Al Doilea Război Mondial în cifre: a durat 2.194 de zile, a cuprins 61 de state şi pe front şi în spatele lui au murit 50 de milioane de oameni

Al Doilea Război Mondial în cifre: a durat 2.194 de zile, a cuprins 61 de state şi pe front şi în spatele lui au murit 50 de milioane de oameni

Tancurile germane în apropiere de oraşul Bydgoszcz, în timpul invaziei Poloniei, în septembrie 1939 FOTO wikipedia

Declanşat la 1 septembrie 1939, cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit, în Europa, la 9 mai 1945, prin capitularea Germaniei şi la 2 septembrie acelaşi an, în Asia, prin capitularea Japoniei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoricul Alesandru Duţu face o radiografie în cifre a celui de-al Doilea Război Mondial, care a durat peste 2.000 de zile, în care şi-au găsit sfârşitul 50 de milioane de oameni şi care a cuprins 61 de state de pe tot globul pământesc. 
 
1 Războiul s-a desfăşurat pe teritoriul a 40 de state (pe 22 milioane kilometri pătraţi - din Europa, Asia şi Africa, precum şi în Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific), pe o arie geografică mult mai amplă decât Primul Război Mondial. A angajat, pe front sau în spatele lui, circa 110 milioane de militari (cu 40 de milioane mai mult decât în Primul Război Mondial, din care 60 de milioane participanţi direct la lupte) din 61 de state cu o populaţie de 1,7 miliarde de oameni (trei pătrimi din populaţia de atunci a globului). 
 
2. Conflagraţia mondială a scos în evidenţă rolul aviaţiei şi blindatelor (acţionând independent, dar mai ales în cooperare), precum şi al marinei, toate cu o mare forţă de distrugere, atât în cazul forţelor armate ale S.U.A., Uniunii Sovietice şi Marii Britanii, cât şi în cazul Germaniei şi Japoniei. Mari daune materiale şi umane au produs şi ,,armele secrete” germane V1 şi V2, dar şi raidurile aviaţiei aliate asupra oraşelor germane şi japoneze. În premieră s-a folosit arma atomică, întrebuinţată de S.U.A. împotriva Japoniei la Hiroşima şi Nagasaki (oraşe distruse în câteva secunde).
 
3. Pentru obţinerea victoriei, beligeranţii au angajat totalitatea resurselor umane şi materiale, a producţiei de război, războiul fiind, din acest punct de vedere, total, desfăşurându-se şi pe plan doctrinar, diplomatic, propagandistic, al serviciilor secrete, al ştiinţei etc.
 
4.Alături de războiul clasic, popoarele asuprite au desfăşurat şi o puternică mişcare de rezistenţă, în cadrul căreia au fost ucişi milioane de oameni nevinovaţi (3.000.000 de cetăţeni sovietici, 75.000 de francezi, 50 000 de greci, 40 000 de italieni etc.) s-au manifestat şi numeroase cazuri de colaboraţionism (inclusiv la nivel de guverne) şi încercări de constituire a unor unităţi şi mari unităţi militare din statele ocupate pentru a fi folosite în război; lupta armată a popoarelor ocupate a blocat importante forţe germane (sute de mii de militari germani în Franţa, Iugoslavia etc.) şi milioane de militari japonezi în China. 
 

 
5. În război au murit aproximativ 50 de milioane de oameni, din care 20 de milioane militari şi 30 de milioane civili; de aproximativ 4 ori mai mult decât în primul război mondial) produse de acţiunile militare propriu-zise, dar şi de crime fără precedent (execuţii colective, genocid etc.) asupra civililor din lagărele de concentrare şi exterminare (Dachau, Auschwitz-Birkenau, Maidanek, Treblinka, Neuengamme, Sachsenhausen, Florssenburg etc.) în care au fost torturaţi şi exterminaţi milioane de evrei, cehoslovaci, polonezi, iugoslavi, francezi, belgieni, olandezi, norvegieni, greci, ucraineni, bieloruşi etc. (inclusiv femei, copii, bătrâni); după unele surse numai în lagărele de concentrare şi exterminare naziste au murit sau au fost ucişi circa 12 000 000 de oameni, din care jumătate au fost evrei. La un tratament extrem de dur au fost supuşi şi prizonierii de război (chiar exterminări în masă – Katyn), precum şi milioane de civili (în septembrie 1944 numai în Germania munceau circa 7 500 000 de cetăţeni străini). Victimelor umane li s-au adăugat inestimabilele pagube materiale şi spirituale înregistrate de majoritatea statelor angajate în război.
 
 Cele mai ample operaţii militare s-au desfăşurat pe teritoriul Uniunii Sovietice
 
6. Cele mai ample operaţii militare (Moscova, Leningrad, Stalingrad, Kursk etc.), care au produs falimentul ,,blitzkriegului” şi chiar ,,cotitura” războiului (alături de operaţiile de la Midwai şi El Alamein) s-au desfăşurat pe teritoriul Uniunii Sovietice, unde au fost angajate şi cele mai muneroase forţe militare inamice (65-70% din ale Germaniei şi aliaţilor săi). Tot Uniunea Sovietică a înregistrat şi cele mai mari pierderi umane (20 000 000 de oameni/10 % din populaţie, din care jumătate au fost civili) şi materiale (1. 710 oraşe distruse, 70.000 de sate, 32.000 de întreprinderi industriale, 98.000 de colhozuri, 1.876 de sovhozuri, 65.000 km de cale ferată etc.). 
Rolul important al contribuţiei Uniunii Sovietice la război a fost perceput de la început de către F.D. Roosevelt, preşedintele Statelor Unite ale Americii, şi de către Winston Churchill, prim-ministrul britanic, care i-au pus (necondiţionat) la dispoziţie ajutorul necesar, acceptând rapturile teritoriale săvârşite de aceasta în perioada 1939 - 1940, în dezacord cu principiile pe care chiar ei le consemnaseră în Carta Atlanticului. 
 
7.Forţele armate ale Stelelor Unite ale Americii au acţionat (în afara teritoriului naţional) pe aproape toate teatrele de acţiuni militare, înregistrând circa 400 000 pierderi de vieţi omeneşti. Remarcabil a fost şi efortul de război financiar şi material american, care s-a cifrat la 22 de bilioane de dolari, plus datoriile de război angajate de alte state, rămase neachitate. Un mare efort uman, material şi financiar a desfăşurat şi Marea Britanie, care a luptat din prima până în ultima zi de război, înregistrând 375 000 de victime umane. 
 
8. Mari pierderi umane au înregistrat şi statele şi popoarele mici, îndeosebi cele ocupate: Polonia – 6.000.000 de oameni (300.000 în lupte, restul exterminaţi) şi imense distrugeri materiale, Iugoslavia – 1.700.000 de oameni (din care 1.400.000 civili ucişi în lagărele de exterminare din Germania), Franţa – 600.000 de oameni (200.000 de militari ucişi în lupte şi 400.000 de civili) etc.
 
În Extremul Orient, un mare tribut de sânge a fost dat de poporul chinez, care a pierdut circa 8.000.000 de oameni, dar şi statele ocupate de Japonia (Indochina, Indonezia, Filipine, Birmania etc.). 
Ajutor uman şi material au furnizat Coaliţiei antihitleriste şi numeroase state din Africa şi America Latină, la lupte participând şi o legiune evreiască. 
 
Mari pierderi umane şi materiale au înregistrat şi statele care au declanşat războiul: Germania – 13.500.000 de vieţi omeneşti pierdute (trei pătrimi din populaţie) şi Japonia – 3.000.000 de morţi (din care 300.000 civili). 
 

 
Cum s-au schimbat alianţele
 
9.În timpul războiului au fost şi situaţii în care partenerii au schimbat alianţele. Italia, de exemplu, după ce a adoptat la începutul războiului o neutralitate binevoitoare Reich-ului (ca şi Uniunea Sovietică, prin tratatul de neagresiune din 23 august 1944) şi a intrat în război de partea Germaniei (atacând Franţa la 10 iunie 1941) a trecut de partea Naţiunilor Unite (3 septembrie 1943), primind chiar statutul de cobeligeranţă.
 
10. România a intrat în război (22 iunie 1941) de partea Germaniei (fiind principalul secondant al Reich-ului pe frontul est european) şi a trecut (23 august 1944) de partea Naţiunilor Unite, punând imediat la dispoziţia aliaţilor (sovieticilor în special) un însemnat potenţial militar (8,5% din populaţia ţării), introducând în luptă, până la 25 octombrie 1944 (când a fost reîntregită graniţa de vest a ţării) peste 525 000 de militari. În continuare, armata română a participat la operaţiile militare desfăşurate pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, pe direcţia generală Bucureşti – Budapesta – Viena – Praga, până la sfârşitul războiului.
 
În pofida avantajelor pe care le-a adus Naţiunilor Unite după 23 august 1944, României i-a fost impusă (12 septembrie 1944) o Convenţie de armistiţiu cu prevederi extrem de grele, care au au fost aplicate sub stricta supraveghere (şi imixtiune) a Comisiei Aliate de Control (partea sovietică). 
Situaţia ţării s-a agravat în octombrie 1944, în urma acordului de procentaj stabilit între Winston Churchill şi I.V.Stalin, prin care România a fost plasată în proporţie de 90% în sfera de influenţă sovietică. În cele 1 241 de zile de participare la război, armata română a pierdut 794.562 militari (92.620 morţi, 333.966 răniţi şi 367.976 dispăruţi).
 
După 2.194 de zile (1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), victoria asupra Germaniei naziste şi Japoniei militariste a fost obţinută prin eforturile popoarelor şi statelor care constituiseră coaliţia antihitleristă (şi a celor care li s-au alăturat pe parcurs, între care şi România). 
 
Actul de capitulare
 
 
În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la orele 0.12 minute, în cartierul Karlhorst din Berlin, feldmareşalul Wilhelm Keitel, şeful Statului Major al O.K.W, a semnat un nou act de capitulare (din partea Înaltului comandament german au mai fost prezenţi amiralul Hans Georg von Friedeburg şi generalul Hans-Jürgen Stumpff) în faţa reprezentanţilor coaliţiei Naţiunilor Unite: mareşalul sovietic G.K. Jukov, mareşalul englez de aviaţie A.B. Tedder, generalul american Karl A. Spatz şi generalul francez Lattre de Tassigny.
 
Peste câteva ore, întreaga lume sărbătorea ziua marii victorii şi încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. 
 

Vă mai recomandăm:

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

 

citeste totul despre: