Ce este Dzog-Chen, conceptul care adună cu discreţie în România sute de europeni porniţi să găsească fericirea supremă
0
În localitatea 23 August se adună anual sute de căutători ai „marii perfecţiuni“. Ei vin din toate ţările Europei Centrale şi de Est pentru a asculta învăţăturile unui faimos maestru tibetan.
Când ultimele case din comuna constănţeană 23 August dispar din raza vizuală, se deschide un câmp, în linie dreaptă spre Marea Neagră.
Cale de trei kilometri, drumul de pământ alburiu este plin de hârtoape, iar colbul se înalţă mai sus de doi metri în urma maşinii. Nicăieri, niciun petic de umbră în câmpia dobrogeană.
La un moment dat, în zare apar semne firave de civilizaţie. Pe dreapta este o mănăstire, nou-construită, cu hramul Sfinţii Nicolae şi Bretanion, unde călugării îşi fac de lucru prin mica fermă încropită. Pe stânga este o gospodărie împrejmuită, cu mai multe corpuri de casă. Poarta este larg deschisă, iar căţeii care păzesc curtea se gudură bucuroşi pe lângă străini.
Vizitatorul rătăcit poate cutreiera în voie toată incinta, este deschis peste tot, nu sunt lacăte şi încuietori, chiar dacă nimeni nu e acasă.
A nimerit în tabăra de învăţătură spirituală de la 23 August, Merigar East, unica din Europa Centrală şi de Est, în care se practică învăţătura Dzog-Chen. Cealaltă jumătate a Europei se strânge la Merigar West, tabăra similară din Toscana.
În tabăra lui Buddha
În curtea care se întinde pe 5 hectare, la nici un kilometru de plaja Mării Negre, este ridicat „stupa“, un monument dedicat învăţăturii budiste. Centrul terenului este rezervat unei platforme rotunde din lemn, aşezată la nivelul solului, cu forme geometrice vopsite în diferite culori. Este „mandala“, simbolul din religia hindusă reprezentând Universul. Centrul cercului este pe linie directă cu intrarea în clădirea principală, la al cărei parter se afla sala de activităţi, cu instrumente muzicale tibetane, o instalaţie de sunet, covoraşe de relaxare şi statueta mică a unui Buddha. Aici se strâng membrii comunităţii Dzog-Chen când exersează învăţăturile primite.
Mihai Ciobanu (46 ani), care este gazda taberei, vrea să lămurească lucrurile de la început. Ştie că budismul este încă tratat ca o curiozitate în România. El specifică faptul că învăţătura Dzog-Chen nu este o religie, iar membrii comunităţii nu sunt „adepţi“.
„Dzog-Chen nu urmăreşte să te aservească unui anume divinităţi. Nu foloseşte rugăciuni, crezuri, icoane. Învăţătorul nostru este buddhist şi folosim ca practici secundare diverse învăţături din Anuyoga, Mahayoga etc. Aceste învăţături secundare pot implica concentrarea cu ajutorul unei «tankha» (imaginea unei zeităţi), recitarea de mantre etc. Însă practicantul Dzog-Chen nu devine dependent de acestea, el este liber“, precizează Mihai Ciobanu, originar din localitatea suceveană Câmpulung-Moldovenesc.
Dzog-Chen nu urmăreşte să te aservească unui anume divinităţi. Practicantul nu devine dependent. Mihai Ciobanu gazda taberei Dzog-Chen
„A început să aibă sens“
Mădălina are 23 ani, este din Braşov şi este relativ nou-venită în comunitatea budistă. Acum câţiva ani a văzut un documentar despre viaţa lui Gautama Buddha, fondatorul budismului. „Cam aşa a început totul. Aşa mi-am dat seama că învăţăturile lui rezonează foarte bine cu ceea ce sunt eu, multe întrebări pe care mi le puneam de când eram copil au început să găsească răspunsuri care să aibă sens“, relatează Mădălina.
A început apoi să citească despre budism şi pe măsură ce se documenta, simţea nevoia să întâlnească persoane cu aceeaşi preocupare. „Prietenul Google mi-a spus că există în România Gar-ul de la 23 August. Am hotărât într-o zi să merg până acolo, deşi habar n-aveam ce se întâmplă, nu vorbisem cu nimeni, aveam numai nişte coordonate GPS. După vreo 7 ore de drum şi mici aventuri legate de cazarea în sat (era luna aprilie, totuşi), am reuşit să ajung în Gar (n.r. în filozofia Dzon-Chen „munte de foc“), unde Geko-ul (n.r. organizatorul) m-a primit, chiar dacă picasem neanunţată, ba chiar am avut o discuţie foarte interesantă despre Dzog-Chen. Am aflat atunci despre retreat-ul (tabăra) care urma să aiba loc în vară, şi mi-am dorit foarte mult să ajung. Peste câteva luni am revenit în tabără, unde l-am întâlnit pe maestru şi am cunoscut mulţi oameni extraordinari. Apoi am început să studiez mai mult, să practic Dzog-Chen. Acesta a fost începutul meu“, povesteşte simplu Mădălina.
Tânăra braşoveancă spune că mai are multe de învăţat şi de înţeles. Dar ceva s-a schimbat în viaţa ei: are alte priorităţi, care nu mai ţin de aspectele materiale. „Am pus pe primul loc aspiraţiile spirituale şi am început să mă detaşez treptat de ceea ce budismul numeşte «samsara» (nu-mi place expresia «aspectele lumeşti», dar cred că e cea mai potrivită expresie scurtă pentru a descrie acest concept). Cu toate acestea, am mai multă grijă de mine acum decât înainte, dar sunt mai atentă şi la nevoile celorlalţi. Mă străduiesc să fiu prezentă în orice moment, evident la început nu e uşor, dar e ceva ce se învaţă treptat. Sunt mult mai relaxată, asta în condiţiile în care înainte aveam probleme destul de serioase cu stresul“, mărturiseşte Mădălina.
Ea este de părere că fiecare trebuie să-şi găsească drumul aşa cum simte. „Oamenii trebuie să-şi găsească singuri drumul. Dacă cineva ajunge la concluzia că într-adevăr este interesat de Dzog-Chen, se găsesc cărţi, pe site poate afla despre retreat-uri. Nu este un secret, dar evităm să facem publicitate, pentru că fiecare om trebuie să se asculte pe el şi să-şi dea seama singur de ce are nevoie, ce i se potriveşte cel mai bine. Eu aş recomanda oamenilor să se observe pe ei înşişi, să-şi dea seama unde îşi pot găsi un echilibru şi un scop. Să nu se mai agaţe de obiecte, de idei, să-şi dea seama dacă aspiraţiile lor sunt ale lor sau sunt nişte frici mascate. Să iasă de pe Facebook şi să înlocuiască privitul prin vieţile altora cu reflecţia asupra naturii realităţii şi a propriei persoane. Personal, Dzog-Chen m-a ajutat să înţeleg că viaţa e doar un mijloc, şi cu toate astea e foarte preţioasă“, spune tânăra de 23 ani.
Mi-am dat seama că învăţăturile lui Gautama Buddha rezonează foarte bine cu ceea ce sunt eu. Mădălina practicant Dzog-Chen
„Îmi dau voie să fiu autentic şi spontan“
Alexandru Anton (31 ani) este din Galaţi, a absolvit Psihologia şi este pasionat de efectul benefic al sunetului asupra oamenilor, mai ales în ceea ce priveşte relaxarea şi echilibrarea emoţională. A ajuns să cunoască filosofia Dzog-Chen fiind interesat de meditaţie şi de calea spre pacea interioară.
„Avusesem contact cu mai multe tradiţii spirituale şi încercasem câteva metode de vindecare alternativă. Apoi am vizionat filmul «My Reincarnation», despre Namkhai Norbu şi fiul lui, şi atunci am simţit un fel de respect şi dorinţa de a-l întâlni pe acest maestru tibetan. Am aflat că este destul de bătrân şi că vine în România în fiecare an, şi am zis să nu mai amân dacă vreau totuşi să îl întâlnesc. Aşa că m-am dus la tabăra din 2013 ţinută la Merigar East, lângă satul 23 August“, arată Alexandru.
Psihologul a fost fascinat de accentul pus pe relaxare, pe ideea de a accepta şi a deveni prieten cu orice situaţie. „E uşor să mergi în natură şi să simţi pacea, dar la oraş în mijlocul aglomeraţiei, zgomotului şi haosului cum procedăm? În acest caz, îmi place să descopăr cum reacţiile mele la mediu sunt susţinute de nişte prejudecăţi interioare, ca de exemplu că sforăitul e îngrozitor şi nu pot să dorm într-o cameră dacă cineva sforăie. Dar dacă trec un pic dincolo de tipul acesta de gândire şi ascult cu atenţie sforăitul, ca sunet, pot chiar să devin fascinat de vibraţii şi să dorm ca un nou-născut. Cred că acelaşi lucru este valabil pentru orice situaţie, dacă sunt dispus să mă relaxez şi să renunţ la ideile mele fixe“, explică Alexandru.
De când a început să practice Dzog-Chen, psihologul spune că a devenit mai conştient de iluziile cu care ne place să ne hrănim.
„Am devenit mai conştient de mecanismele minţii raţionale şi de cât de uşor tindem să ne auto-iluzionăm noi, oamenii. De exemplu, eu am început să descopăr cât de mult mă judec şi mă condiţionez singur. Când mă amăgesc, mă trezesc că depun foarte mult efort şi degeaba. Am descoperit că atunci când sunt prezent şi bine conectat la mine, lucrurile merg bine de la sine. Per total, mi s-a mai ascuţit simţul firescului şi îmi dau voie, mai mult, să fiu autentic şi spontan“, afirmă el.
Dacă ar fi să spună altora ce drum să apuce, psihologul ar sfătui oamenii să aibă mai multă încredere în ei. „Le-aş recomanda să-şi asculte mereu intuiţia şi să îşi verifice îndoielile. Cred că sunt foarte multe abordări de «dezvoltare personală» pe care oamenii nu le verifică, din nevoia acută de a schimba ceva sau a găsi un sens. Accesul acesta foarte facil poate fi şi înşelător. Am văzut mulţi oameni care încearcă şi una, şi alta şi nu îşi cultivă o practică zilnică, acumulând foarte multe opinii, şi întrebări, şi îndoieli, şi accentuându-şi căutarea. În orice caz, eu aş recomanda oamenilor să cânte, să danseze, să-şi descopere corpul, şi emoţiile, şi forţa interioară, să se relaxeze, să aleagă un drum cu care rezonează şi să meargă înainte cu încredere“, mai spune psihologul Alexandru Anton.
Filozofia Dzog-Chen
Dzog-Chen înseamnă „Marea perfecţiune“, iar practicanţii spun că învăţătura reprezintă esenţa budismului: cunoaşterea naturii noastre reale. „Dzog-Chen este mai degrabă un sistem de cunoaştere interioară decât o învăţătură religioasă. Este calea eliberării, pe care toate şcolile tibetane o consideră calea cea mai înaltă şi directă de dezvoltare spirituală. Este o învăţătură străveche încă din tradiţia prebudistă, iar principala latură o reprezintă cunoaşterea prin descoperirea şi înţelegerea condiţiei noastre adevărate“, o descrie coordonatorul taberei, Mihai Ciobanu.
Cine este primit în casa budistă
În luna august a fiecărui an, învăţătorul Chogyal Namkhai Norbu, maestrul Dzog-Chen, vine în România şi ţine prelegeri în tabăra de la 23 August, unde funcţionează Asociaţia Culturală Dzog-Chen. În tabără sunt anual sute de români şi străini - practicanţi, membri ai comunităţii sau doar simpatizanţi. Cum poţi să participi la tabără? „Cu inima deschisă, pentru că nu este necesară îndeplinirea nici unei condiţii deosebite. Oamenii vin, se cazează în sat şi apoi participă la activităţi, la cursuri. Dar programul este la alegere, nimeni nu e obligat să facă ceva anume. Nu se plăteşte nicio taxă. De doi ani, prin generozitatea unor sponsori, beneficiem de oportunitatea de a ne fi suportate toate cheltuielile ocazionate de organizarea acestor evenimente, aşa încât nu s-a perceput nici taxa de participare“, spune Mihai Ciobanu.
Pe site-ul www.dzogchen.ro, cei interesaţi pot vedea când are loc o tabără şi se pot înscrie online pentru a participa. Dar sunt bineveniţi şi dacă sosesc direct în tabără. La sosire, o echipă le preia datele de identificare, iar nou-venitul primeşte cuponul de înregistrare necesar intrării în sala unde se ţine învăţătura (care se cheamă Gonpa). Nu este necesară experienţa în vreun sistem de meditaţie. Nu se cere nici respectarea vreunui regim alimentar. Nu este necesară nici înscrierea în organizaţie pentru a participa la tabără. „Fiecare trebuie sa fie conştient de condiţia personala şi răspunzător pentru acţiunile sale. Deoarece suntem o organizaţie non-profit şi nu desfăşuram activităţi comerciale, acceptam donaţii în conturile ce se găsesc postate pe site-ul www.dzogchen.ro“, adaugă Mihai.
Programul unei tabere
Programul celor nou-veniţi se deosebeşte parţial de cel al celorlalţi participanţi. La sesiunea de dimineaţă, cei interesaţi în cunoaşterea sistemului Yantra Yoga (o practică străveche a respiraţiei, mişcării şi vizualizării) vor primi explicaţii la o oră diferită faţă de practicanţii mai vechi - de obicei ora 8.00 dimineaţa. Apoi de la ora 10.00 la 12.00, învăţătorul (denumit Rinpoche, în semn de respect pentru erudiţia sa) expune învăţătura în Gonpa. Urmează pauza de masă, iar în jurul orei 17.00 se organizează alte activităţi culturale - cum ar fi dansuri tibetane, explicaţii pentru cei nou veniţi ş.a. Fiecare este liber să urmeze acest program sau nu.
Profilul învăţătorului Chogyal Namkhai Norbu
În tabără predă profesorul Chogyal Namkhai Norbu (foto), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai culturii tibetane. Namkhai Norbu s-a născut la 8 decembrie 1938, în Tibetul de Est. La 2 ani a fost recunoscut ca reîncarnarea unui maestru renumit din tradiţia Dzog-Chen, Adzom Drugpa (1842-1924). La 17 ani a absolvit studiile monastice ale colegiului Sakyapa, apoi a activat ca profesor la Institutul de Studii Orientale din Napoli, iar din anul 1970 a început să transmită învăţătura Dzog-Chen. A fost primul învăţător tibetan care a predat occidentalilor într-o manieră deschisă (non sectară) filosofia Dzog-Chen. În 1981 a întemeiat Asociaţia Culturală Comunitatea Dzog-Chen în Italia, care s-a extins în lume. Statele Unite ale Americii, Venezuela, Argentina, Australia, Rusia, România. La ora actuală, Chogyal Namkhai Norbu călătoreşte şi susţine învăţături Dzog-Chen şi prelegeri în Europa, Asia, Australia, America de Nord şi de Sud.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
