Crezul lui Nicolae Steinhardt, evreul devenit ortodox: „Creştinismul este confundat cu o cucernicie tâmpă şi laşă. Hristos nu ne-a cerut să fim proşti“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Steinhardt, evreul devenit monah ortodox
Nicolae Steinhardt, evreul devenit monah ortodox

Pentru Nicolae Steinhardt, închisoarea a fost o binecuvântare faţă de Securitate. Aici a cunoscut oameni pentru care n-a mai contat apartenenţa şi care l-au primit la ortodoxism pe el, evreul care simţea că adevărata lui chemare este religia creştină.

Nicolae Steinhardt, Nicu-Aureliu Steinhardt pe numele său real, s-a născut la 29 iulie 1912 într-o margine de Bucureşti, după cum descrie în autobiografia sa. Era fiul unei familii de evrei care s-au mutat, când micul Nicu a intrat la şcoală, pe Calea Moşilor nr. 208 în Bucureşti.

Tatăl său Oscar Steinhardt era inginer, coleg de facultate cu Albert Einstein, la Politehnica din Zürich - Elveţia. Luptase în Primul Război Mondial, fiind decorat pentru faptele de vitejie din bătălia de la Mărăşeşti. Mama sa se înrudea cu Sigmund Freud, pe care viitorul filosof l-a vizitat la Viena.

Studiile şi le-a făcut la Şcoala Clemenţa, apoi la Liceul Spiru Haret, unde a fost coleg cu Mircea Eliade, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Alexandru Ciorănescu. Îşi ia doctoratul în Drept în 1936, dar cariera îi este brusc întreruptă de purificarea etnică din anii `40, fiind trimis să presteze munci umilitoare pentru un intelectual strălucit: măturător pe străzi. Îşi primeşte destinul cu seninătate, pus totuşi la adăpost de legile care-i catalogaseră pe cei din familia lui Oscar Steinhardt drept evrei de categoria a doua, datorită meritelor de război ale inginerului decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler.

Atras de mic către învăţătura ortodoxă, Steinhardt trăise experienţa unei profeţii considerate cel puţin ciudată: un irlandez pe care-l cunoscuse la Interlaken, în Elveţia, îi prezisese că va îmbrăţişa el, un evreu nepracticant, ce-i drept, religia creştină. Intră în vizorul regimului comunist şi pentru că n-a vrut să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica şi Dinu Pillat este aruncat în temniţă, alături de alţi cărturari de marcă, ceea ce-l apropie tot mai mult de revelaţia religioasă. La 15 martie 1960, Nicu-Aureliu Steinhardt primeşte , în celula de la Jilava, botezul ortodox, într-o ceremonie clandestină oficiată de monahul basarabean Mina Dobzeu, care trăieşte încă la Huşi. Botezul avea ca martori 2 preoţi greco-catolici aflaţi în celulă, oferind momentului însemnătatea unei convertiri ortodoxe cu caracter ecumenic.

Monahii Mina Dobzeu şi Nicolae Steinhardt Sursa foto crestinortodox.ro

Mina Dobzeu Nicolae Steinhardt FOTO crestinortodox.ro

„Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secţia a doua (unde în două rânduri cursese sânge) am primit Sfântul Botez - la 15 martie 1960. Părintele Mina a ţinut să dea botezului acestuia, care s-a asemuit mult unui «hold-up», un caracter ecumenic şi i-a poftit la mica ceremonie clandestină pe cei doi preoţi greco-catolici, aflaţi în celulă. Am fost botezat valabil, în mare grabă, cu apa dintr-un ibric cu smalţul sărit. Naş l-am avut pe un coleg de lot, fost director de cabinet al mareşalului Antonescu, Emanuel Vidraşcu. La ieşirea din închisoare, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici (august 1964), am desăvârşit Botezul prin Mirungere la preotul Gheorghe Teodorescu. De atunci am dus o viaţă creştină conform datinii şi regulilor bisericeşti. Jinduiam acum după călugărie. O doream încă din închisoare“, se confesa Steinhardt mai târziu, în autobiografia scrisă la Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia din Maramureş.

Creştinul Nicu Steinhardt este eliberat în august 1964 din închisoare şi ia calea monahiei, convins că ortodoxia trăită în monahie îl desăvârşeşte. Aceeaşi credinţă în ortodoxie o avea şi cea pe care a iubit-o toată viaţa: Amelia Pavel, istoric de artă, soţia avocatului Doru Pavel. Ambii evrei, ambii convertiţi la creştinism - exact ca Nicu Steinhardt.

Botezat creştineşte la Schitul Darvari din mijlocul Bucureştiului, despre care spunea că „nu poate să nu atragă prin graţia, micimea şi liniştea lui tupilată“, Steinhardt reuşeşte după un drum sinuos să îşi găsească liniştea la Rohia, o oază de pace descoperită în 1973 cu ajutorul lui Constantin Noica şi Iordan Chimet. Aici a fost tuns întru monahism în 1980, ca „fratele Nicolae“, fiind cunoscut ca „monahul Nicolae Delarohia“, pseudonim ales pentru a putea publica în continuare scrierile sale.

Capodopera sa, „Jurnalul fericirii“, a avut o istorie la fel de zbuciumată. Terminat în 1972, manuscrisul este confiscat de Securitate, astfel că autorul trebuie să-l reconstituie din memorie. Confiscat din nou, manuscrisul a fost în cele din urmă tipărit la presiunea diasporei din Occident, care reuşise să ajungă în posesia unei copii a manuscrisului. Postul de radio Europa liberă citeşte pasaje întregi din Jurnalul lui Steinhardt, ceea ce face ca după Revoluţie, cartea tipărită să ajungă cea mai citită din România.

Autorul se stinge din viaţă la 30 martie 1989, fără să mai apuce să vadă neamul său românesc, pe care l-a adorat, eliberat de tirania regimului comunist. Monahul Nicolae Steinhardt îşi doarme somnul de veci în micul cimitir de pe coama Rohiei din Ţara Lăpuşului, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar.

Citate din „Jurnalul fericirii“

„Nimeni nu se face creştin, măcat de primeşte botezul, aşa ca mine, târziu în viaţă. Chemarea e mereu anterioară – oricât de adânc, de subtil, de iscusit ar fi tăinuită. Pascal spunea: «Nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit deja». Mereu logica răstălmăcită: cauţi ceea ce ai găsit, găseşti ceea ce ţi s-a pregătit, şi ţi s-a şi dat“.

„Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu o cucernicie tâmpă şi laşă. Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi“.

„Tata mi-a zis, înainte de plecare: «Pentru nimic în lume să nu primeşti a fi martor al acuzării. E adevărat, vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le vei avea liniştite şi vei dormi bine. Te aştept. Şi vezi să nu mă faci de râs. Să nu fii jidan fricos şi să nu te caci în pantaloni. Du-te»“.

„Închisoarea, după Securitate, este un liman, o oază, un rai. De la legionari mă reped să învăţ alfabetul Morse şi versuri de Crainic şi Gyr - grăbitul meu entuziasm îi amuză. La Fortul 13 Jilava am fost pus într-o carceră cu Sandu Lăzărescu, fost legionar. Îmi cere iertare că a fost legionar, mi-o fi foarte nesuferit să stau atât de strâns cu el. Îi răspund că atunci îi cer şi eu iertare că sunt evreu şi că trebuie să stea lipit de mine, că în ceea ce priveşte vinovăţia, vinovaţi suntem cu toţii, deopotrivă, laolaltă. Ne-am cerut reciproc iertare, ne-am îmbrăţişat şi ne copleşeşte starea aceea de nespusă fericire faţă de care orice băutură, orice erotism, orice spectacol, orice mâncare, orice lectură, orice călătorie, orice examen luat, orice portofoliu ministerial sunt nimica toată, praf şi cenuşă, amăgire, gol, pustietate, aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Valuri de bucurie se revarsă asupra noastră, curg, ne inundă, ne desăvârşesc. (...) Încep să presimt că Hristos e prezent în puşcărie. Nu-mi vine să cred că totul poate fi atât de complet, că am parte de aşa binecuvântat noroc“.

Mormântul lui Nicolae Steinhardt de la Rohia Foto Sînziana Ionescu

Nicolae Steinhardt mormântul de la mănăstirea Rohia din Maramureş Foto Sînziana Ionescu

Pe aceeaşi temă:

Cum a ajuns studentul Valeriu Gafencu „Sfântul închisorilor“: „Nu puteai să-ţi dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbeşte prin el“

„Sfinţii închisorilor“ cu trecut legionar, propuşi spre canonizare. Iniţiativa a ajuns în Sinodul BOR. „Ne putem trezi că Hristos ajunge lider de partid“

Minunea petrecută pe patul de moarte al părintelui Arsenie Papacioc, sub privirile martorilor: „Ce frumos e! Ce faţă luminoasă are!“

Suferinţa unui preot constănţean, martir în temniţa comunistă. Ultimele cuvinte de pe patul de moarte: „Înţeleg, Doamne, înţeleg…“

Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite