, ataşatul militar rus din Italia, care era însurat cu fiica unui general din Republica Moldovenească, nu a menţionat vreodată ceva.
Diplomatul văzuse personal cum doi piloţi americani se catapultaseră din avioanele lovite deasupra Hanoiului, dar nu ştia ce s-a întâmplat cu aceştia. Românul auzise chiar că fiul vicepreşedintelui SUA Spiro Agnew era prizonier de război, dar n-a putut verifica această informaţie.
„Sursa a fost cooperantă şi a răspuns cât a ştiut de mult la toate chestionările. Rămâne disponibilă pentru debriefing prin intermediul guvernului român. Gradul de încredere în informaţii nu a fost verificat“, notează anchetatorii în raportul declasificat în 2004, la 30 ani de la încheierea misiunii diplomatice a celui intervievat. Unele pasaje sunt şi acum albite, deci conţinutul lor nu va fi făcut public niciodată.
Sursa Getty Images / Guliver
Pe aceeaşi temă:
FOTO România interbelică, văzută prin ochii fotografilor americani
Se încarcă comentariile...
