FOTO Floarea-de-colţ, de la monument al naturii la plantă de grădină şi simbol al primăverii. „Povestea cu mărţişorul moare pentru că nu mai credem în el“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ioan Cociuba (57 de ani) este un geolog clujean pasionat de grădinărit. De ani buni face mărţişoare din flori presate pe care le culege fie de pe câmp, fie din grădina sa. De 11 ani cultivă şi floare-de-colţ, o plantă declarată monument al naturii, cu seminţe procurate în Germania. „Găseşti şi pe internet seminţe de floare-de-colţ dacă ai nevoie“, spune clujeanul.

Un bătrânel de vreo 60 şi ceva de ani dă târcoale standurilor din Piaţa Unirii care vând mărţişoare şi suveniruri la început de martie. Se opreşte la un stand care vinde altfel de mărţişoare pe cartoane colorate care aduc a mici tablouri: cu flori uscate, inclusiv cu flori de colţ, plantă considerată monument al naturii. Cere 19 bucăţi, toate cu floare-de-colţ. „Vreau în această lună să le ofer un mic simbol domnişoarelor şi doamnelor din viaţa mea, un simbol prin care să le mulţumesc că fac parte din viaţa mea“, spune vorbăreţul pensionar.

El cumpără de câţiva ani buni astfel de suveniruri de la aceeaşi persoană, Ioan Cociuba, un geolog, în vârstă de 57 de ani, pasionat de grădinărit.

„Din '91 fac mărţişoare şi le vând. Atunci am văzut un bătrânel care vinde flori de colţ uscate şi puse pe hârtii colorate ca şi când ar fi fost tablouri. Mă gândeam să fac şi eu aşa, dar e ideea lui şi na... De prin '94 fac mărţişoare din flori uscate. Tot de atunci am început să cultiv şi floare de colţ în grădină. Mi-am luat seminţe din Germania“, spune Ioan Cociuba.

Culege în fiecare an ghiocei, bănuţei, toporaşi, trandafiri de casă şi alte flori care cresc pe câmp - ruşcuţa de primăvară, creţuşca, căldăruşa – le presează, aşteaptă să se usuce şi apoi face mărţişoarele.

image

„Florile-de-colţ cresc la colţul casei mele“, spune zâmbind clujeanul. „Sunt flori-de-colţ de cultură, cultivate în grădină, nu luate de pe munte“, adaugă bărbatul, sătul să explice asta aproape în fiecare an curioşilor.

O recoltă de floare de colţ pe an

Dacă aproape în tot timpul anului culege flori şi le usucă, la florile de colţ are o singură „recoltă“. „Dacă le semăn în ianuarie, florile de colţ apar toamna (n.r. în seră). Nu le culeg atunci pentru că nu sunt multe flori, le las până în primăvara următoare şi atunci am vreo 15-20 de bucăţi“, explică Ioan Cociuba.

În mediul natural, pe munte, floarea-de-colţ sau floarea reginei înfloreşte în iulie-august.

Geolog de profesie, ştie „mofturile“ acestor plante declarate monumente ale naturii. Un astfel de moft e că florile-de-colţ nu se dezvoltă decât într-un pământ care are calcar, aşa cum e solul din vârful munţilor unde cresc în mediul lor natural.

„Am doi sau trei clienţi pe an care cumpără câte 10-20 de bucăţi odată, aşa cum a luat bătrânelul cu care aţi vorbit. Povestea cu mărţişorul moare ca şi folclorul pentru că nu mai credem în el. Folclorul e ca un fel der conservă acum. Cine-l mai cântă cum trebuie? Eu am prins când oamenii mergeau la muncile câmpului în căruţe şi cântau spontan, cântau când dădeau cu sapa sau întorceau fânul. Ăla e folclorul ţărănesc. Modul ăla de a trăi şi de a gândi moare şi asta – arată cu mâna spre mărţişoarele sale – face parte din acel mod de viaţă“, zice clujeanul.

image

Floarea-de-colţ creşte în munţi calcaroşi în pajişti de pe versanţi abrupţi şi însoriţi sau pe stânci. La noi creşte în Munţii Carpaţi, fiind declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat. În afara României, floarea reginei înfrumuseţează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpaţi, Pirinei, dar şi din Asia Centrală şi de Est, potrivit wikipedia.org.

Mai puteţi citi:

FOTO Mărţişorul: ce-a fost şi ce-a ajuns În vremurile vechi şi „încărcate” de tradiţie,  pe 1 Martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui copiilor şi tinerilor. Astăzi, femeile se feresc să-şi mai pună în piept acest simbol al norocului şi al primăverii din cauza kitschului care a ajuns să reprezinte ideea de mărţişor.

FOTO Povestea mărţişorului. Cum am ajuns de la bănuţul prins odinioară la mâna copiilor la Iisus Hristos cu şnur alb-roşu Pe vremuri, în prima zi a primăverii, zi considerată ca având încărcătură magică, oamenii de la ţară prindeau la mâna copiilor un bănuţ cu fir de arnici alb şi roşu. Astăzi, firul alb şi roşu se prinde şi lângă broşe şi, mai nou, lângă icoane în miniatură.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite