Cele mai frumoase peşteri ale sihaştrilor din Dobrogea. Unde se găsesc locurile care au devenit altar al creştinismului

Dobrogea este tărâmul sihaştrilor creştini care au propăvăduit învăţătura lui Iisus Hristos, încă de la începuturi. Semnele trecerii lor pe aici, pe pământul dintre Dunăre şi Marea Neagră, sunt dăltuite în stâncile unde şi-au găsit adăpost.

Între Dunăre şi Marea Neagră sunt de vizitat trei peşteri unde au vieţuit propăvăduitori ai creştinătăţii, care au cutreierat lumea pentru a purta cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos. Cele trei peşteri sunt: Peştera Sfântului Apostol Andrei, situată în pădurea Migilet din comuna Ion Corvin; Peştera Sfântului Cuvios Gherman - pădurea Canaraua Fetii, Băneasa; Peştera Sfântului Ioan Casian - Târguşor. Toate trei se află în judeţul Constanţa. 

Peştera Sfântului Apostol Andrei - pădurea Migilet, comuna Ion Corvin, judeţul Constanţa 

Peştera unde a vieţuit Sfântul Apostol Andrei drept prima biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre. Denumit Bethleemul românesc, locaşul se află în pădurea Migilet de la marginea comunei Ion Corvin din judeţul Constanţa. Acesta este locul în care Întâiul Apostol al lui Iisus Hristos a vieţuit înainte de a pleca spre Patras (Grecia), acolo unde şi-a aflat sfârşitul, ca martir al creştinităţii.

Un învăţat de frunte al locului, Ion (Jean) Dinu, a crezut cu tărie în legendele moştenite privind sălaşul Apostolului. El a cercetat arhivele şi stâncile din pădure, descoperind semne ale trecerii apostolice. „Din mărturiile istoricilor şi din Sfânta Tradiţie reiese că Sfântul Andrei este primul propovăduitor al Evangheliei la daco-romani. Sfântului i-au fost încredinţate spre evanghelizare ţinuturile din preajma Mării Negre. Este cert că în drumul său, Apostolul Întâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât şi în Sciţia Mică (Dobrogea de azi). Tradiţia şi unele descoperiri arheologice acreditează această peşteră, situată la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit Apostolul Andrei, ajuns pe meleagurile strămoşilor noştri geto-daci în misiunea lui de propovăduire a Evangheliei. Creştinismul românesc are, deci, origine apostolică“, consideră Patriarhia Română. 

O mănăstire se înalţă acum lângă Peştera Sfântului Andrei, fiind cea care găzduieşte pelerinajele credincioşilor din toate colţurile ţării. În 1997, Biserica Ortodoxă Română îl proclama pe Sfântul Andrei ca fiind Ocrotitorul României. La 14 noiembrie 2001, Sfântul Sinod BOR lua decizia ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să devină sărbătoare naţională bisericească. Întâmplător, ziua de 14 noiembrie avea să aibă şi o altă semnificaţie: la 14 noiembrie 1878, Regele Carol I proclama alipirea Dobrogei la patria-mamă, trupele române treceau Dunărea spre a lua în posesie noua provincie, care intra astfel sub administrare românească. Cercul semnificaţiilor se închide: Dobrogea este tărâmul unde Biserica, dar şi istoria, atestă că Sfântul Apostol Andrei, Întâiul Chemat ca ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, a propăvăduit creştinismul. Andrei s-a născut la Betsaida, în Galileea, fiind fiul lui Iona şi fratele mai mare al Sfântului Apostol Petru.

Cel care a crezut cu toată tăria în existenţa apostolică în Dobrogea este Ion (Jean) Dinu (1890-1965), fiu al locului, avocat, doctor în teologie, cu studii de istorie şi literatură făcute în Franţa. Lui i se datorează renaşterea unei tradiţii pe care doar localnicii din colţul sud-vestic al Dobrogei o mai păstrau. Dacă ar mai fi trăit, învăţatul şi-ar fi văzut visul cu ochii - acela de a celebra pe meleagurile natale praznicul Apostolului Andrei, la 30 noiembrie.

Peştera Sfântului Gherman - pădurea Canaraua Fetii, oraşul Băneasa, judeţul Constanţa

Credinţa spune că Sfântul Cuvios Gherman şi Sfântul Ioan Casian, ambii născuţi în acelaşi sat din Dobrogea, vin dintr-un neam creştinat de însuşi Apostolul Andrei, botezătorul pământului românesc. Cei doi sfinţi care au răspândit seminţele creştinismului în Europa sunt Casian şi Gherman, originari din Dobrogea, de pe Valea Casimcei din părţile Constanţei. Peştera Sfântului Ioan Casian se găseşte într-un ţinut fascinant, la Târguşor (judeţul Constanţa), iar peştera Sfântului Gherman se află în pădurea Canaraua Fetii, lângă Băneasa (Constanţa).

Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut din părinţi străromâni în acelaşi sat în care s-a născut şi Sfântul Ioan Casian, în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, către anul 368. Părinţii şi strămoşii săi erau creştini de multe generaţii.

„Cronicarul Eusebiu de Cezareea scria că prin părţile sudice ale Daciei strămoşeşti, adică chiar prin locurile în care s-a născut Sfântul Gherman, a propovăduit credinţa creştină Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Mântuitorul la apostolie. Asta ne duce cu gândul la faptul că strămoşii acestor doi sfinţi străromâni, Casian şi Gherman, au primit botezul credinţei creştine chiar de la Apostolul Domnului sau de la cei creştinaţi de el“, spun călugării de la Mănăstirea Sfântului Gherman, aflată în Canaraua Fetii, rezervaţie naturală din zona Băneasa-Lipniţa.

Alături de Ioan Casian, Gherman a mers la oaste şi apoi la mănăstire, nu departe de locurile natale. Căutând modele vii de sfinţenie, cei doi au călătorit la sihăstrii din Siria, Palestina şi Egipt, unde au vieţuit mai mulţi ani. De la preoţii de aici au deprins rugăciunea neîncetată, în smerenie şi în ascultare, ajungând vestiţi printre părinţii pustiei. Nu conteneau însă a mărturisi pustnicilor marea iubire şi dorul lor după liniştea locurilor în care s-au născut.

„După ce şi-au umplut sufletele de frumuseţea vieţii celei retrase departe de ispitele lumii, şi după ce şi-au întărit puterile până la măsura de a putea fi folositori şi altora, s-au întors spre Europa natală, cu gândul de a scrie şi împărtăşi cele văzute şi învăţate de la părinţii cu viaţă îmbunătăţită din pustie, celor doritori de desăvârşire şi de a întemeia noi aşezăminte mânăstireşti“, arată călugării de la Mănăstirea Sfântul Gherman. 

Mănăstirea Sfântul Gherman, vedere din peştera sihastrului Foto Sînziana Ionescu

Plecând din Egipt, cei doi s-au oprit mai întâi la Constantinopol, unde arhipăstorea Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Gherman a fost hirotonit de către acesta preot, iar Sfântului Ioan Casian a fost hirotonit tot atunci diacon, pe la anul 400. Amândoi au apărat prestigiul şi nevinovăţia marelui ierarh Sfântul Ioan Gură de Aur, persecutat de mai-marii de la Constantinopol şi exilat pentru că îi chema la o viaţă creştină mai bună şi mai adevărată.

Sfântul Ioan Casian va întemeia mânăstiri de călugări şi de călugăriţe la Marsilia, iar Sfântul Cuvios Gherman va îmbunătăţi viaţa monahală în Dobrogea. Sfântul Gherman a trecut la Domnul la Roma, către anii 405-415, înaintea Sfântului Ioan Casian. La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, cu data de prăznuire la 29 februarie (sau 28 februarie), împreună cu Sfântul Ioan Casian.

Despre Canaraua Fetii, locul unde se află Peştera Sfântului Gherman

Canaraua fetii este un canion stâncos de 20 kilometri lungime şi 50 de metri înãlţime ce începe lângă balta Iormac (în apropierea oraşului Băneasa) şi trece graniţa în Bulgaria unde poartă numele de Suha Reka („pârâul secat“). Istoricii au reconfirmat existenţa unei biserici rupestre şi a unui important complex monahal bizantin care s-a distrus într-un mare incendiu produs de năvălirile barbare, ca, mai apoi, să dispară în totalitate odată cu ocuparea Dobrogei de către Imperiul Otoman. Mănăstirea este situată într-un peisaj natural deosebit de frumos, pe o vale largă despre care unii specialişti spun că ar fi fost un vechi curs al fluviului Dunărea, ce şerpuia printre pereţi de calcar cu crenelurile acoperite de vegetaţie şi de păduri nesfârşite ce se întind pe mai multe hectare în România şi Bulgaria. Stâncile, de 50-60 de metri, sunt roase, fisurate ascunzând în interiorul lor nişe, hornuri, grote şi chiar peşteri care, cândva, au fost locuite şi sfinţite de lacrimile sihaştrilor monahi - ucenicii Sfântului Cuvios Gherman.

Peştera Sfântului Ioan Casian - comuna Târguşor, judeţul Constanţa

Cei care au fost în ţinutul Casienilor, să caute Peştera Sfântului Ioan Casian, descriu forţa pe care o degajă locul. „Tânărul Ioan Casian, împreună cu prietenul său Gherman i-au cercetat pe sihaştrii care se nevoiau pe atunci în peşterile Casienilor. În mod cert a avut legături cu călugării. Cei doi au fost călăuziţi în copilărie spre nevoinţa monahală de Sf. Ier. Vetranion, Episcop al Tomisului. Cuviosul Gherman, mai în vârstă decât Sfântul Ioan Casian, i-a fost părinte duhovnicesc şi cel dintâi dascăl“, spun călugării de la Mănăstirea Sfântul Ioan Casian din Târguşor, judeţul Constanţa.

Cum arată o incursiune spre peştera sihastră? O relatare de pe site-ul lăcaşului de cult are darul de a te purta pe acel meleag.

„Dobrogea este plină de istorie. De pe platoul Casienilor cuprinzi toată pustia Sciţiei Minor, până la Cheile Dobrogei sau la străvechea cetate Histria. Amintirea Sfântului e pretutindeni. Dealul şi pădurea de stejari pitici îi poartă numele, ca şi valea dimpreună cu stâncile ce o străjuiesc. Totul aparţine neamului Casienilor: locurile de păşune, iarbă şi potecile, satul de peste râul Casimcea, din care acum nu a mai rămas decât un pâlc de trei case - un sat cândva de ţărani nobili, mândri de obârşia şi libertatea lor.

Coborâm abrupt, păşind peste ciudate tipsii de rocă netezite ca în palmă, şi ceva se întâmplă. Vântul îşi pierde brusc ascuţişul. Adie doar, mişcând foşnit frunzele ruginite ale stejarilor pitici din preajmă. În Valea Pustnicilor, unde am ajuns, iarna îşi uită duşmănia. E deja alt anotimp şi o altă lume. O vibraţie de linişte şi transparenţă intensifică verdele palid încruzit al ierbii şi violaceul discret al primelor brânduşe. Pădurea dobrogeană, cu desişuri şi copaci contorsionaţi, cu tufe de măceş şi porumbe, are misterul ei. 

Tăcut şi adunat în sine, părintele păşeşte cu sfială, uşor, în vârful picioarelor, de parcă nu ar vrea să tulbure somnul nici unei gângănii. Se opreşte doar să ne arate Stânca Sfântului şi înscrisul de pe ea: <OROI CASIANOUN KAI SPILOUHA>. Adică: <Hotarele Casienilor şi Pesteruca>. Parte din litere e acoperită de ierburi şi licheni maronii. Pare greu de crezut, dar în aceste locuri se aflau în secolul al IV-lea zeci de mănăstiri. Dobrogea era o şcoală teologică înaltă, locul în care renumiţii călugări sciţi au formulat pentru prima oară dogmă teopasita, cea a pătimirii lui Dumnezeu în trup“, scriu călătorii pe site-ul Mănăstirii Peştera Sfântului Ioan Casian. 

Vedere din Peştera Sfântului Ioan Casian Sursa foto ioancasian.ro

Ei consemnează că dealul Casienilor este centrul unor situri arheologice în parte necercetate, un ansamblu de grote şi adăposturi uitate, lăsate de izbelişte. Spre Cheile Dobrogei se află Peştera Liliecilor sau Grota Sihastrului. „Pe undeva, pe aproape, se zice că s-ar află o peştera în care românii au zidit de vii pe dacii răsculaţi dintr-un sat apropiat, deopotrivă cu femeile şi copiii lor. Câteodată, la vreme de furtună, se aude tânguirea lor. Stâncile şi copacii par a plânge, bocindu-şi morţii. Mulţi ciobani au auzit plânsul, dar nu ştiu de unde vine. Parcă se aude din cer. Sunt multe lucruri tainice în Ţinutul Casienilor, dar nimic nu se compară cu lucrarea şi forţa Sfântului. Altfel nu se explică stăruinţa de neclintit a oamenilor, care vin la Peştera lui Casian, urcă din greu scările ameţitoare şi, ajungând la altarul natural din mijloc, cad cu genunchii în nisipul umed, se roagă, cer sfat, îşi uşurează sufletul“, mărturisesc aceştia. 

Pe aceeaşi temă: 

Mănăstirile ascunse din Dobrogea. Unde te poţi reculege de Înviere fără riscul de a fi tulburat de credincioşi necuviincioşi

Cele mai frumoase locuri în natură unde să-ţi petreci ziua de Paşte

Călugării care fac lumină prin rugăciune. Mănăstirea de lângă Cetatea Histria este căutată de oameni din sate depărtate

Cetăţile antice ascunse ale Dobrogei. Unde se află Sacidava, Ibida şi Halmyris

Cetăţile neştiute ale Dobrogei. Misterele de la Dinogetia, Stratonis, Parthenopolis şi Troesmis