De ce va fi judecat în libertate fiul preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, acuzat de trafic de droguri
0
Magistraţii au motivat decizia liberării lui Alexandru Uioreanu, acuzat de trafic de droguri. Aceştia au invocat mai multe procese ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în care se stabilea că menţinerea arestului preventiv nu poate fi motivată de derularea anchetei penale, dar şi că detenţia e legitimă doar dacă e pusă în pericol ordinea publică.
Curtea de Apel Cluj a decis, în urmă cu două săptămâni, punerea în libertate a lui Alexandru Uioreanu, aflat în arest preventiv din decembrie 2012, sub acuzaţia de trafic de droguri. Magistraţii Curţii de Apel au susţinut, citând două procese ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (W contra Elveţiei, cauza Stasaitis contra Lituaniei), că „menţinerea unui suspect în detenţie este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfăşurarea anchetei, cel puţin la începutul ei“. Totuşi,se arată în motivare, cu timpul, riscurile iniţiale ale perturbării anchetei se atenuează, pe măsura efectuării investigaţiilor necesare. „La acest moment nu mai există riscul ca mersul procedurii să mai fie influenţat în vreun fel de conduita lui Uioreanu, având în vederea atitudinea de recunoastere totală a faptelor, dar si aportul real si consistent adus la indentificarea unui numar ridicat de persoane implicate în acelasi gen acte infractionale “, au concluzionat magistraţii.
Liberarea lui Uioreanu nu va suscita o tulburare socială
„În chiar accepţiunea instanţei europene - cauza Letellier c. Franţei– s-a stabilit că, prin gravitatea lor şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menţinerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv ameninţată – cauza Kemmache c. Franţei– . În cauza de faţă,Curtea apreciază că acest risc nu se mai situează la acelaşi nivel, la aceleaşi dimensiuni, ca la momentul arestării, raportat tocmai la elementele de circumstanţiere ale inculpatului evidenţiate anterior, coroborate cu împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu legea penală“, se mai arată în motivare.
„Reeducarea se poate face şi în libertate“
„Mentinerea stării de arest trebuie analizată şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 C.proc.pen., privind scopul măsurilor preventive, scop care se poate realiza, nu neapărat prin măsuri privative de libertate, instanţa fiind cea care, în funcţie de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată şi la elementele de circumstanţiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri. Or, raportat la stadiul în care se află cercetarea judecătorescă şi persoana inculpatului (minor, fără antecedente penale, beneficiind de suportul familiei, care a dat dovezi temeinice de îndreptare prin includerea în programul specializat de consiliere antidrog si reluarea activitătilor scolare), Curtea apreciază că acest scop poate fi atins în egală măsură şi prin măsuri alternative la detenţie“, mai susţin magistraţii.
Prezumţia de nevinovăţie
În final, Curtea în vedere în vedere şi hotărârea Lazăr c/a România din 31.05.2012 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a arătat că autorităţile judiciare au obligaţia să respecte prezumţia de nevinovăţie atunci când analizează necesitatea prelungirii arestării preventive subliniind şi cu acest prilej că detenţia unui acuzat nu trebuie să fie acceptată de către instanţe ca o formă anticipată de executare a unei pedepse.
Obligaţiile lui Uioreanu
Inculpatul trebuie să respectarea următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliţie de care aparţine, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se deplaseze la spectacole sportive şi culturale şi să nu se afle în localuri publice; să nu se apropie de inculpaţii, făptuitorii şi de martorii din prezenta cauză şi să nu comunice cu aceste persoane în mod direct sau indirect.