Danileţ: „E o stupizenie să spui că aceste crime s-ar fi produs chiar dacă nu ar fi existat recursul compensatoriu“. Soluţia radicală propusă de judecător
0
Judecătorul Cristian Danileţ spune, într-un interviu pentru „Adevărul“, că cei 11.000 de deţinuţi eliberaţi ca efect al legii recursului compensatoriu pun o presiune prea mare pe sistemul judiciar şi s-a ajuns la situaţia în care România nu mai poate garanta siguranţa cetăţenilor. El adaugă că, din punctul lui de vedere, ar trebui să se renunţe la orice formă a recursului compensatoriu.
„O stupizenie” – aşa a caracterizat judecătorul penalist Cristian Danileţ, de la Tribunalul Cluj, afirmaţiile conform cărora Marius Rusu - albaiulianul condamnat pentru omor şi eliberat cu 400 de zile mai repede datorită recursului compensatoriu - ar fi ucis, chiar dacă nu ar fi ieşit mai repede din penitenciar pe baza legii controversate.
Pe 13 ianuarie, Rusu a înjunghiat de 11 ori un tânăr de 25 de ani din Mediaş, care a murit în drum spre spital.
În spaţiul public, au apărut mai multe puncte de vedere, mai ales din partea unor politicieni social-democraţi, care susţin că această crimă, şi altele comise de recidivişti eliberaţi pe baza recursului compensatoriu, s-ar fi produs şi în lipsa legii amintite.
Responsabilitatea pentru această crimă şi pentru celelalte infracţiuni comise de către infractori eliberaţi pe baza recursului compensatoriu o poartă Parlamentul României, spune Danileţ:
„Proiectul de lege al doamnei Raluca Prună a fost reluat cu modificări de Guvernul Grideanu, iar în Parlament a suferit modificări atât de radicale, încât practic legea care este acum în vigoare nu are nicio legătură cu proiectul iniţial, în afară de nume”.
CRIMA DE LA ALBA ŞI RECURSUL COMPENSATORIU
„Adevărul“: S-a vehiculat în spaţiul public ideea că recidivistul care a ucis recent un tânăr în Alba ar fi comis o crimă similară şi dacă ar fi fost eliberat după cele 408 de zile pe care le-a câştigat prin recursul compensatoriu. Cum comentaţi?
Cristian Danileţ: Este o stupizenie să spui aşa ceva. E ca şi cum ai spune: <<ce importanţă mai are să stea în penitenciar un om condamnat, lăsaţi-l în libertate, că el când iese tot ar putea să comită o infracţiune>>. Este o stupiditate. Marea problemă generată de această lege este că au fost lăsaţi oamenii în libertate mai devreme decât au spus judecătorii, iar România nu are capacitatea de reintegrare a lor.
De reintegrarea lor trebuie să se ocupe în special serviciul de probaţiune, aflat în subordinea Ministerului Justiţiei, care este nefuncţional, fiind depăşit de numărul de persoane pe care le au în supraveghere. Nimeni nu-i bagă în seamă pe ofiţerii de probaţiune şi se ajunge la o supraîncărcare şi o ineficienţă a serviciului.
„PROIECTUL GUVERNULUI CIOLOŞ, MASACRAT ÎN PARLAMENT. A RĂMAS DOAR NUMELE”
Legea recursului compensatoriu care este acum în vigoare a cui creaţie este? Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, şi premierul Dăncilă au susţinut că este creaţia Guvernului Cioloş, respectiv a ministrului Raluca Prună?
Doamna Raluca Prună a depus în Parlament o formă a legii foarte diferită de ceea ce avem acum. Acel proiect de lege a fost respins de Parlament. Guvernul Cioloş nu a avut un proiect de lege aprobat de către Parlament. Următorul guvern – al premierului Grindeanu - a reluat proiectul doamnei Prună, cu modificări, şi l-a introdus în Parlament, unde a suferit modificări atât de radicale în camera decizională, Camera Deputaţilor, încât practic legea care este acum în vigoare nu corespunde nici cu forma iniţiată de Guvernul Cioloş, nici cu forma iniţiată de Guvernul Grindeanu. Practic, întreaga responsabilitate politică aparţine celor care au luat decizia, respectiv Parlamentului Românei.
Care sunt principalele diferenţe între legea doamnei Prună şi legea care a fost votată de Parlament?
Proiectul iniţial se referea la un câştig de 3 zile pentru 30 de zile executate, pentru acei deţinuţi care au mai puţin de 3 metri pătraţi alocaţi în locul de detenţie, situaţia urmând a fi analizată individual, pentru fiecare persoană şi nu pentru toţi deţinuţii din penitenciar. Ceea ce se întâmplă acum este cu totul diferit. Se acordă un beneficiu de 6 zile la 30 zile executate - chiar neconsecutive (în proiectul doamnei Prună cele 30 de zile trebuiau să fie executate consecutiv) - pentru deţinuţii cazaţi într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 metri pătraţi/deţinut.
Spaţiul însă, spre deosebire de proiectul doamnei Prună, este calculat pe tot penitenciarul, nu pentru fiecare individ în parte. Sunt camere în care deţinuţii au mai mult de 4 metri pătraţi, iar în unele au mai puţin. Potrivit legii în vigoare se face o medie prin împărţirea spaţiului pe care-l are penitenciarul la dispoziţie la numărul de deţinuţi. Astfel, beneficiază de această compensare inclusiv deţinuţii care se află în camere mai mari de 4 metri pătraţi alocaţi individual.
În plus, noua lege prevede aplicabilitatea recursului şi dacă există alte tipuri de condiţii, cum ar fi de exemplu cele referitoare la igienă – de exemplu e suficient să existe igrasie într-o cameră şi astfel beneficiezi de condiţiile legale. În proiectul doamnei Prună, se aplica recursul compensatoriu numai dacă era întrunită condiţia referitoare la spaţiu.
Cum vi se pare că a fost proiectul Ralucăi Prună? A fost unul potrivit, din punctul dumneavoastră de vedere?
Da, proiectul doamnei Prună a fost impus de mai multe condamnări succesive la CEDO cu privire la locurile de detenţie. România era ameninţată cu o amendă consistentă. În orice caz, acel proiect al doamnei Prună a trecut prin Consiliul Superior al Magistraturii, din care am făcut şi eu parte, şi a primit aviz pozitiv. Acel proiect a fost lucrat cu o echipă de specialişti, probabil cei mai buni jurişti pe care România îi are şi care lucrau atunci la Ministerul Justiţiei. Ulterior, în Camera Deputaţilor proiectul iniţial a fost masacrat şi nu mai are nicio legătură cu legea finală. A rămas doar numele.
Ministrul Tudorel Toader a dat vina pe Guvernul tehnocrat în privinţa legii recursului compensatoriu. FOTO: Inquam/ George Călin
„RECURSUL COMPENSATORIU ECHIVALEAZĂ CU GRAŢIEREA PARŢIALĂ“
Care vi se pare că este cea mai gravă modificare adusă în Parlament la proiectul recursului compensatoriu iniţiat de Raluca Prună?
Cea mai iraţională măsură este faptul că orice deţinut din România câştigă 6 zile la 30 de zile executate, ceea ce înseamnă că la un an de zile, se câştigă 2 luni şi 3 săptămâni. Asta se aplică automat la orice deţinut, ceea ce înseamnă că, practic, legislativul intervine în judiciar. Adică, un judecător stabileşte o pedeapsă şi vine Parlamentul şi spune: „noi reducem pedeapsa cu o cincime” - ceea ce este inadmisibil. Asta echivalează cu graţiere parţială, dar fără respectarea normelor cadru cu privire la legea graţierii. Practic s-a eludat legea graţierii în felul acesta şi, mai mult, legislativul comite un fel de imixtiune în activitatea judiciară.
Credeţi că s-a decis aplicarea acestui sistem, prin care se calculează o medie pe întregul penitenciar a spaţiului dedicat fiecărui deţinut şi nu se ia fiecare caz în parte, pentru a fi aplicabilă legea şi unor aşa-zise VIP-uri, politicieni, oameni de afaceri influenţi, care au condiţii mai bune?
Nu ştiu motivul, dar e clar rezultatul: au fost puşi în libertate hoţii mărunţi, dar şi infractorii închişi pentru fapte săvârşite cu violenţă fără niciun studiu de impact, ceea ce a creat o problemă de siguranţă asupra cetăţenilor oneşti. În proiectul doamnei Prună erau excluse, din câte ţin eu minte, infracţiunile cu violenţă.
A CRESCUT FOARTE MULT NUMĂRUL DE TÂLHĂRII ŞI DE VIOLURI COMISE DE RECIDIVIŞTI
Câţi dintre deţinuţii eliberaţi prin recursul compensatoriu se vor întoarce după gratii?
Cel puţin 60%. Asta este rata recidivei în România. O persoană care a trecut o dată prin penitenciar are 60% şanse să se întoarcă înapoi. La violatori procentul este şi mai mare, depăşeşte 90%.
Unele voci din poliţie şi procuratură spun că unul dintre efectele legii este supra-încărcarea acestor sisteme, care se văd nevoite să facă faţă unui val de eliberări. Se văd deja semnele acestei supraîncărcări?
Se văd. Imediat ce legea a intrat în vigoare la mijlocul anului 2017 au fost lăsaţi în libertate, în primele 24 de ore, sute de oameni. După care au început să iasă, mai repede decât erau programate, celelalte mii de deţinuţi, s-a ajuns parcă la 11.000 în total. În decurs de 2 ani de zile, 11.000 de oameni au ieşit din penitenciar mai repede decât erau programaţi. Logic că, punând la cifrele astea, rata recidivei de 60 % rezultă că în aceşti 2 ani precum şi în următorii 2-3 ani de zile se vor săvârşi mai multe infracţiuni decât mod normal în România, inclusiv infracţiuni cu violenţă.
Oricum pentru furturile din buzunare şi din locuinţe, Poliţia e depăşită. Numărul este uriaş. A crescut enorm. De asemenea, a crescut foarte mult numărul de tâlhării şi de violuri comise de recidivişti, nu de infractori primari.
„AR TREBUI SĂ SE RENUNŢE TOTAL LA RECURSUL COMPENSATORIU“
Am văzut că Asociaţia Vedem Just din care faceţi parte a cerut abrogarea legii recursului compensatoriu. Care este următorul pas, trebuie revenit la proiectul doamnei Prună?
Eu cred că trebuie să se renunţe de tot la legea recursului compensatoriu indiferent despre ce variantă vorbim. România nu mai putem risca siguranţa cetăţenilor. Pur şi simplu România nu mai poate risca un act normativ de aceste gen, singura soluţie fiind ridicarea rapidă de penitenciare sau reamenajarea unor spaţii existente. Asta se poate face foarte repede cu banii care trebuiau confiscaţi de către ANAF, ca urmare a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost condamnaţi diferiţi inculpaţi. Să se confişte banii, sau clădirile, sau alte bunuri aşa cum au decis instanţele şi se vor obţine sumele necesare.
De asemenea, este necesar ca judecătorii să dea pedepse foarte ferme la infracţiunile cu violenţă şi să fie extrem de atenţi atunci când decid liberarea condiţionată.
Nu trebuie să ne ascundem după deget, până la urmă eliberarea din penitenciar înainte de a se împlini termenul este decisă de un judecător; e comisia de liberare din penitenciar şi apoi judecătorul. Aici este clar că dacă avem un trend ascendent la infracţiunile cu violenţă în România. Liberările condiţionate trebuie să fie o excepţie, nu o regulă în cazul acestor infracţiuni.
CUM FUNCŢIONEAZĂ RECURSUL COMPENSATORIU
Recursul compensatoriu se aplică automat sau trebuie invocat de fiecare deţinut în parte?
Intervine automat. În momentul în care se ia spre analiză situaţia fiecărui deţinut în Comisia de liberări condiţionate, se aplică această reducere automat. La condamnarea dată de judecător, pedeapsa se reduce automat, conform acestei legi.
Cum funcţionează procesul de liberare condiţionată prin recurs compensatoriu?
Practic se „comasează” recursul compensatoriu cu liberarea condiţionată. Liberarea condiţionată înseamnă: „poţi să scapi de închisoare după ce ai efectuat o fracţie de 2/3 din pedeapsă” şi dacă ai avut bună purtare în penitenciar. Dacă legiuitorul, prin recursul compensatoriu, a redus pedeapsa, fracţia aceea ce trebuie executată este mai mică. Astfel, deţinuţii ajung să îndeplinească această condiţie mai repede şi dosarele lor ajung mai repede pe masa comisiei de liberare condiţionată.
În final, însă un judecător decide liberarea condiţionată, dar acesta nu e un drept, ci o vocaţie a deţinutului, cu alte cuvinte, se aprobă doar dacă judecătorul este convins că deţinutul s-a îndreptat. În ultimii ani, eu, personal, am constatat că mult prea uşor se acordă liberările condiţionate de către unii judecători la simpla îndeplinire a condiţiilor formale din lege.
CUM SĂ EVITĂM SĂ AJUNGEM VICTIME
Ce i-aţi sfătui pe cetăţeni să facă pentru a nu cădea victime acestui val de infracţiuni?
Oamenii trebuie să fie prevăzători în orice circumstanţă, dar mai ales acum şi în anotimpul rece să evite locurile întunecate, să fie foarte atenţi în locuri aglomerate, iar dacă ceva li se pare suspect, că cineva ar purta o armă de exemplu, să anunţe de îndată Poliţia. Dacă cineva este martor la săvârşirea unor infracţiuni, mai ales când vorbim despre violenţă, de îndată să anunţe Poliţia. Indiferent că este victimă sau martor, Poliţia trebuie de îndată anunţată. Dacă poate să filmeze cu telefonul mobil infractorul este legal acest lucru. Sfatul meu este ca victima să nu se împace cu infractorul, dacă acesta e recidivist nu merită să se împace cu el.
ÎNCHISORILE AU AJUNS ŞCOLI DE INFRACŢIUNI
Spuneaţi că procentul de recidivă este de circa 60% în România. Ce ne spune această cifră?
Cel puţin 60%, iar la viol peste 90%. Asta ne spune că reeducarea în penitenciar nu are loc. Penitenciarele devin un fel de şcoli de infracţiuni.
Pentru a rezolva această problemă trebuie regândit sistemul. Soluţia nu este: „sistemul penitenciar dă rateuri, hai să-i punem în libertate pe infractori”. Soluţia este:
1. Facem spaţii de detenţie potrivit standardelor internaţionale.
2. Desfăşurăm programe de reeducare în penitenciar autentice şi nu formale ca acum.
3. Mărim numărul de gardieni, de funcţionari care se ocupă de paza în penitenciare şi le îmbunătăţim statutul.
4. Găsim soluţii pentru reintegrarea deţinuţilor după ieşirea din penitenciar inclusiv prin mărirea numărului de consilieri de probaţiune.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
