„Am fost copil de trupă!“ - Povestea emoţionantă a unui orfan al cărui vis a fost uniforma militară

George Medeleanu (stânga), alături de un coleg. Foto: Arhivă personală

Copilăria lui George Medeleanu (33 de ani) are miros de cazarmă. Picioarele lui s-au învăţat de mici cu bocancii de Armată, iar haina militară i-a ţinut şi de frig şi de cald. Dimineţile începeau cu o înviorare şi continuau cu o masă la cantina unităţii militare.

George Medeleanu a fost abandonat de mama lui în leagănul de copii de la Năvodari, unde a stat până aproape de 3 ani. Bunicii din partea tatălui i s-a făcut milă de el şi l-a luat de la casa de copii. L-a crescut dintr-o pensie mică până când băiatul a ajuns în clasa a VII-a. „Mi-a povestit bunica că, în momentul în care i-am fost încredinţat spre creştere şi educare, urmau să mă transfere la o casă de copii din Cernavodă, iar procedura de încredinţare ar fi fost mult mai anevoioasă“ – spune el. „Eram plin de bube, nu ştiam să vorbesc, iar urechile mi se deformaseră de atâta cât mă trăgeau de ele“, povesteşte George.

„Pro patria“, emisiunea care i-a marcat destinul

Cum a ajuns el copil de trupă? Era prin clasa a VII-a şi nu rata nicio emisiune „Pro Patria“. În acea zi se difuza un reportaj cu copiii de trupă. „I-am zis bunicii: «Vreau şi eu!». Într-o bună zi mi-am pus geanta la uşă şi le-am spus că eu plec în armată“. Până la urmă, bunica a făcut un raport care a ajuns la Ministerul Apărării Naţionale, în care se solicita luarea în evidenţă a mea de către o unitate militară. Am primit răspuns favorabil şi i-am zis. «Mergem în Coiciu, că acolo am văzut eu mulţi copii»“. Aşa a ajuns George Medeleanu la Şcoala Militară Maiştri de Marină Constanţa. 

6 copii de trupă

„Mai aveau un copil, Ionuţ, după care, odată cu mine, au mai venit patru copii. Ne-am acomodat foarte repede. Primeam supliment de biscuiţi şi ciocolată, toţi se purtau frumos cu noi. Eram scoşi la defilări, iar în primele învoiri am mers acasă însoţiţi de câte un elev al Şcolii Militare Maiştri de Marină. Primii mei bani i-am primit tot de la armată: o soldă în valoare de 100.000 de lei, era identică cu a unui soldat. Am fost inclusiv în tabere, ne-au dus la Sinaia. Îmi amintesc că am vizitat Peleşul, chiar am şi o poză din acea excursie“ - îşi aminteşte fostul copil de trupă.

În anul 1991 a fost luat în evidenţa UM 02068 ca „fiu al regimentului“, pentru ca un an mai târziu să fie avansat la gradul de „fruntaş“, apoi de „caporal“. 
Cursurile le-au urmat la Şcoala nr. 23 din imediata apropiere a Şcolii Militare Maiştri de Marină Constanţa. „Îmi amintesc că mergeam pe marginea drumului spre şcoală, încolonaţi, îmbrăcaţi în uniforme de armată. Toţi trecătorii ne priveau uimiţi, maşinile ne claxonau. Ne vedeau mici, nişte copii, cu sacul de merinde în spinare, îmbrăcaţi în haine de soldaţi. Cu colegii de la şcoală ne-am împrietenit repede, la început se întreceau să facă poze cu noi. Odată întorşi la unitatea militară, lecţiile le făceam sub supravegherea unui cadru militar care ne asculta să vadă dacă am învăţat bine. Drept să vă spun, înainte de a fi copil de trupă, avem note mici la şcoală, dacă luam un 4 învăţam de un 6 ca să trec anul, însă la Şcoala de Maiştri lucrurile s-au schimbat şi luam note de la 7 în plus“ - îşi deapănă povestea fostul copil de trupă.

Carieră de lup de mare

George a urmat cursurile Liceului Navrom, apoi ale Şcolii Militare Maiştri de Marină Constanţa, după care s-a angajat pe o corvetă din Mangalia. După un timp a urcat la bordul distrugătorului Mărăşeşti, actuală fregată. Apoi, s-a îmbarcat pe bricul Mircea, de unde a plecat în 2008. În prezent, George Medeleanu lucrează la o unitate militară din Palazu Mare şi este inspector de securitate şi sănătate în muncă.
Spune că nu s-a gândit niciodată să plece din Armată. Acum, are familie şi de trei ani în viaţa lui a apărut o minune de copil – Teodora.