Preşedinta Asociaţiei care „traduce” comunismul tinerilor: „Am întâlnit elevi de liceu nostalgici după comunism”
0
„Discuţia despre comunism este surprinzător de actuală”, spune Diana Filimon, preşedinta Asociaţiei Forum Apulum, înfiinţată la scurt timp după protestele faţă de OUG 13 şi care a devenit un fenomen naţional. Expoziţia „Partidul te vrea tuns” este unul dintre cele mai intense momente ale TIFF 2018.
„Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam. Ajunsesem un cadavru pe verticală. Nu vă puteţi imagina cum arată iadul. Mureau oamenii pe capete.
Cădeam din picioare de foame şi foştii torţionari se laudă acum la televizor că ne dădeau să mâncăm ciocolată”
Fragmentul de mărturie al lui Constantin Vlasie, supravieţuitor al închisorilor comuniste este unul dintre episoadele terifiante pe care le rememorează expoziţia „Partidul de vrea tuns”, unul dintre cele mai interesante evenimente de la TIFF de anul acesta. Expoziţia poate fi văzută până vineri în spaţiul H33, pe strada Horea 33.
„Culoarul memoriei”, adică o serie de mici episoade care astăzi sunt posibile doar în filme, dar s-au întâmplat în închisorile comuniste, este un duş rece pentru nostalgicii acelei perioade. Culoarul se termină cu povestea Elisabetei Rizea – a cărei voce se aude dintr-un radio vechi. Din nou vă vor trece fiorii la auzul sălbaticelor metode de re-educare folosite de torţionarii comunişti.
Povestea impresionantă a Elisabetei Rizea se aude la expoziţia „Partidul te vrea tuns”
Pe noi ne înspăimântă zona aceasta de naţionalism exagerat din România, care îşi are rădăcinile şi în perioada comunistă, şi în perioada legionară, şi în toate regimurile totalitare din România.
Diana Filimon, preşedinta Asociaţiei Forum Apulum
Ghidul ilustrat al comunismului românesc
Expoziţia mai are şi o parte mai „uşoară”, cu fotografii din România comunistă, steme, insigne şi chiar un televizor cu peşte de sticlă deasupra.
În cadrul vernisajului, care a avut loc sâmbătă, a fost lansat şi Ghidul ilustrat al comunismului românesc, o istorie incomodă a celor 50 de ani de dictatură, ilustrată de artişti autohtoni consacraţi. Dan Perjovschi, Saddo, Ana Kun, Livia Coloji, Răzvan Cornici, George Roşu, Andreea Ilisăi, Dragoş Boţcău şi Bogdan Topîrceanu sunt cei care şi-au oferit voluntar munca pentru acest ghid.
Expoziţia şi Ghidul au fost realizate de o tânără asociaţie din Alba Iulia – „Forum Apulum”, care „s-a născut” la protestele faţă de OUG 13 şi ai cărei membri au vrut să facă un pas în plus. Au reuşit prin crowd founding şi prin propriile resurse financiare şi de timp să devină un fenomen. Din toamnă vor face un turneu prin ţara şi în fiecare săptămână mai primesc invitaţii de la diferiţi profesori pentru a merge să le vorbească elevilor despre comunism.
Diana Filimon (35 de ani), preşedinta Asociaţiei Forum Apulum, a povestit într-un interviu pentru „Adevărul” cum s-a născut proiectul şi de ce este „comunismul o temă actuală astăzi”.
Diana Filimon, preşedinta Asociaţiei Forum Apulum
Din interacţiunea cu elevii am simţit şi am întâlnit nostalgia după comunism
Cum s-a născut acest proiect?
Ne-am cunoscut acum aproximativ un an în urma protestelor faţă de OUG 13 din Alba Iulia şi am simţit că nu putem să facem doar asta şi nu putem s-o facem pe termen lung. Simţeam că protestele trebuie transformate în altceva şi am pus pe hârtie ce categorii de vârstă ar putea fi îmbunătăţite ca mentalitate şi am ajuns la concluzia că pe tineri trebuie să ne concentrăm, cei care urmează să meargă la vot, urmează să devină majori, să aibă o poziţie şi putere în societate. Aşa ne-am gândit că trebuie să găsim o metodă de a-i implica şi de a-i face mai conştienţi de zona asta de educaţie civică şi de gândire critică mai ales, doar că trebuia să găsim metode noi de ajunge la ei. Problema e că adulţii vorbesc pe limbajul lor, tinerii pe al lor şi nimeni nu comunică. Te aştepţi ca ei să ajungă maturi şi să se comporte cum vrei tu, dar asta nu se întâmplă.
Ne imaginam, mai în glumă mai în serios că dacă facem asta acum la 50 de ani nu va mai trebui să fim noi în stradă pentru a schimba ţara, ci asta se va face prin implicare, vot, atitudine civică.
Care a fost primul eveniment organizat?
Primul eveniment a fost o dezbatere, organizată în iunie 2017, despre „fake news”, asta am crezut noi că este relevant. Punctul în care am ajuns acum e complet imprevizibil. Am început să interacţionăm cu tinerii, să mergem prin licee şi să vedem de ce au ei nevoie, cum vor ei să comunici cu ei. Din interacţiunea cu elevii am simţit şi am întâlnit nostalgia după comunism.
Expoziţia „Partidul te vrea tuns”. FOTO: Remus Florescu
„Aceştia le transmit copiilor că nu era atâta stres atunci, măcar ştiai că ai un serviciu, că poate prea multă informaţie strică pentru că nu ştii ce să faci cu ea. Am găsit câţiva elevi care gândesc astfel şi asta ne-a speriat foarte tare”
Diana Filimon, preşedinta Asociaţiei Forum Apulum
Cum este posibil ca un elev de liceu să fie nostalgic după comunism?
Prin părinţi, care nu sunt atât de vârstă, având 30 – 40 de ani. Aceştia le transmit copiilor că nu era atâta stres atunci, măcar ştiai că ai un serviciu, că poate prea multă informaţie strică pentru că nu ştii ce să faci cu ea. Am găsit câţiva elevi care gândesc astfel şi asta ne-a speriat foarte tare. Cum poţi ca un copil de 15 ani, născut după anii 2000, să fii nostalgic după o perioadă care e complet împotriva principiilor de acum. Dacă ai lua un tânăr de acum şi l-ai teleporta în perioada de atunci, n-ar înţelege nimic din ceea ce se întâmplă.
Atunci ne-am gândit să facem o discuţie cu tinerii, dar într-un mod mai relaxat. Am intitulat-o „Partidul te vrea tuns”. Am făcut în fiecare seară proiecţii de film pe tema comunistă, discuţii cu profesori de istorie, cu autorităţi locale care-şi aminteau ce făceau ele în perioada comunistă. Să fie un fel de şezătoare, dar în care să şi povestim despre comunism. Am avut invitat un supravieţuitor al închisorilor comuniste şi am observat că tinerii reacţionează foarte bine. Trebuie să livrezi diferit mesajul, să găseşti lucruri la care ei rezonează. Le-am povestit cum elevi de vârsta lor erau ridicaţi de la şcoală sau de acasă şi nu mai ştia nimeni de ei, n-aveai voie să vorbeşti sau să ai opinie.
Cum a apărut ideea Ghidului ilustrat al comunismului românesc?
Pornind de la reacţia bună primită la acest eveniment, ne-am gândit să facem ceva palpabil care să ajungă la cât mai mulţi elevi din toată ţara. Aşa ne-a venit ideea ghidului şi am cerut ajutorul artiştilor care au asigurat ilustraţiile şi ei au acceptat să facă asta pro bono. Toţi cei care suntem membri în asociaţie lucrăm pro bono, nu avem persoane angajate. Am apelat la cât mai mulţi pentru ca ghidul să fie cât mai divers. Am vrut să avem cât mai artişti moderni, care au călătorit în toată lumea, şi să arătăm cum percep ei comunismul. Aşa am ilustrat noi mai mult decât prin cuvinte toată perioada asta.
Astfel, Ghidul a devenit un prilej pentru noi de a ajunge la oameni şi în funcţie de categoria e vârstă ne adaptăm evenimentele. Am avut de exemplu o lansare la Sighet, unde am dus 200 de elevi, care au avut ocazia să-l asculte pe un supravieţuitor al închisorii de la Sighet. Am avut surpriza să vedem că discuţia i-a făcut pe câţiva elevi să plângă, deşi nu au fost date detaliile şocante. A fost povestea unui copil de 19 ani care a fost arestat la fel ca mulţi alţii.
Diana Filimon vorbeşte despre expoziţia „Partidul te vrea tuns”
Ghidul conţine şi o parte de text scris, o scurtă istorie a comunismului în România, o atenţie specială fiind acordată demontării miturilor celor mai răspândite de genul: toată lumea avea locuinţă, nu exista şomaj, pe vremea aceea se făcea carte sau cât de puternică era economia României atunci. Cei din asociaţie au făcut cercetarea pentru partea scrisă şi am încercat să traducem în limbaj actual faptele istorice. Apoi la text a fost alăturată şi partea de ilustraţii în încercarea de a face materialul cât mai actual pentru tineri.
Care au fost reacţiile la ghid?
Reacţiile au fost foarte bune. Din toamnă, vom avea evenimente în vreo 7-8 oraşe şi primim în fiecare săptămână cereri mai ales de la profesori de istorie care vor să mergem să discutăm despre asta cu elevii, să folosim ghidul ca un punct de pornire în discuţia asta. Asta e reacţia profesorilor, că nu se discută suficient despre asta şi copiii nu aud destule.
Pe noi ne-au marcat foarte mult întâlnirile cu supravieţuitorii închisorilor şi e foarte păcat că nu se găsesc online aceste informaţii, pentru ca tinerii care sunt pe YouTube sau pe Instagram. Noi ne gândim la anumite soluţii, dar suntem contra-timp pentru că oamenii aceştia au o vârstă foarte înaintată.
„Un elev care ne-a spus că perioada anilor 55 – 65 a fost foarte bună pentru comunism”
Cum i-aţi perceput pe tineri?
Concluzia noastră după primele experienţe este că elevii sunt foarte deştepţi, dar nu prea îi ia nimeni în serios. Adulţii îi desconsideră şi nimeni nu stă să-i asculte cu adevărat. Cred că noi îi subestimăm, nu am învăţat să ne adaptăm limbajul astfel încât să ne facem înţeleşi.
Am întâlnit multe cazuri în care noi încercam să ducem discuţiile în zone în care să atingem subiecte mai delicate cu ei şi să vedem ce părere au, ca să simţim pulsul tinerilor. Am avut un elev care ne-a spus că perioada anilor 55 – 65 a fost foarte bună pentru comunism. Ei au auzit frânturi de informaţii despre comunism care dacă nu sunt discutate un pic sau atacate acolo rămân şi peste 10 ani va fi foarte greu să le combaţi pentru că va fi prea târziu. Nostalgia asta am întâlnit-o. Înainte de a avea seria dezbateri am avut un vox populi prin oraş şi nostalgia era incredibil de mare şi, cel mai şocant a fost că a apărut şi în rândul oamenilor care nu trăiseră în comunism.
„Discuţia despre comunism este surprinzător de actuală pentru că găsim astfel de rămăşiţe în multe locuri. Când căutam informaţii pentru ghid am găsit pagini de Facebook cu zeci de mii de „Like”-uri care postau clipuri cu construirea barajelor din România şi a fabricilor, iar miile de comentarii de acolo sunt înfiorătoare. Lumea laudă perioada comunistă”
Diana Filimon, preşedinta Asociaţiei Forum Apulum
Expoziţia „Partidul te vrea tuns”. FOTO: Remus Florescu
Credeţi că nostalgia pentru comunism mai este un pericol având în vedere că nu există acum un Partid Comunist?
Acum nu e cineva care să canalizeze aceste frustrări cum trebuie, dar există pericolul să profite cineva de toate aceste frustrări, legate de ce înseamnă concurenţa şi viaţa în sistemul capitalist, şi de toate aceste nostalgii. Am putea avea o surpriză neplăcută şi de asta cred că ar fi bine să le atacăm din faşă.
Discuţia despre comunism este surprinzător de actuală pentru că găsim astfel de rămăşiţe în multe locuri. Când căutam informaţii pentru ghid am găsit pagini de Facebook cu zeci de mii de „Like”-uri care postau clipuri cu construirea barajelor din România şi a fabricilor, iar miile de comentarii de acolo sunt înfiorătoare. Lumea laudă perioada comunistă pentru că „atunci se făcea, iar acum nu suntem în stare să construim autostrăzi”, cred că e o reacţie organică acolo, nu ştie nimeni unde va duce, poate nu va profita nimeni de ea şi se va risipi, dar e un pericol şi un risc pe care nu cred că ni-l putem asuma aşa uşor. Mai bine discutăm acuma şi gata. Avem reacţii şi noi pe Facebook de la oameni care sunt nostalgici şi care ne spun că suntem legionari sau ne acuză că de ce discutăm despre comunism.
E foarte greu de discutat cu lumea care se ataşează de un sistem totalitar de genul acesta.
Expoziţia „Partidul te vrea tuns”. FOTO: Remus Florescu
Cum s-a ajuns de la mişcările anti-OUG 13 la discuţii despre comunism. Există vreo legătură între ceea ce se întâmplă astăzi în România şi comunism?
Pe noi ne înspăimântă zona aceasta de naţionalism exagerat din România, care îşi are rădăcinile şi în perioada comunistă, şi în perioada legionară, şi în toate regimurile totalitare din România. Punctul final acesta este pentru noi: hai să abordăm istoria incomodă şi să-i facem incomozi pe români; hai să nu mai fim autosuficienţi, pentru că dacă acum 10 ani ne era ruşine că eram români, acum este un curent care spune că suntem cei mai buni de pe Pământ. Vorbim despre dacopaţi şi toate zonele astea foarte gri. Acest filon comunist sau legionar sau din ce zonă o fi, dacă se coagulează şi e bine manipulat de un lider suficient de abil poate fi o problemă, dacă nu azi, în 3-4 ani poate fi.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
