De ce suntem codaşi la testele PISA sau cum educă România o generaţie de neadaptaţi: „În generaţia touchscreen, noi încă scriem cu cretă pe tablă“
0
„Societăţile moderne recompensează indivizii nu pentru ceea ce ştiu, ci pentru ceea ce pot să facă cu ceea ce ştiu“ – aceasta este filosofia testelor PISA care măsoară cunoştinţele şi abilităţile elevilor de 15 ani din 65 de ţări. Specialiştii explică de ce suntem în coada clasamentului, iar 40% din elevi au dificultăţi de citire, de înţelegere şi nu pot face decât probleme foarte uşoare de matematică.
“Care sunt lucrurile importante pe care un cetăţean trebuie să le ştie şi trebuie să fie capabil să le facă?”. Acesta a fost punctul de plecare în elaborarea testelor PISA (Programme for International Student Assessment) adică Programul Internaţional pentru Evaluarea Elevilor. PISA testează în ce măsură elevii de 15 ani au acumulat cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru a participa în mod complet la viaţa societăţii moderne. Testul, care este concetrat pe trei elemente de bază: citire, matematică respectiv ştiinţe (care include şi rezolvarea problemelor), nu evaluează doar în ce măsură studenţii pot reproduce ceea ce au învăţat, ci examinează cât de bine pot aplica ceea ce au învăţat la situaţii noi, atât în cadrul şcolar, cât şi în afara acestuia.
„Această abordare reflectă faptul că societăţile moderne recompensează indivizii nu pentru ceea ce ştiu, ci pentru ceea ce pot să facă cu ceea ce ştiu”, se arată în prezentarea PISA. Testele au fost elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), un un for interguvernamental dedicat identificării, aplicării şi evaluării politicilor publice dedicate dezvoltării economice sustenabile şi stabilităţii sociale. Cei 34 de membri ai OCDE sunt state cu economii mature, deţinând peste 70% din producţia şi comerţul globale şi 90% din nivelul mondial al investiţiilor străine directe. România nu este stat membru al organizaţiei în ansamblu, dar se implică prin experţii săi guvernamentali în acţiunile unor structuri de lucru ale OCDE. Din organizaţie fac parte ţări dezvoltate precum SUA, Anglia, Germania, Franţa, Australia, Canada, dar şi ţări în curs de dezvoltare precum Ungaria, Slovenia, Turcia, Grecia, Polonia, Slovacia, Mexic. Vezi aici toate ţările membre.
Românii, codaşi la testele PISA
Cele mai recente teste PISA au fost susţinute în 2015, însă rezultatele testărilor vor fi publicate la finalul acestui an. În ceea ce priveşte testele din 2012, care au evaluat peste 510.000 de elevi din 65 de ţări şi economii, pentru români rezultatele sunt dezamăgitoare: 40% dintre elevii testaţi au dificultăţi de citire, de înţelegere a textului şi nu pot face decât probleme foarte uşoare de matematică.
La Matematică, România este pe locul 45 din 65 de state şi economii. Scorul Romaniei este de 445 faţă de 494 scorul mediu al ţărilor OCED şi faţă de 613 - scorul cel mai bun înregistrat de Shanghai-China. Din totalul elevilor români testaţi la matematică, 40,8% au obţinut rezultate slabe şi doar 3,2% rezultate de top.
La Citire România a obţinut 438 de puncte (faţă de 496 media ţărilor OECD), ocupând locul 50 din 65 (cel mai bun scor l-a înregistrat tot Shanghai). Din totalul elevilor români testati la Citire, 37,3% dintre rezultate au fost slabe.
La Stiinte, Romania se afla pe locul 49 cu 439 de puncte (faţă de 501 puncte media ţărilor OECD). Studiul mai arată că elevii români sunt cel mai puţin motivaţi dintre copiii care au luat parte la cercetare, iar 73% dintre elevii români chestionaţi au răspuns: „Mă simt singur la şcoală".
Ce spun specialiştii
Ramona Câmpean, specialist în educaţie la Cluj, care activează în cadrul Fundaţiei „Noi Orizonturi” şi a predat timp de cinci ani la mai multe şcoli clujene (Liceele Nicolae Bălcescu, Lucian Blaga, Protecţia Mediului şi Şcolile Gimnaziale Teodor Mureşanu- Turda şi Radu Stanca- Cluj-Napoca), a explicat pentru „Adevărul” de ce elevii din România au rezultate slabe la testele Pisa.
Adevărul: Ce evaluează testele Pisa?
Ramona Câmpean: Elemente de bază din matematică, citire versus lectură şi ştiinţe, dar nu neapărat ceea ce se învaţă la clasă, ci lucruri care au o mai mare legătură cu realitatea. Întrebările pun accentul pe gândire, pe logică şi pe observaţie, în defavoarea memoriei – reproducerii de informaţie, pe care se bazează acum sistemul romînesc de învăţământ. Testele Pisa mai evaluează calitatea sistemului educaţional dintr-o ţară, pentru că testează elevii între 15-16 ani, vârstă până la care şcoala este obligatorie, punând accentul, practic, pe ceea ce au învăţat elevii în 10 ani de educaţie instituţionalizată. În acelaşi timp, Testele Pisa au rolul de a ierarhiza sistemele de învăţământ la nivel mondial.
Testările sunt ciclice, au loc din trei în trei ani, iar la noi au început să fie aplicate în 2000. Şcolile sunt alese aleator, ca şi elevii, printr-un sistem informatic. La fiecare ciclu se testează în jur de 5.000 de elevi din 170-180 de şcoli, iar rezultatele de la testele de până acum sunt dezmăgitoare – 40% dintre elevii testaţi au dificultăţi de citire, de înţelegere a textului şi nu pot face decât probleme foarte uşoare de matematică. Acestea sunt ultimele rezultate publicate, după testările din 2012. Rezultatele testărilor din 2015 vor fi publicate la finalul acestui an.
De ce avem aceste rezultate, în condiţiile în care elevii români câştigă olimpiade după olimpiade?
Foarte simplu: sistemul actual şi profesorii pun acent foarte mult pe elită şi nu pe ridicarea nivelului celor mulţi, cum fac alte ţări. Lucrăm la clasă cu cei buni, care au potenţiali de a deveni olimpici. Apoi din păcate nici programa nu te ajută, pentru că este foarte încărcată şi nu lasă spaţiu de exerciuţiu real. Adică nu ai efectiv timp să exersezi cu elevul care întâmpină dificultăţi de citire, de exemplu. Ca să ridici nivelul de pregătire al întregii clase e preferabilă predarea diferenţiată – dar asta înseamnă pregătire şi efort suplimentar pentru profesor, care trebuie să-şi pregătească mai multe tipuri de materiale şi abordări diferite. În plus, profesorul trebuie să nu afecteze stima de sine a elevilor. Eu am încercat, din banii mei, să merg cu materiale pentru predarea diferenţiată. Dar este doar o soluţie de moment, pentru că mai ai nevoie de un spaţiu pe care să-l amenajezi adecvat, pentru lucrul pe grupe, de exemplu. Ori de multe ori în sălile noastre de clasă, băncile sunt prinse de podea. În plus, ar fi nevoie de acces la resurse multimedia,pentru că tinerii sunt acum superconectaţi. În generaţia touchscreen, noi încă scriem cu cretă pe tablă...
Se pot îmbunătăţi rezultatele la teste?
Nu prea, pentru că în sistemul nostru de învăţământ încă punem accent pe reproducerea de informaţie şi nu pe aplicabilitatea ei în situaţii concrete, cum presupun Testele Pisa. Soluţia ar putea fi integrarea treptată a unor asemenea teste la vârste mai mici. Iar acest lucru a şi început deja – la treptele a doua, a patra şi a şasea se fac deja asemenea testări. Rezultatele vor fi mai bune prin exerciţiu. De fapt, asta lipseşte.
Modelul interdisciplinar, la baza sistemelor de educaţie dezvoltate
Laura Borbe, profesoară de ştiinţe socio-umane, la un liceu din Cluj-Napoca, susţine că motivul pentru care elevii români au rezultate slabe la testele PISA este faptul că: „Modul de abordare al exerciţiilor la testele PISA sunt străine de elevii din România, întrucât ei sunt antrenaţi să gândească altfel. Testele PISA au o abordare tarnsdisciplinară sau interdisciplinară, spre deosebire de sistemul disciplinar din România, iar şocul unei ale abordări este atât de mare, încât ei nu reuşesc să rezolve exerciţiile respective”.
Profesoara a explicat conceptul de transdisciplinaritate astfel: „în momentul în care un grup de 10 copii hotărăsc să facă un proiect în interesul comunităţii – să zicem că vor schimbarea a ceva în sistemul de educaţie. Aboradea a tot ceea ce fac este transdisciplinară – atunci când scriu petiţia, ei folosesc limba română; se folosesc de cunoştinţele obţinute la logică pentru a argumenta; se folosesc de cunoştinţe de psihologie, pentru că ştiu că nu contează numai ce spui, ci şi cum spui; folosesc cunoştinţe de economie, pentru că proiectul costă bani, ei trebuie să ştie să calculeze un buget, iar aici folosesc matematica. Lor nu li se pare că îşi folosesc separat cunoştinţele de matematică, de economie, de logică etc. Nu se face o trimitere către disciplină, e puţin în afara disciplinei clar delimitate de aceea se numeşte transdisciplinaritate”.
Cât despre interdisciplinaritate, profesoara susţine ”când vreau să înţeleg viaţa unei anumite comunităţi, să zicem un sat de munte eu trebuie să iau ceea ce se întâmplă acolo din perspectivă istorică, dar şi geografică simultan, pentru că dacă eu sunt la munte, lucrurile şi din punct de vedere istoric şi geografic sunt diferite faţă de condiţiile de la şes. Atunci, interdisciplinar este când faci conexiunea între istorie şi geografie. Nu fac o analiză istorică şi una geografică separat, spre exemplu, dacă spun nu e tot una să te lupţi la munte sau la deal, automat aceasta este o abordare interdisciplinară”, a susţinut profesoara.
România rămâne la un model depăşit de educaţie
„Am văzut modificările propuse de Institutul pentru Ştiinţa Educaţiei privind de planurile cadru la clasele V-VIII, pe baza cărora se va elabora programa. Toate modificările rămân într-o formulă de discplinaritate, mai doar ceva opţionale care abordează materia inter sau transdisciplinar. Din punctul meu de vedere nu există niciun fundament la baza acestei decizii. Nu am văzut niciun document care să spună că varianta disciplinarităţii este mai bună decât cealaltă. Toate modelele exterioare merg pe transdisciplinaritate şi interdisciplinaritate, noi rămânem în disciplinaritate, atunci nici nu poţi să sancţionezi nici copilul şi nici societatea că rămâne catonată într-o competiţie acerbă”, susţine Borbe.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
