A murit Dumitru Antonescu, fosta glorie a Farului. A jucat 400 de meciuri în Liga I şi a fost căpitanul echipei de la malul mării 15 ani
0
Dumitru Antonescu, care în urmă cu patru decenii ridica stadionul în piciore, a murit la vârsta de 71 de ani. Fosta glorie antrena echipele de copii de la gruparea sportivă de pe litoral.
Dumitru Antonescu a jucat 400 de meciuri în Liga I, 14 meciuri în echipa naţională, a purtat banderola de căpitan timp de 15 ani şi a antrenat echipa timp de doi ani, între 1983 - 1985. A obţinut pe când activa la Farul de trei ori locul 4 în campionat. El juca pe postul pe libero, dar îi plăcea foarte mult să stea şi în poartă.
Cel supranumit „Regele apărării Constanţei“ s-a născut la Constanţa, în anul 1945. A învăţat să bată mingea pe maidan.
Copilăria şi-a petrecut-o aproape de malul mării, pe strada Căiuţi. Tatăl său, Tudor, este un fost jucător de popice, cel mai bun pe regiunea Dobrogea.
În fiecare duminică, pe terenul viran de lângă Delfinariu, se organizau campionate între străzi sau între cartertiere. „Câte trei meciuri se jucau duminica, de dimineaţa până seara. Mie îmi plăcea să stau în poartă“, îşi amintea el.
Aici a prins microbul fotbalului. Dar într-o bună zi, şi-a spus că vrea mai mult. A plecat singur la Electrica Constanţa. Avea doar 12 ani, dar foarte multă dorinţă de a deveni cel mai bun fotbalist al oraşului. A bătut la poarta echipei. Şi i s-a deschis. L-a luat sub aripă nea Tache, primul lui antrenor.
Apoi, a jucat o perioadă la Steaua II Bucureşti, acolo unde şi-a satisfăcut şi stagiul militar. Pentru că echipa nu l-a păstrat, s-a întors la malul mării şi de la 1 ianuarie 1967 a fost cooptat la Farul Constanţa. Şi aici a jucat până în anul 1985 când a plecat ca antrenor la o grupare de fotbal din Călăraşi.
„În primul rând trebuie să-i respecţi pe cei din tribună!“
A jucat pe teren până la vârsta de 39 de ani. A fost curtat de Steaua şi Dinamo, dar a refuzat propunerile lor. Putea să rămână în Australia, acolo unde a primit oferta de a închega o echipă a românilor, dar s-a întors în ţară. De ce? „Pentru că nicăieri nu este ca la noi acasă. În străinătate, toţi sunt reci. Am fi trăit bine, dar n-am fi fost fericiţi. Aici eşti obişnuit ca la orice colţ de stradă să stai de vorbă cu cineva!“, mărturisea fosta glorie a Farului.
Era unul dintre cei mai iubiţi constănţeni. „Pentru că îi respectam. Sunt de părere că dacă vrei să fii respectat trebuie să respecţi. În primul rând trebuie să-i respecţi pe cei din tribună“, spune el.
30.000 de spectatori la meci
Şi nu erau puţini în tribune. „Stadionul era plin. Dacă meciul se ţinea pe la 5 - 6, ei veneau de la prânz. Jucau table şi spărgeau seminţe. Cei mai mulţi spectatori i-am avut în 1969, la meciul cu Sao Paulo, când s-au vândut 25.000 de bilete. Capacitatea stadionului era de 18.000 de locuri. Spectatori au fost însă mult mai mulţi, vreo 30.000: stăteau cocoţaţi prin copacii din apropierea stadionului şi chiar pe nocturnă“.
Spune că niciodată nu a vândut vreun meci, cu exceepţia în care toată echipa se vorbea şi dădea meciul echipei pe care o păştea retrogradarea. În rest, echipa îşi juca cinstit meciul.
Fiecare glorie a oraşului făcea din Farul Constanţa o glorie a României. Dumitru Antonescu povesteşte că gruparea de la malul mării a retrogradat de două ori şi pe Rapid şi pe Progresul.
Femeile îi dădeau întâlnire la Gară
Era foarte iubit. Fie că meciul se juca la Constanţa, fie în alt oraş din ţară, tot stadionul îi scanda numele. „De pe teren plecam la hotel cu 500 de spectatori după mine. Iar femeile mă sunau şi îmi dădeau întâlnire în Gara Constanţa pentru că voiau să mă cunoască. Dar la telefon răspundea nevastă-mea!“, îşi amintea fostul fotbalist.
El spunea că şi-a păstrat modestia. „De exemplu, spune el, noaptea mergeam pe stradă şi dacă omul care uda străzile îmi cerea o ţigară îi dădeam“, îşi amintea el. După mulţi ani, lumea îl oprea pe stradă şi dă mâna cu el. Îmi spun «Mă bucur că pot să vă strâng mâna, că înainte, când jucaţi, nu avem curajul»“.
A fost primul jucător al Farului care şi-a cumpărat o maşină. Era o Skoda. Din păcate, a rămas să trăiască mai departe într-un apartament de trei camere, pentru că soţia sa nu a vrut să-şi construiască o casă.
Din 2007, a fost antrenor la grupele de copii şi juniori ale clubului de fotbal Farul din Constanţa.
Pe aceeaşi temă;
Se încarcă comentariile...
