Lecţia unui manager, după un deceniu în SUA: „Dacă promiţi ceva, trebuie să livrezi”

Marius Spiridon s-a întors în România după mai bine de un deceniu pentrecut în străinătate. FOTO: M.S.

Marius Spiridon a găsit în SUA visul american: a început ca simplu angajat şi, în câţiva ani, a devenit manager cu 2.000 de oameni în subordine. Succesul a venit cu un preţ mare: sănătatea i-a fost afectată, fiind la un pas de moarte. A decis să revină în România, unde a găsit fericirea şi echilibrul.

Marius Spiridon (44 de ani) a plecat în 1999 în SUA. Absolvent al unui liceu de informatică din Galaţi, el a renunţat la facultate în anul 3 pentru a urma „visul american”. 

S-a stabilit în Denver, statul Colorado. În 6 ani, a ajuns de la stadiul de tehnician într-un magazin de electronice, până la nivelul de manager care avea în coordonare 2.000 de oameni în trei state, Utah, Nevada, Colorado. Pe lângă cunoştinţe de IT, funcţia lui presupunea şi aceea de a fi un bun comunicator. Apoi a trecut la nivelul următor când şi-a construit prima afacere. O problemă de sănătate l-a făcut să renunţe la cariera şi viaţa lui în SUA şi să revină în România. A luat o decizie pe care nu o regretă nici măcar un pic. „Tot ce am atins de atunci s-a transformat în aur”, a spus el.  

„Dacă promiteam ceva trebuia să livrez”

Provocarea cea mai mare pentru Marius în SUA a fost, după cum recunoaşte, volumul mare de muncă şi de dedicare, cu care nu era învăţat în România. 

„Am început de la minimum 8 ore pe zi până la 10/11 şi chiar 15/16 ore pe zi, când am ajuns în vârful carierei. Eram OK cu chestia asta, pentru că acolo se reflectă instantaneu în nivelul de salariu, în nivelul de influenţă şi suveranitate, în sensul că aveam dreptul să iau decizii independente pentru magazinele pe care le conduceam. Nivelul de integritate era maxim, adică dacă promiteam ceva trebuia să livrez, zis şi făcut. Acesta a fost un salt extraordinar”, povesteşte românul.

„În general, americanii au o cultură integră, în sensul că, dacă promiţi ceva, nu te vor lăsa să pluteşti în derivă. Ei îţi vor spune, mai ales într-o organizaţie: „hei, ai zis ceva şi nu te-ai ţinut de cuvânt”. Aceasta este una dintre valorile principale”. 

La nivel profesional, a fost o schimbare importantă. „În casă, am fost educat să mă ţin de cuvânt, dar la nivel de profesie, în România nu am văzut asta. Acum s-au schimbat mult lucrurile, există un nivel mult mai mare de integritate în ţară, în zonele care contează”, continuă mărturisirea. 

După 6 ani, Marius a făcut trecerea de la angajat la antreprenor, ducând, în paralel, ambele roluri: „Aveam o firmă de consultanţă în IT, construiam şi implementam reţele mari de calculatoare, ceea ce înseamnă peste 300 de calculatoare. Făceam design de integrare a soluţiilor complete în casă, adică integram televizorul cu radioul, cu calculatorul, cu staţia audio şi aşa mai departe.” 

„Românii sunt educaţi să aibă o mentalitate de execuţie”

Din momentul acela, şi-a promis că nu va mai scrie un CV în viaţa sa. A stabilit că nu va mai fi angajatul cuiva vreodată, conştient însă că asta i-a dat un plus de responsabilitate. Întrebat de ce crede că românii nu au acest „microb” al antreprenoriatului, Marius nu ezită să explice.

„Antreprenoriatul este rezultatul a trei elemente: leadership, responsabilitate, creativitate. Angajatul nu are nevoie de stresul necesar punerii în aplicare a propriei viziuni, el execută viziunea altcuiva. Dacă nu ai leadership, responsabilitate şi creativitate, donezi timpul tău către cineva care le are. Românii au o creativitate extraordinară, dar responsabilitatea şi leadership-ul le putem îmbunătăţi, de aceea am creat o firmă în care antrenez oameni în a deveni lideri şi a fi responsabili”, ne lămureşte.

„Românii sunt educaţi să aibă o mentalitate de execuţie şi de uşor colonialism, sunt educaţi să aibă recompense de mâna a doua, a treia, şi muncă de prima clasă. În sensul că sunt obişnuiţi să presteze, să asculte, să li se dicteze şi asta îi face de succes. Ulterior, când descoperă leadership-ul, responsabilitatea, încep să se gândească să conducă. Românii intră perfect în peisajul american. În SUA, sunt foarte multe job-uri pe care un american nu le-ar face”, continuă românul.

„Rareori vezi un american să-şi tundă iarba din curte sau să-şi repare maşinile. Job-urile astea le fac emigranţii, mexicani, români, albanezi, ruşi.  Asta are a face cu respectul de sine, cu cât un om are mai mult respect de sine cu atât va refuza să facă acţiuni care nu-i trezesc pasiunea. Românul când va înţelege asta va scăpa de mentalitatea care-l face să creadă că poate să le facă pe toate. Atunci va apărea specializarea, capacitatea de a fi „laser” în domeniul care-l pasionează. Noi dacă am luat toată energia pe care o consumăm în domeniile pe care le facem în silă şi am concentra-o pe ceea ce ne pasionează, s-ar produce o schimbare extraordinară”, explică Spiridon. 

Întoarcerea acasă şi vindecarea 

Marius a venit în vizită în România, iar pe avionul de întoarcere, în New York, a suferit o embolie pulmonară.  „Un cheag de sânge a intrat la plămâni. Am intrat în comă timp de circa o lună. Noroc că m-a prins în State şi acolo există tehnologia să mă ţină în viaţă, dacă eram în România, sigur l-aş fi cunoscut pe Dumnezeu”, povesteşte românul. 

A decis să revină acasă, în România. Era în 2008, şi-a vândut toate proprietăţile din SUA chiar înainte să pice piaţa şi să vină criza şi spune că nu regretă nicio secundă. În SUA nu şi-a întemeiat o familie. Medicii i-au spus că mai are 6 luni de viaţă.  Avea 31 de ani. 

„Aveam o boală, Factorul V Liden, de care a murit şi tatăl meu, care se manifesta printr-un deficit de coagulare a sângelui. Medicii mi-au spus că dacă am o listă cu lucrurile pe care vreau să le fac în viaţă, să mă duc să le fac acum. Dorinţa mea cea mai importantă a fost să mă mut acasă, iar apoi să-mi cumpăr un hectar de teren într-un vârf de munte, să-mi construiesc o cabană şi să mă mut acolo”, povesteşte. 

Exact asta a şi făcut. S-a mutat în satul tatălui, Comăneşti, mai exact departe de sat, aproape de graniţa dintre Bacău şi Piatra Neamţ. Acolo a locuit timp de  5 ani. Acolo şi-a întâlnit soţia cu care acum are doi copii. 

„Acolo a început vindecarea. Mi-am dat seama că boala a apărut din cauza stresului şi a epuizării. Am renunţat, uşor-uşor, la medicamentele pe care mi le-au dat în SUA, anti-coagulante, antidepresive. Stând în natură, într-o atmosferă fără poluare, muncind fizic, departe de mediul antrenant din SUA, mi-am dat seama că s-a schimbat ceva: stăteam la foc, la cabană şi vedeam că nu mai mor, deşi renunţasem la medicamente”, detaliază Marius. 

Manifestările bolii dispăruseră. Medicii au explicat că o proteină care a fost inhibată de stres a cauzat ca sângele să fie mai vâscos. Ulterior, renunţând la tot ceea ce îl stresa, fiind bine hidratat, consumând mâncare sănătoasă, fiind conectat la natură, s-a schimbat ceva în corpul lui. Acum e bine, aleargă chiar şi la maratoane. 

„Visul” american poate deveni coşmar

Succesul profesional din SUA a venit cu un cost: o doză mare de burnout. „Mi-am făcut o obişnuinţă din a-mi ignora latura emoţională, am renunţat la relaţiile interumane de calitate. Am fost extrem de performant, sunt şi acum, dar acum am şi relaţii de calitate. Acolo, conta doar câte zerouri sunt în cont, câţi oameni conduc, cât vând, câte titluri mi-am cucerit, dar pierdusem legătura cu mine. Am plecat din România pentru că îmi lipsea abundenţa. Dorind s-o creez, m-am dedicat întru totul, am ţintit către bogăţie, către abundenţă, către lucrurile pe care nu le avusesem. M-a costat boala. E OK să fii abundent, dar spiritual cum stai? Inima cum îţi bate? Am compensat lipsa banilor, a abundenţei, a puterii cu care venisem din ţara mea”, povesteşte Marius. 

După 5 ani petrecuţi la ţară, în 2013, a decis să-şi urmeze iubita în Anglia. „Acolo, am făcut ceea ce doream să fac, am lucrat în dezvoltare personală şi ca manager de proiect în echipe de construcţii. Atunci nu eram conştient că există o graniţă între dezvoltare personală şi profesională. Unul dintre oamenii cu care am colaborat mi-a recomandat să particip la un curs de dezvoltare personală „Lendmark forum”, care  a avut ca subiect dezvoltarea potenţialului uman”. 

L-a prins domeniul şi a început să aibă o carieră în dezvoltare personală. S-a întors în România, în 2016, şi şi-a deschis o firmă cu această specializare. Acum, a revenit la ţară, de unde se ocupă de mai multe proiecte, o companie de training-uri, o editură, imobiliare.  

„Avem nevoie de disciplina de a ne dedica unui singru lucru”

L-am întrebat pe Spiridon care crede că este lucrul pe care românii trebuie să-l pună la punct pentru a avea o carieră de succes şi un echilibru între job şi viaţa personală.

„Un prim lucru este disciplina, responsabilitatea de a trece în agendă ce vei face ziua următoare şi, fiind integru, să te ţii de cuvânt. Asta e tot. Să-ţi dai cuvânt pentru ceva mare şi apoi să faci acţiunile care te duc acolo. Asta e tot, disciplina, care nu înseamnă să mărşăluim pe stradă ca la armată, ci să ne dedicăm unui singur lucru. Nu putem să le facem pe toate şi să le fuşerim”, spune el.

Românilor care doresc să plece în străinătate le transmite că trebuie să aibă curaj. „Mergeţi liniştiţi, avem nevoie de toată experienţa şi de toate resursele pe care le veţi aduce înapoi la întoarcere. Dincolo de graniţe este viitorul, este cum va fi România în următoarele decenii sau ani. Descoperiţi ce aveţi de descoperit şi întoarceţi-vă apoi acasă”, le transmite.

Dar are un mesaj şi pe adresa celor care doresc să se întoarcă în România: „Haideţi acasă, că avem de lucru!”. 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Antreprenor român de succes din SUA: „Trump, o aberaţie istorică”. De ce crede că Biden va elimina vizele pentru români

Povestea românului desemnat cel mai bun om de afaceri străin în Finlanda. „Ca român, mi-a fost de două ori mai greu să reuşesc”