FOTO VIDEO Oamenii care îi ajută pe nevăzători să „vadă“ filme

Marian Pădure, unul dintre membrii echipei proiectului „Caravana cinematografică pentru nevăzători“ FOTO: Florina Pop

Clujenii de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul UBB şi Fundaţia Cartea Călătoare au iniţiat un proiect unic în ţară prin care îi ajută pe nevăzători să „vadă“ un film cu ajutorul unor aparate speciale care, în străinătate, sunt o prezenţă normală.

Prima proiecţie a unui film special adaptat pentru publicul nevăzător va avea loc mâine, 4 decembrie, de la ora 19.00, la sediul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Cluj-Napoca. Ideea realizării acesteia aparţine unui grup de oameni care ştiu pe propria lor piele cât de preţios este darul vederii.
Este vorba de Mircea Bucur, preşedintele ONG-ului numit Fundaţia Cartea Călătoare (FCC, din Focşani), Gabriela Dima, directorul proiectului, Luiza Carcadia, secretară la FCC, colaboratoarele Laura Breană şi Claudia Toader şi managerul de proiect, clujeanul prin adopţie, Marian Pădure.

Proiectul lor se numeşte „Caravana cinematografică pentru nevăzători“, va dura un an, până pe 3 decembrie 2013, încheindu-se chiar de Ziua internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Iniţiativa lor este finanţată cu circa 28.000 de euro din partea Fundaţiei Orange.

Societatea, nevăzătorii şi cafeaua

De unde ideea? „Din necesitate, din dorinţa de a crea minimum de normalitate care ar trebui să existe în România“, răspunde simplu asistentul universitar Marian Pădure din cadrul Departamentului de Psihopedagogie Specială a Facultăţii de Psihologie.

Filmul care va fi proiectat marţi se numeşte „Bună! Ce faci?“, în regia lui Alexandru Maftei, cu Ionel Mihăilescu şi Dana Voicu în rolurile principale. Pelicula va fi văzută şi ascultată de atât studenţi nevăzători, cât şi studenţi care nu au probleme cu vederea, iar cu toţii vor avea parte de o mică supriză, spune Marian Pădure.

„Societatea nu-ţi dă dacă nu iei. În societate trebuie să ne batem toţi dacă vrem să obţinem ceea ce dorim. Prin campania noastră vrem să-i sensibilizăm pe oameni să îi privească altfel pe nevăzători, să-i privească firesc, la fel de firesc cum e pentru ei să-şi bea cafeaua dimineaţa“, afirmă Pădure.

Căşti ca la o conferinţă

Această primă proiecţie va fi urmată de altele 15 în toate judeţele ţării. Proiecţiile se vor face în toate judeţele ţării la bibliotecile judeţene, cinematografe ori şcoli de nevăzători.

Cum „văd“ nevăzătorii un film?  Cu ajutorul unor căşti ca la o conferinţă unde sunt oaspeţi străini care au nevoie de traducere, şi cu ajutorul unui echipament.

„Pentru o astfel de proiecţie accesibilizată e nevoie de căşti cu canale, încărcătoare pentru căşti, emiţătoare şi echipament care costă undeva la circa 10.000 de euro. În plus, cineva povesteşte, într-un mod uşor de urmărit, ce se întâmplă în film. La căşti, pe un canal, se aude descrierea filmului, iar pe celălalt canal, la cealaltă ureche, se aude tot ceea ce se întâmplă în film“, explică Marian Pădure.

Pe forumul de discuţii al unui ONG din Cluj-Napoca, Grupul PONT, un nevăzător, care a mai asistat la  proiecţii pentru nevăzători (în cadrul TIFF-ului), spune că, dacă astfel de aparate ar fi în cinematografele din Cluj, ar merge măcar odată la cinema.

Scopul: un film lunar la cinema pentru nevăzători

Mircea Bucur, peşedintele Fundaţiei Cartea Călătoare, spune că ideea caravanei este un mai veche.

„E greu să simţi ce simte o persoană nevăzătoare. La fel e foarte natural să spui că vezi. În România suntem departe de normal, departe să facem lucrurile care sunt normale pentru ceilalţi. Vrem măcar în oraşele mari, şi dacă regizorii vor, să aibă loc, o dată pe lună, proiecţii accesibile nevăzătorilor pentru că nevoie există“, afirmă Bucur.

Silviu Vanda, directorul adjunct al Liceului cu Deficienţi de Vedere din Cluj, este încântat de această iniţiativă pe care o găseşte utilă. „Prin aceste proiecţii accesibilizate de filme, a şaptea artă nu va mai fi străină nevăzătorilor. Ţin minte că îmi doream mult să văd filmul 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi m-am bucurat mult că l-am putut asculta la TIFF, într-o proiecţie accesibilizată“, mărturiseşte Silviu Vanda.

El mai spune că, pentru un nevăzător, e deranjat să tot întrebe ce se întâmplă în film, iar subtitrarae în limba română ajută. De aceea, la filme româneşte merge şi urmăreşte ce filme mai prezintă revista „Radar“ a Fundaţiei Cartea Călătoare.