Lansare de carte cu subiect incitant: relaţia dintre Francmasonerie şi Biserică

Care este relaţia dintre Francmasonierie şi Biserică? Răspunsul la această întrebare va fi dat, sâmbătă, de la ora 16.00, la complexul Belvedere din Cluj, cu ocazia lansării cărţii „Francmasoneria. Relaţiile dintre Cultele Religioase-Masonerie şi alte Conspecte”. Evenimentul are loc cu ocazia unei noi ediţii a „Zilelor Tribuna”.

Revista de cultură Tribuna, editată sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează în perioada 10-13 octombrie 2014, la Hotelul „Belvedere” din Cluj-Napoca, o nouă ediţie a Zilelor Tribuna, ocazie cu care se vor aniversa şi cei 130 de ani de la prima apariţie a publicaţiei fondate de regretatul scriitor Ioan Slavici. Programul manifestărilor include mai multe mese rotunde, dezbateri şi simpozioane, între care Poezia între artă şi cunoaştere, Rolul revistelor culturale în menţinerea şi edificarea culturii naţionale, Revista Tribuna şi rolul ei în cultura română, Romanul românesc contemporan. 

Carte despre Francmasonierie

Una dintre cele mai interesante lansări de carte are loc, sâmbătă, de la ora 16.00, la complexul Belvedere. Este vorba despre cartea „Francmasoneria. Relaţiile dintre Cultele Religioase-Masonerie şi Alte Conspecte”. „Dacă francmasoneria, până acum a făcut să curgă multă cerneală dând frâu liber imaginaţiei şi pasiunilor, iată, a apărut o carte (de fapt un „instrument de lucru”) care cu calm şi mult ştiinţă, analizează drumul şi destinul acestei „instituţii” până nu demult învăluită în mister... Bazându-se pe o bibliografie impresionantă (peste 300 de studii şi volume), autorul pune în lumină şi dezbate fenomenul masonic în totală transparenţă şi cu o obiectivitate ştiinţifică deosebită. Francmasoneria, de-a lungul timpului a avut trei duşmani redutabili: 1. Biserica, 2. Dictatura 3. Ignoranţa. Biserica s-a temut de concurenţă, dictatura s-a temut de adevăr iar ignoranţa s-a temut desigur, de lumina ştiinţei. În decursul vremii, duşmănia bisericii s-a cam domolit, dictatura s-a compromis iar ignoranţa, deşi n-a fost eradicată în întregime, s-a restrâns semnificativ. Nu exagerez deloc dacă afirm că această carte cu totul remarcabilă a redus şi mai mult din aria de răspândire a ignoranţei în materie de <<arta regală>>”, susţine istoricul Gelu Neamţu, în recenzia pe care a făcut-o cărţii apărute la Editura Grinta. 

E necesară modernizarea Bisericii şi a Francmasonierie

„Când am citit-o, mărturisesc sincer, am avut senzaţia aproape materială că văd cu ochii minţii cum se împrăştie şi dispare o pâclă grea de ceaţă de pe o temă atât de controversată şi complicată. După lectura captivantă şi plină de lumină lămuritoare, am ajuns şi la o concluzie desprinsă din gândurile care mi-au fost deşteptate de capitolele acestei cărţi unice, învăluită de căldură, umanism şi mistere risipite. Cultele religioase, după părerea mea, trebuie să se modernizeze pentru a face faţă noilor provocări pentru că a menţine o oarecare anatemă asupra unei societăţi atât de generoase şi umane este cu totul neproductiv pentru secolul XXI. Desigur şi francmasoneria trebuie să se modernizeze. Ea, în sensul unei mai largi democratizări, pentru ca dintr-o societate qvasi exclusivistă să devină o societate mai accesibilă. Cu alte cuvinte, modernizarea este cuvântul de ordine care împinge atât francmasoneria cât şi biserica pe valul înnoirii, dezvoltării, creativităţii şi al progresului. Aş zice că acum e rândul bisericii, pentru că masoneria a făcut deja un pas uriaş şi dintr-o societate care cândva a fost „secretă”, a devenit acum „discretă”. Pentru curioşi şi doritori de a cunoaşte masoneria din interior, am apreciat întotdeauna imaginea atât de plastică pe care cândva, am citit-o undeva: „Masoneria e un vin vechi şi bun a cărui buchet e aşa şi pe dincolo, toată lumea îl cunoaşte, nu e niciun secret”. Da, aşa este francmasoneria, totuşi nimeni nu va şti cu adevărat ce este, până când nu va gusta el însuşi din licoarea miraculoasă. Această carte de referinţă a unei persoalităţi pline de erudiţie, se găseşte la Librăria Universităţii. Nu o neglijaţi, pentru că nici nu ştiţi ce clipe palpitante şi valoroase de lectură veţi pierde...”, mai susţine istoricul Gelu Neamţu. Un alt referent al cărţii este istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, unul dintre autorii cărţii „Masoneria în Transilvania. Repere istorice”. 

Citeşte şi

Masonul Mihail Kogălniceanu, omul din spatele României moderne, considerat cel mai mare politician din istoria ţării

Mulţi istorici îl descriu pe Mihail Kogălniceanu (1817-1891) drept cel mai important om politic din istoria Principatelor Unite şi a României. Argumentele principale sunt longevitatea carierei politice (aproape 50 de ani) şi participarea în luarea unor decizii extrem de curajoase, care au condus la înfăptuirea României moderne.

Istoric, scriitor, publicist şi om politic, Kogălniceanu a avut o influenţă covârşitoare în toate momentele politice "aprinse" din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române din 1859,: secularizarea averilor mănăstireşti şi reforma agrară, aducerea principelui Carol I de Hohenzonllern pe tronul României în 1866, proclamarea independenţei de stat a României în 1877, transformarea României în regat în 1881.

Masonul Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu Regatul Român

Ion Nistor a fost un istoric şi militant unionist, membru al comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”.

Ioan Nistor a fost profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi, rector al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la Bucureşti, membru al Academiei Române, director al Bibliotecii Academiei Române, lider al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii şi, în final, al Cultelor şi Artelor.

Istoricul a fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni suceveni, făcând parte din Loja Meşterul Manole, alături de numeroşi oameni de cultură români.

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, deschizător de drumuri în masoneria din Moldova

Pe nume de mirean Mihail, cel care avea să devină episcopul Melchisedec, s-a născut pe 15 februarie 1823 în comuna Gârcina, de lângă Piatra Neamţ. Descindea dintr-o familie de preoţi, având mai multe rude care au ales monahismul.

Studiile şi le-a făcut la Seminarul de la Socola, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de „magistru în teologie şi litere”. Activitatea didactică şi-a desfăşurat-o ca învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), apoi la Seminarul de la Socola unde a fost profesor timp de 10 ani, iar între 1856 - 1861 a fost profesor şi director la Seminarul din Huşi. În această perioadă a publicat numeroase manuale didactice, majoritatea prelucrate după cele ruseşti.

Legătura episcopului Melchisedec Ştefănescu cu francmasoneria apare în perioada paşoptistă şi a Unirii Principatelor, când în Moldova şi Ţara Românească se înfiinţau loje în care activau politicieni, istorici, scriitori. Prima lojă s-a înfiinţat la Iaşi în 1742, iar în 1744 s-a infiinţat Loja Moldova condusă de Leon Gheuca, episcopul de Roman (1769-1785), decan al Huşilor şi Mitropolit între 1786 şi 1788. El a deschis drumul, fiind primul dintr-un şir de episcopi care au ales să se alăture masoneriei şi mişcării sociale, în special celei religioase.

Alexandru Vaida Voevod a intrat în masonerie pentru a ajuta România la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919

Unul dintre cei mai importanţi francmasoni clujeni a fost şi primul premier pe care oraşul de pe Şomeş l-a dat României – Alexandru Vaida Voevod. El a intrat în loja Ernest Renan, aparţinând Marelui Orient al Franţei, în anul 1919, în timpul Conferinţei de Pace de la Paris, cu scopul de a crea în acest fel un avantaj delegaţiei româneşti în negocierile cu reprezentanţii Marilor Puteri.