EXCLUSIV ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului: „Cazurile disperate de refugiaţi le ajutăm, dar nici asta nu ar trebui să schimbe conotaţia spirituală a Europei”
0Mitropolitul Andrei Andreicuţ, de cinci ani, mitropolit al Clujului, Sălajului şi Maramureşului, a acordat ziarului „Adevărul” un interviu în exclusivitate, în care atinge cele mai sensibile probleme actuale ale poporului. Printre altele, ÎPS Andrei a explicat care este, în opinia lui, asemănarea dintre refugiaţi şi români, dar şi subiecte care vizează implicarea preoţilor în campaniile electorale.
„Adevărul”: Care vă e cea mai mare împlinire în cei cinci ani de când sunteţi mitropolit al Clujului şi Sălajului?
ÎPS Andrei Andreicuţ: E greu de spus. O mare bucurie a fost aceea că ne-a ajutat Dumnezeu să ridicăm construcţia Facultăţii de Teologie din Complexul „Nicolae Ivan”. Amintesc şi de Aşezământul Sfântul Nectarie (de Îngrirjiri Parliative, n.red.), demarat şi terminat de Preasfinţitul Vasile şi este de mare folos. Sunt şi alte centre sociale care s-au deschis, precum centru de tineret de la Sângeorz Băi şi cel în construcţie în judeţul Cluj, la Câmpeneşti.
Cum îi veţi sfătuit pe preoţi, poate şi pe credincioşi, să se raporteze la campania electorală?
Îi vom îndemna pe preoţi să nu se implice deloc în susţinerea partinică a unora sau a altora. Singurul lucru pe care pot să îl facă este ca acest drept cetăţnesc de a vota să şi-l exercite, să se orienteze spre oameni buni, indiferent din ce partid sunt.
Aţi organizat o colectă substanţială după tragedia de la Colectiv, prin Mitropolie. Cât de bine credeţi că a gestionat Biserica per ansamblu tragedia de atunci? A existat, la vremea respectivă şi acel mesaj, al unor reprezentanţi ai Bisericii, că tinerii ar fi trebuit să fie la slujbă, nu în club.
Sunt interpretări „stângiste”. Suferinţa este suferinţă, cei care au suferit au fost oameni, iar de data aceasta au fost tineri, faţă de care trebuie să avem o receptibitatea deosebită. Telefonic, am luat rând pe rând legătura cu cei răniţi, i.am contactat şi cât am putut noi face, câte 5.000 de lei am dat fiecărui caz, din cele peste 50 care ni s-au comunicat nouă. Ulterior, tinerii au vorbit între ei şi am mai primit două cereri, nu am mai avut mulţi, dar câte 2.000 de lei le-am dat.
„Bieţii oameni pleacă de la casele lor, pentru că acolo e război”
În problema emigranţilor în Europa, aţi transmis recent un îndemn la bunătate şi deschidere. Totodată, aţi fost prezent la conferinţa Anei Blandiana de la Cluj, care a manifestat o atitudine prudentă faţă de fenomen. Unde vă situaţi între aceste abordări?
Cred că este nevoie de o linie de echilibru. Pentru că eu, personal, ca poate mulţi dintre noi, nici nu pot pătrunde la rădăcina cauzelor acestor mari necazuri care au loc pe plan mondial. Bieţii oameni pleacă de la casele lor, pentru că acolo e război, e tragedie, e necaz. Dar ar trebui curmat războiul, curmate cauzele, ca să fie curmate şi efectele. Normal ar fi ca oamenii să rămână în mediul lor. (...) Cazurile disperate de refugiaţi le ajutăm, dar nici asta nu ar trebui să schimbe conotaţia spirituală a Europei, care are propria spiritualitate, la fel ca Asia Mică, Siria. Dar ceea ce spune Mântuitorul rămâne valabil până la sfârşitul veacurilor: trebuie să fim buni.
Dacă, ipotetic, mâine ar ajunge o comunitate de sirieni la Cluj, ce aţi face concret?
Cât am putea noi, eventual am colecta nişte bani, eventual, haine, sau alimente, sau ce ar trebui atunci.
Ştiţi ca, dincolo de mesaje, Patriarhia să se fi implicat concret în această problemă, eventual chiar prin intermediul Episcopiilor BOR din Europa?
Dar Episcopiile noastre româneşti din Europa de-abia se ocupă de românii de acolo, că înşişi românii sunt improvizaţi şi nu au unde locui. Adică sunt şi ei nişte emigranţi la fel ca şi cei care vin din Asia, poate nu la fel de necăjiţi. Episcopiile noastre din străinătate, ele sunt amărâte, dar episcopii lor sunt oameni cuminţi. Şi Înaltpreasfinţitul Iosif de la Paris, şi Preasfinţitul Timotei din Spania, şi Preafinţitul Siluan din Italia sunt oameni înţelegători, care fac tot ce pot, dar deocamdată tare mult au de făcut pentru românii noştri.
În Paris s-a inaugurat recent o stradă cu numele maicii Maria Skobţova (martiră ortodoxă - n.r.)? Nu contrazice asta ceea ce afirmaţi recent, că impresia este că Occidentul nu are o spiritualitate atât de profundă?
Occidentul şi-a avut spiritualitatea lui. Ar trebui să se întoarcă la ea. Sunt şi acolo locuri unde creştinii îşi trăiesc viaţa lor religioasă. Dar Europa este ceea ce este datorită lui Hristos şi Bisericii creştine. E totalmente o lipsă de pătrundere a lucrurilor din partea celor care făcând parte din anumite foruri europene nu realizează ce importanţă a avut creştinismul pentru Europa şi are. Nu înţeleg de ce atunci când se punea problema unui text pentru Constituţia Europeană, acest lucru nu au vrut să îl treacă acolo. Europa are rădăcini creştine, trebuia specificat acolo.
Credeţi că discursurile lui Dan Puric, cu accente naţionaliste considerate exacgerate de unele persoane, aduc mai degrabă servicii sau deservicii Bisericii? Apar adeseori ironii pe temă, în special legate de aceste accente naţionaliste ale discursului său.
Cred că pe cei prezenţi la conferinţele pe care le ţine îi mângâie mesajul dânsului şi îi ajută. Pentru că nu spune alte lucruri decât în mare cele două: să avem ataşament faţă de spiritualitatea Bisericii noastre şi faţă de valorile neamului nostru. Aşa receptez eu mesajul lui. Că nu poate vorbi ca un preot, dar nici nu au nevoie poate unii oameni de un discurs popesc, ci de cel al unui laic. Nu ştiu dacă cei care au atitudinile acestea (critice) nu o fac dintr-o mică răutate, sau dintr-o mică reţinere faţă de un eventual progres al vieţii spirituale a cetăţenilor. Nu îl văd de un naţionalism extremist. La fel, niciun om de bună credinţă nu o poate bănui pe Ana Blandiana de apropiere de mişcările de dreapta (de extremă dreapta - n.r.), sau de extremism şi, cu toate acestea, am înţeles că ironii au fost şi la adresa ei. Eu zic că şi Dan Puric, în stilul lui, spune cam tot ce a spus doamna Ana Blandiana, care este un intelectual de altă factură, în stilul ei.
Biserica, la Cluj cel puţin, a promovat şi conferinţe cu Andrei Pleşu, care are un discurs mai cosmopolit.
Eu cred că şi discursul lui Andrei Pleşu este pentru o anumită categorie de ascultători. Cred că toţi trei sunt pentru anumite categorii de ascultători şi toţi trei se completează unul pe altul, zic eu.
În ce măsură mai există o rivalitate între cele două Biserici, ortodoxă şi greco-catolică, pe plan local cel puţin?
Eu zic că pe plan local lucrurile sunt aşezate, nu negăm faptul că pe ici pe colo, ni se pare nouă, că pretenţiile unor comunităţi locale greco-catolice sunt prea mari, dar în general conflicte deschise nu sunt şi mulţumim lui Dumnezeu că nu sunt, pentru că important pentru oameni este ca viaţa spirituală să meargă înainte şi conflictele nu ajută.
Cum vă simţiţi la Cluj?
Mă simt bine, deja cunosc foarte multă lume. Şi în Cluj sunt oameni minunaţi; ca peste tot, nu am putea spune că nu sunt şi oameni dificili. Dar oamenii pe care îi ştiu eu sunt oameni deosebiţi.
Cum i-aţi îndemna pe oameni să întâmpine Paştile, care se apropie?
Le-am dori să le întâmpine cu multă linişte, pace şi când vor veni, cu multă bucurie lăuntrică. Că totuşi toţi oamenii au şi probleme şi ne dorim să îi ajute Dumnezeu să le depăşească, iar sărbătoarea Paştilor să fie sărbătoarea bucuriei, să fie în toate casele un dram de bucurie în ziua de Paşti.
Absolvent de Politehnică şi de Teologie
ÎPS Andrei Andreicuţ (67 de ani) este mitropolit al Clujului, Sălajului şi Maramureşului din 25 martie 2011, fiind ales în acest rang după decesul fostului mitropolit, Bartolomeu Anania. Andrei Andreicuţ a fost, timp de 21 de ani, arhiepiscop la Alba-Iuliei. Născut în 1949, la Oarţa de Sus, actualul mitropolit este absolvent atât de Politehnică, precum şi de Teologie, fiind recunoscut pentru activitatea sa în special în domeniul misionar-social. Cel mai controversat aspect al biografiei sale vizează colaborarea cu fosta Securitate, fiind deconspirat de CNSAS în 2007 ca şi fost colaborator, însă Mircea Dinescu, membru în Colegiul CNSAS, a criticat decizia, pe motiv că tânărul preot de atunci a fost şantajat şi nu a urmărit să facă o carieră în Securitate. Forul a repsins apelul clericului. În 2008, Curtea de Apel Alba a anulat verdictele CNSAS, invocând o excepţie legală.
Vă mai recomandăm:
FOTO Lăsaţi copiii să vină pe lume! „Nu-ţi ucide pruncul, îl adoptăm noi“
FOTO VIDEO Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume
Se încarcă comentariile...
