Doina Cornea: „Nu puteam să vorbesc aproape cu nimeni”

Doina Cornea, într-o fotografie din 8 octombrie 2009

Fosta disidentă crede că prin „arestarea” sa la Bucureşti în 25-26 decembrie 1989 s-a urmărit să fie manipulată şi izolată. Ea a confirmat cele declarate pentru „Adevărul” de Emil Constantinescu cu privire la modul în care a fost tratată în timpul Revoluţiei, la Bucureşti.

„Domnul Constantinescu are perfectă dreptate, am fost permanent supravegheată şi ţinută sub pază. Peste tot pe unde mergeam, aveam pe cap un voal sau ceva, aşa, ca un fular, ca să nu fiu recunoscută. Îmi spuneau că peste tot sunt terorişti şi că sunt în pericol”, ne-a declarat Doina Cornea.

„Nici nu ştiu unde am stat. Când am plecat, la un moment dat, de acolo spre televiziune, m-au dus cu un camion militar şi tot pe rute ocolite, am făcut foarte mult până am ajuns. Îmi spuneau tot timpul că mă feresc de terorişti”, îşi aduce aminte fosta disidentă.

Ea spune însă că nu îşi poate da seama dacă cei care o păzeau erau întradevăr Eugen Bejinariu şi Gabriel Oprea, aşa cum a declarat Emil
Constantinescu într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”.

„Erau nişte tineri care nici nu mai ştiu cum arătau, probabil că dânsul (Emil Constantinescu - n.r.) ştie mai multe despre aceştia, deoarece a ajuns să fie şi şef al statului şi a avut acces la mai multe informaţii”, a explicat Doina Cornea. „Atunci nu ştiam ce se întâmplă. Acum cred că toate acestea au fost făcute ca să fiu manipulată, să cred în terorişti, şi izolată”, a comentat ea.

„Ce pot să spun este că domnul Constantinescu are dreptate în ceea ce el a spus în interviu, poate doar că s-a exprimat altfel decât m-aş fi exprimat eu”, a conchis disidenta.

Izolată într-un hotel militar

Doina Cornea a refuzat să facă alte comentarii pe marginea subiectului. Ea a relatat însă despre episodul plecării sale de la Cluj la Bucureşti şi cele petrecute acolo în cartea „Libertate? Convorbiri cu Michel Combes”, apărută la Paris, în 1990, şi la Bucureşti, în 1992.

„În cele din urmă, am plecat la Bucureşti cu trenul, în ziua de Crăciun, cu o escortă militară. Până şi la Bucureşti a trebuit să locuiesc într-un hotel militar, a cărui adresă nici măcar n-o ştiam, căci de fiecare dată eram pusă să trec prin curţi interioare şi ieşiri «în caz de pericol», ca să fiu «apărată de terorişti». Nu puteam să vorbesc aproape cu nimeni, trebuia să ne strecurăm foarte repede pe coridoare, mi se aduceau mesele în cameră”, povesteşte, în carte, Doina Cornea.

Istorisirea îl face pe interlocutorul său, Michel Combes (ginerele disidentei), să exclame: „Eraţi atât de «apărată» încât deveniserăţi, pur şi simplu, iarăşi prizonieră!”

Episod aproape necunoscut

„Arestul” Doinei Cornea la Bucureşti, în perioada 25-26 decembrie 1989 a ajuns în atenţia opiniei publice după interviul publicat de „Adevărul” în 27 octombrie, cu fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu. „În zilele acelea, Doina Cornea a fost practic arestată! Au adus-o în Bucureşti şi au cazat-o într-un dormitor al cazărmii de pe Şoseaua Olteniţei. Fără radio, fără televizor, fără nicio sursă de informare, aşa încât să nu poată fi găsită nici la Bucureşti, nici la Cluj.

O purtau dintr-un loc în altul, cu pătura în cap, chipurile, să o protejeze de terorişti. Au încercat să o folosească pe 26 decembrie, când a fost prima tentativă de miting anticomunist. Dar nu au reuşit şi abia pe 27 a ajuns la CFSN şi a avut o reacţie. De fapt, au lăsat-o să vorbească atunci când au vrut ei, ca să o compromită. Acestea au fost meritele lui Gabriel Oprea şi Eugen Bejinariu, pe atunci tineri locotenenţi de intendenţă. Ei erau cei care o păzeau pe Doina Cornea”, a declarat fostul şef de stat.

Decorată cu „Legiunea de Onoare”

Doina Cornea (80 de ani) s-a retras total din viaţa publică după un accident vascular cerebral pe care l-a suferit în 10 septembrie. De atunci, ea nu mai acordă interviuri, nu mai apare în public şi nu părăseşte domiciliul decât dacă este neapărată nevoie. În 8 octombrie 2009, ea a fost vizitată de Regele Mihai, care a decorat-o cu „Crucea Casei Regale a României”.

A doua zi după vizita regală, disidenta a primit şi „Legiunea de Onoare”, în grad de comandor, conferită de preşedintele Franţei, Nicholas Sarkozy, prin intermediul ambasadorului la Bucureşti, Henri Paul. În 2000, ea a primit şi Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Bejinariu - gardian în 26 decembrie 1989, premier după 15 ani

Cei doi oameni politici vizaţi de declaraţia lui Constantinescu au negat informaţiile. „Am auzit ce a declarat domnul Constantinescu. Nu vreau să îl jignesc, mă gândesc că doar a fost informat greşit şi nu că vrea să facă nişte speculaţii. Este adevărat că în ziua de 25-26 decembrie, nu mai ştiu exact, am fost trimis în această misiune, nu cu domnul Oprea, cu alt coleg. Am luat-o pe doamna Cornea de la căminul militar Cobălcescu şi am avut misiunea de a o apăra şi de a o duce la gară pentru a pleca la Cluj”, a spus Eugen Bejinariu într-o declaraţie pentru  Realitatea TV.

„Nu am cunoscut-o niciodată pe doamna Cornea. Domnul Emil Constantinescu este dezinformat”, a precizat şi Gabriel Oprea pentru acelaşi post de televiziune.

Actualul deputat PSD Eugen Bejinariu a ajuns fix după 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989 premier interimar al României. El a deţinut această funcţie între 21 şi 28 decembrie 2004, asigurând tranziţia între cabinetele Năstase şi Tăriceanu, după alegerile prezidenţiale din 2004. Gabriel Oprea, fost membru PSD, a fost prefect al capitalei în 2002-2003, ministru delegat pentru Administraţia Publică în 2003-2004 şi ministru al Administraţiei şi Internelor în 2009. Ca independent, el ocupă funcţia de ministru al Apărării în noul guvern Boc.