Cum a trăit Carol I zilele de dinaintea luării în stăpânire a Dobrogei. Monarhul a trecut Dunărea doar când armata a dat undă verde

Cum a trăit Carol I zilele de dinaintea luării în stăpânire a Dobrogei. Monarhul a trecut Dunărea doar când armata a dat undă verde

Carol I, domnitorul României la 1878 Sursa foto acad.ro

Acum 139 ani, la început de noiembrie, România se pregătea febril să preia Dobrogea în stăpânire, din mâinile ruşilor care o cuceriseră de la otomani în urma Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru România, confruntarea fusese prilejul de a se alătura Imperiului Ţarist pentru a-şi câştiga independenţa în faţa Imperiului Otoman. Rusiei i-a convenit prea puţin ideea intrării României în război pentru că asta însemna că avea să participe la împărţirea teritoriilor stăpânite de turci.

Dar înfrângerile suferite şi presiunea Europei care nu dorea extinderea influenţei ruseşti au făcut ca România să fie acceptată în război. Preţul, cu bune şi rele, avea să fie cunoscut mai târziu de români. 

Marea miză, independenţa României, a fost câştigată. Ţara a pierdut, însă, Basarabia de sud, primind la schimb o provincie strategică pentru echilibrul Europei: Dobrogea, cu braţele Dunării şi cu ieşirea la Marea Neagră. 

Pregătirea minuţioasă a momentului

La 9 noiembrie 1878, prinţul Carol a inspectat la cazarma Malmaison regimentul permanent de călăraşi destinat Dobrogei. Domnitorul discută apoi cu Ion C. Brătianu şi cu cei patru înalţi ofiţeri români care au însoţit comisia de fruntarii prin Dobrogea.

La 10 noiembrie 1878, Consiliul de miniştri prezidat de Carol I (care avea deja titlul de „Alteţă regală“, din septembrie 1878) fixează normele prin care va fi luată în stăpânire Dobrogea. România trebuia să aibă noua provincie înainte de deschiderea Camerelor, când putea fi stabilită convenţia specială pentru Rusia care trecerea trupelor ruse.

13 noiembrie 1878 a fost o zi noroasă şi umedă, urmată de o noapte ceţoasă. La miezul nopţii, Carol se duce la gara Cotroceni şi se urcă în trenul special pregătit de plecare. Îl însoţeşte doar suita militară. Prinţul Carol are o noapte albă, frământat de gânduri. Se ducea să preia o regiune pe care n-o dorise, primită drept compensaţie pentru Basarabia de sud-vest, cedată Rusiei la masa tratativelor europene la care România fusese ascultată de formă. Rusia ridica încă pretenţii la controlul Dobrogei, nemulţumită că i se punea oprelişte tocmai în punctul strategic: ieşirea la Marea Neagră. 

Ziua de 14 noiembrie 1878

Trenul princiar ajunge în dimineaţa de 14 noiembrie 1878 la Brăila. Era ora 9 când Carol I coboară pe peronul gării, unde este întâmpinat de oficialităţi. „Să fâlfâie dar mândru steagul României pe malurile Mării Negre, anunţând tuturor naţionalităţilor Dobrogei o nouă eră de libertate şi prosperitate!“, urează brăilenii. Carol încuviinţează: „Sper ca anexarea Dobrogei să deschidă ţării un nou izvor de bunăstare şi mai cu seamă să dea comerţului Brăilei un nou avânt“.

Prinţul Carol încalecă şi merge spre locul unde era aliniată divizia de ocupaţie. „Din nenorocire, timpul e tulbure, umed şi rece, iar străzile noroioase nu se potrivesc cu dispoziţia de sărbătoare a imensei mulţimi care urmează pe prinţ“, scriu martorii momentului istoric, ale căror însemnări sunt cuprinse în colecţia „Memoriile Regelui Carol I al României (de un martor ocular)“, publicate în 17 fascicule la începutul anilor 1900 de Editura Tipografiei Ziarului Universul, retipărite actualmente de Editura ErcPress. 

După trecerea în revistă a trupelor este citit Ordinul de zi către Armată. Episcopul Mechidesec al Dunării de Jos oficiază un Te Deum în faţa unui altar improvizat pe câmp. Prinţul Carol defilează în fruntea trupelor prin mulţimea care aruncă flori. Trupele se îndreaptă spre port. Sunt regimentele 4, 5 şi 7, un regiment de artilerie şi Regimentul 2 Roşiori, comandate de generalul Gheorghe Anghelescu, cel care avea să conducă prima divizie a Dobrogei. 

14 noiembrie 1878. Trecerea Dunării la Brăila Sursa wikipedia.org/autor Carol Popp de Szathmari

Oraşul era împânzit cu steaguri şi steguleţe, iar Portul Brăila era împodobit de sărbătoare. Autorităţile ridicaseră chiar un Arc de Triumf pe sub care să treacă trupele care urma să ocupe malul drept al Dunării. Prinţul Carol urcă la bordul iahtului „Ştefan cel Mare“, însoţit de ministrul-preşedinte, episcopal Melchisedec, de notabilităţi şi de austriecii de la compania de navigaţie pe Dunăre care pusese la dispoziţie mai multe vapoare pentru traversare.

„Deja de dimineaţă se înălţase steagul român pe malul drept al Dunării. Se instalase acolo şi o staţie telegrafică şi un mare număr de dobrogeni, mahomedani, bulgari şi români aşteptau spectacolul trecerii peste Dunăre a trupelor române“, scriu cronicarii.

La ora 13, ostaşii români se aflau deja pe malul celălalt, în Dobrogea. După ce au călcat pe pământul dobrogean, militarii dau undă verde conducerii ţării că poate veni în siguranţă. Atunci ridică ancora iahtul „Ştefan cel Mare“ care acostează la Ghecet (n.r. – „vad“ în limba turcă), actualul Smârdan din judeţul Tulcea, locul de unde iei bacul spre Brăila-Galaţi. „Prinţul debracă la Ghecet, în uralele noilor săi supuşi, călcând astfel întâia oară pe o bucată de ţară transdanubiană, care e a sa!“, consemnează cu satisfacţie curtenii lui Carol.

Domnitorul României, şi al Dobrogei, urează trupelor drum bun spre Măcin. Armata pleacă mai departe, cu steagurile fâlfâind, în sunetul imnului naţional, având binecuvântarea episcopului Melchisedec. De la Ghecet, prinţul Carol trimite soţiei sale Elisabeta o telegramă informând-o că totul a decurs în linişte şi pace. El se întoarce apoi la Brăila, unde refuză dineul festiv pregătit de autorităţi pentru că trebuie să revină la Bucureşti, pentru deschiderea Camerelor de a doua zi. Traversarea se făcuse greoi, iar divizia de ocupaţie ajunsese în Dobrogea mai târziu decât prognozase Carol. Astfel că domnitorul trebuie să plece de urgenţă spre Bucureşti, unde îl aşteptau treburile ţării. Ajunge abia seara la ora 20.15 şi merge la palatul din oraş, pentru că la Cotroceni era deja frig simţitor. 

Pecetluirea stăpânirii Dobrogei

La 15 noiembrie 1878, Camerele reunite în plen îl primesc cu mare entuziasm pe Carol I, care deschide sesiunea parlamentară. „Luarea în stăpânire a Dobrogei a produs pretutindeni mare bucurie“, scriu cronicarii.

La 16 noiembrie 1878, Comisia din Tulcea (oraş care era pe atunci capitala Dobrogei) parafează actele de predare a administraţiei ruseşti din Dobrogea către România.

Prinţul Carol îi scrie tatălui său, prinţul Carol Anton de Hohenzollern, despre momentul traversării Dunării spre Dobrogea românească: „Am trecut eu însumi pe celălalt mal. Populaţia şi trupele m-au primit cu un entuziasm de nedescris“. Câteva zile mai târziu, tatăl îi răspunde: „Ocuparea Dobrogei va fi o dovadă că România a ajuns în posesia reală a independenţei sale. Faptele împlinite sunt baza cea mai potrivită de negocieri cu Rusia, căci prin ele devin vizibile scopurile secrete ale acestei Puteri. După un întuneric îndelungat şi îngrijitor s-a făcut, în sfârşit, ziuă! Să fie cu fericire!“ 

La 23 noiembrie 1878, Dobrogea devenea oficial românească, cu administraţie instalată în toată regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Dobrogea este prima regiune a ţării care are instituită o zi a ei, la 14 noiembrie, printr-o lege votată în 2015 de Parlamentul României, la iniţiativa unui senator de Constanţa - Christian Gigi Chiru. 

Pe aceeaşi temă: 

Frământările României la 1878, înainte de preluarea Dobrogei în stăpânire

Cine a fost primul cetăţean român al Constanţei după instaurarea administraţiei româneşti în Dobrogea

Biserica ortodoxă în care Regele Carol I a îngenuncheat mulţumind pentru câştigarea Dobrogei. Primul Te Deum în faţa Coroanei

FOTO Toamna în culorile Dobrogei. Imaginile de vis din care cenuşiul lipseşte

 

 

citeste totul despre: