De Mărţişor le-a murit tatăl, iar de Paşti şi-au pierdut mama. Minunea de Crăciun împlinită de români pentru cei şase fraţi orfani din Constanţa
0
De la agonie la extaz. Cei şase fraţi din Constanţa rămaşi orfani de Paşti sărbătoresc pentru prima dată Crăciunul fără niciunul dintre părinţi. Românii nu i-au lăsat însă singuri şi au sărit în ajutorul lor, punând mână de la mână pentru căminul de vis al copiilor Dascălu.
După ce şi-au pierdut tatăl la 1 martie 2012, chiar de Mărţişor, iar mama lor a fost înmormântată anul acesta, de Paşti, fraţii Dascălu - Cristian (17 ani), gemenii Luca şi Andrei (14 ani), gemenii Tudor şi Amelia (13 ani) şi mezina Marta (12 ani) - au reuşit să aibă, în sfârşit, sărbători fericite.
Ei şi-au petrecut Sărbătorile în casa spaţioasă, luminoasă şi colorată pe care românii i-au ajutat să şi-o cumpere. Bradul lor artificial a fost împodobit de cum a început luna decembrie, pentru că a fost adus de tatăl lor, Gabriel, când copiii erau mici.
Tatăl a murit acum 6 ani, la doar 44 ani, dar de atunci bradul stă cât mai mult iarna în casa familiei Dascălu pentru a umple un gol ireparabil: lipsa părintelui; lipsa părinţilor, de fapt, pentru că şi mama copiilor, Dana, a pierit anul acesta, de Paşti. Avea numai 43 ani.
Ziarul „Adevărul“ a relatat imensa tragedie a celor şase fraţi rămaşi orfani la vârste atât de delicate, rămaşi în grija bunicii materne, într-o locuinţă strâmtă a unui prieten de familie.
Noua casă a fraţilor Dascălu, luminată de Sărbători Sursa arhiva personală
Prietenii au avut grijă ca fraţilor Dascălu să nu le lipsească nimic de pe masă. În dimineţile dinaintea Crăciunului, copiii s-au trezit veseli abia aşteptând să meargă la colindat. Anul acesta au mers să ureze şi în Constanţa, şi în satul unde s-au mutat, Cumpăna, la 5 kilometri de Constanţa. Iar oamenii din Cumpăna i-au aşteptat cu o surpriză: pe lângă bănuţi, i-au omenit cu dulciuri şi fructe, ca odinioară. Copiii au venit acasă rumeni de frig, cu obrajii îngheţaţi, dar fericiţi că au strâns bani de puşculiţă şi pentru a-i face un cadou bunicii Maria care le poartă de grijă.
Când s-au aşezat astăzi la masa de Crăciun, copiii s-au gândit cu recunoştinţă la toţi aceia care i-au ajutat să aibă casa lor decorată ca în poveşti, simţindu-se în siguranţă, ocrotiţi şi îngrijiţi de bunica maternă şi de unchiul lor, fratele mamei.
Cunoscuţi sau necunoscuţi, oamenii le-au sărit în ajutor ca ei să poată merge la şcoală şi la antrenamente, de unde se întorc cu note mari, burse şcolare, premii şi trofee. Grija transportului de la Cumpăna la şcolile din Constanţa le-a fost luată de firma Transevren, care face cursa între cele două localităţi şi care le-a dat abonamente gratuite celor 6 copii pentru a se ţine de carte şi de sport în continuare, cu acelaşi succes.
FOTO DREAPTA: Amelia împodobind bradul de la Biserica Sfântul Mina din Constanţa
„Nu avem cuvinte pentru a spune ce a însemnat acest an pentru noi. La moartea Danei, sincer nu ştiam încotro să o apucăm. Nu ştiam ce se va alege de noi, cum vom trece peste pierderea ei. De copii ne-a fost cel mai teamă, pentru că era atât de uşor să se piardă...
Dar s-a întâmplat ceva miraculos, o minune nesperată, la care nimeni nu s-a gândit. Oamenii au aflat de copii şi nu au rămas indiferenţi. Valul de solidaritate, afecţiune şi empatie ne-a făcut să ne revenim amestecând lacrimile de tristeţe cu cele de bucurie. Ne-am trezit dintr-un coşmar fără ieşire, într-o realitate care ne-a redat speranţa.
Ne e dor în fiecare clipă de Dana şi de Gabriel. Astăzi, de Crăciun, am împărţit pomană pentru sufletele lor. Dar avem încredere în viitor, datorită copiilor şi a oamenilor care le-au arătat că nu sunt lăsaţi singuri în faţa vieţii, care i-a lovit atât de dur. De Paşti eram disperaţi, de Crăciun suntem împreună, senini.
La masa de Crăciun am mulţumit pentru tot şi ne-am rugat pentru binele tuturor oamenilor care ne-au sărit în ajutor. Pentru noi, Crăciunul chiar există!“, a transmis unchiul copiilor, Nicolae Uţă.
Cei care vor să ajute financiar cei 6 copii rămaşi orfani pot dona în contul deschis în lei şi în euro la CEC Bank SA, Agenţia Dacia Constanţa, IBAN RO15CECEB00008RON0055824 (LEI) şi RO68CECEB000B2EUR0055832 (EURO), pe numele Maria Uţă (bunica).
Emoţie nesfârşită la sfinţirea casei celei noi Foto S.I.
Viaţa ca un montagne russe
În decurs de câţiva ani, cei şase copii au trecut prin nişte încercări greu de dus şi pentru un om în toată firea. De Mărţişor, acum şase ani, tatăl lor, Gabriel Dascălu, a murit. Avea 44 ani, fusese militar şi începuse o afacere de familie. Totul mergea bine, iar copiii veniseră pe lume formând o mică grădiniţă: Cristian (2001), gemenii Andrei şi Tudor (2003), gemenii Amelia şi Luca (2005), Marta (2006). Perechile de gemeni, chiar, s-au născut în aceeaşi zi: 27 ianuarie.
GALERIE FOTO CU FAMILIA DASCĂLU
Dar într-o zi, Gabriel a descoperit că a fost trădat tocmai de oamenii în care avusese cea mai mare încredere. Visul lui de a avea o familie căreia să nu-i lipsească nimic s-a năruit. A făcut comoţie cerebrală şi s-a prăpădit. Dana, soţia lui, a rămas singură cu cei 6 copii. A trebuit să-şi lase casa şi s-au restrâns într-o locuinţă micuţă oferită de un prieten. Nu s-a plâns nicio clipă, nu a vrut milă, s-a descurcat cum a putut. Cum copiii erau mici, bunica maternă şi-a lăsat gospodăria de la Căzăneşti - Ialomiţa pe mâna bărbatului şi s-a mutat cu ei. Dormeau băieţii într-un pat, fetele cu mama şi bunica - în alt pat.
Educaţia, vitală
Bunica a lucrat o viaţă casieră la un mare combinat din Slobozia, iar Dana era contabilă, astfel că au crescut copiii într-un spirit ordonat. Toţi şi-au văzut de şcoală, au mers la sport, au continuat să fie activi. Au note mari, primesc burse, iar la sport sunt medaliaţi. Andrei şi Marta fac gimnastică aerobică, iar Marta merge şi la baschet, alături de Amelia, Tudor şi Luca. Toţi învaţă la Şcoala nr. 24 Ion Jalea din Constanţa. Doar Cristian, cel mare, este la Liceul C.A.Rosetti din Constanţa şi are altă preocupare: în timpul liber munceşte. Băiatul care va împlini 17 ani la vară lucrează deja, în weekenduri şi în vacanţe, la un restaurant din Năvodari, ca ajutor de ospătar. Când a venit acasă cu primii bani, au plâns de fericire.
GALERIE FOTO CU NOUA CASĂ A FRAŢILOR DASCĂLU
Dar fericirea n-a durat mult. Acum un an şi jumătate, Dana şi-a anunţat mama, într-o doară, că are cancer. „E la început, mă fac bine“, a răspuns ea insistenţelor mamei îngrijorate. N-a mai putut să se ascundă când durerile au fost prea mari. Ca să-i lase spaţiu noaptea, fetele şi bunica au dormit pe jos.
Mama a muncit până în ultima săptămână de viaţă. De Paşti, Dana s-a stins, la 43 ani. Pe patul de moarte le-a transmis copiilor că e tare-tare mândră de ei şi că se duce lângă tati să-i vegheze de acolo, iar mamei i-a cerut iertare.
Puii nimănui, rămaşi ai tuturor
Prietenii soţilor Dascălu s-au strâns iarăşi la priveghi. „Am fost răvăşiţi. Copiii s-au strâns ca nişte pui în jurul coşciugului. Iar la cimitir, după ce s-a terminat slujba, copiii au rămas ultimii, singuri, pe marginea groapei. Au stat aşa minute în şir, cu capetele plecate, privind în gol, fără să scoată un cuvânt. Ni s-a rupt inima…“, mărturiseşte Cosmina, o prietenă apropiată.
Maria Uţă (66 ani), bunica, ştie că n-are vreme de jelit. O podideşte plânsul când şi-aminteşte de vremurile bune, când erau împreună, iar necazul părea departe de ei. „Gabriel, ginerele, era ca băiatul meu. Le făcuse în curtea mea de la ţară tot felul de jocuri de se aduna la noi toată grădiniţa, acolo se jucau copiii. În foişor puseseră saltele şi exersau la gimnastică. Ce era la noi, o bucurie…“, spune femeia care-şi înghite lacrimile într-o clipită. „Chiar mă supărasem pe ei când mi-au spus că Dana e gravidă din nou: ‘Măi, dar mai faceţi mulţi copii?’. Dar aşa şi-au dorit ei, o familie frumoasă şi numeroasă. Şi când mă uit la copii, sunt toţi aşa reuşiţi… Mai avem şi fasoane, nu vă-nchipuiţi! Ar vrea aia, aia n-ar vrea. Dar ce le pun în farfurie, aia mâncăm. Ei cresc, au nevoie ba de una, ba de alta. Dar nu ne lăsăm aşa, trebuie să ne organizăm şi să mergem mai departe“, socoteşte bunica rămasă stâlpul casei.
Orfani, plasament, tutelă
După moartea mamei, în locuinţa orfanilor au început să apară asistenţii sociali - de la Protecţia Copilului, de la Primărie. Anchete sociale, chemări la sediu, vizite la domiciliu, întrebări şi chestionări. Tutela copiilor este decisă în funcţie de condiţiile pe care le au în prezent, de rudele care au dreptul şi posibilitatea materială să se ocupe de ei. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi de Protecţia Copilului Constanţa dă asigurări că primordial este interesul copiilor, care vor rămâne împreună cu bunica pentru că sunt bine îngrijiţi.
Fraţii Dascălu, o echipă
Bunica Maria nici nu concepe să se despartă de nepoţi. Îi este alături fiul Nicu, întors din Anglia pentru a sta cu ei. „Sunt ai mei, i-am crescut de mici, mai ceva ca pe copiii născuţi de mine, că atunci aveam serviciu, acum am stat numai de ei. Toţi au note peste 8, sunt premianţi la şcoală, iar de la sport au un snop de medalii. Ieşim noi la liman, deocamdată trăim din pensile lor de urmaş, din pensia mea, din bursele lor. Mai sunt facturi neplătite, rămase de când cu boala Danei, dar le achităm şi apoi facem caiet cu cheltuieli la liniuţă. Vedem ce ne trebuie, cât ne ajunge, iar dacă nu ne ajunge, mai tăiem“, spune bunica.
Datorită românilor, Cei 6 fraţi Dascălu din Constanţa au început anul şcolar în casă nouă. Casa cu etaj, încăpătoare şi bine construită, se află chiar în mijlocul satului, între biserică şi stadion, având o curte de 410 metri pătraţi şi o suprafaţă construită de 190 metri pătraţi. Pentru finalizarea ei mai trebuia, însă, o sumă considerabilă, care să includă şi racordarea la reţeaua de gaze. O emisiune televizată şi-a intrat în rol şi a făcut ca visul celor 6 copii de a avea propria casă, locuibilă, să se împlinească. Ei au acum dormitoare separate, mobilate ca în poveşti, în care dorm 2 câte 2, iar bunica şi unchiul care le poartă de grijă au primit fiecare camera sa.
Astfel că dimineaţa primei zile de şcoală i-a întâmpinat cu speranţă şi încredere pe „cei 6 fantastici“ (cum sunt alintaţi), care senini, zâmbitori, încrezători, sunt gata să intre în noua etapă a vieţii lor.
Pentru cititorii „Adevărul“, Cristian, Luca, Andrei, Tudor, Amelia şi Marta Dascălu au făcut o fotografie în curtea casei lor, îmbrăcaţi în tricouri albe, gata să plece la şcoală. Zâmbetul lor sincer mulţumeşte tuturor celor care au sărit să-i ajute, pentru a le clădi un viitor frumos, pus la adăpost.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
