Cum ar transforma doi puşti Clujul într-un oraş care să fie dat exemplu în toată lumea

Cum ar transforma doi puşti Clujul într-un oraş care să fie dat exemplu în
toată lumea

Piaţa Unirii din Cluj, un simbol al oraşului  FOTO Adevărul

„Ecologic” nu e doar un cuvânt în DEX sau un banal adjectiv ce însoţeşte substantive, e şi o lecţie de grijă faţă de mediu pe care adulţii ar fi bine să o aplice cât se mai poate. Pentru doi puşti din Cluj, Ilinca şi Mircea, ecologic a devenit un fel de a gândi. Cei doi au 9 şi 12 ani şi au ajuns în finala unui concurs internaţional de eseuri despre oraşe ecologice, finală ce se va disputa în exoticul oraş Dubai.

Deşi au doar 9 şi 12 ani, Mircea şi Ilinca au idei despre cum să schimbe lumea, despre cum fiecare dintre noi ar putea face Pământul, această casă mai mare, un loc mai curat, mai verde, mai respirabil.

„Trebuie doar să-i stimulăm pe oameni să creadă mai mult în această schimbare. Noi doar spunem că vrem să facem. Asta nu ajută cu nimic, trebuie să punem în practică”, spune Ilinca Frăţilă, elevă în clasa a V-a la Şcoala Elf. Ea şi Mircea Godiac, un elev de 9 ani, au ajuns în finala „Concursului internaţional de eseuri şcolare şi dezbatere”, organizat anual de Trustul pentru Viaţă Sustenabilă din Marea Britanie. Mircea s-a calificat şi anul trecut în finala aceluiaşi concurs şi a vizitat oraşul Oxford, cu bătrâna şi faimoasa lui universitate, unde recunoaşte spune că ”ar fi fain” dacă ar studia.

De ce e nevoie de această schimbare?

”Pământul are câteva milioane de ani. Dacă noi împărţim asta în 15 minute va fi aşa: Revoluţia industrială a fost un minut şi în acest timp am distrus 50 procente din toate pădurile lumii. Foarte mult am distrus”, consideră Mircea.

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi

 

„Schimbarea ar trebui să înceapă din comunităţi mici”, a scris Ilinca în eseul ei.

„Cum putem face posibilă schimbarea? În primul rând, trebuie să simţim asta, trebuie să ne pese cu adevărat. Restul e simplu. Plantăm copaci noi şi îi ocrotim pe cei pe care îi avem, ocrotim tot ceea ce ne dă pământul. Creştem astfel suprafaţa verde din oraşe! Oraşele au în medie 20% din suprafaţă acoperită cu spaţii verzi. Dorim ca acest procent să crească, dar suntem conştienţi că nu putem renunţa la şosele. Nici nu trebuie, putem dezvolta spaţii verzi pe acoperişurile clădirilor mai joase. Acolo putem avea mici sere unde să plantăm legume. Să nu uităm să plantăm şi flori, care ne fac viaţa mai frumoasă şi ne fac mai fericiţi!”, aşa arată un fragment din eseul Ilincăi, scris în engleză şi tradus în română.


Ilinca Frăţilă şi Mircea Godiac într-o sală de clasă la Şcoala Elf   FOTO Florina Pop

Colegul ei mai mic, Mircea, crede că omul ar putea îmbunătăţi mijloacele de transport în comun ca să nu mai polueze. Vorbeşte cu atâta pasiune despre o lume în care maşinile hibrid, trenurile eco, chiar şi avioane ecologice sunt la ele acasă. Şi cum ar fi dacă ele ar exista? Secretul: ştiinţă, mulţi bani, şi mai multă voinţă! Şi mulţi ani.

Ca să scrie eseul, puştiul a găsit căutând pe Google un articol despre oraşe ecologice. Copenhaga, capitala Danemarcei, i-a atras atenţia pentru că şi-a făcut 217 mile de piste de biciclete şi Vancouver, un oraş canadian, e lider în lume la electricitate obţinută din puterea vântului şi a soarelui.

„Am auzit că până în anul 2050 – scrie Mircea în eseul său -, majoritatea populaţiei va locui la oraş. Putem salva planeta dacă vom implementa idei eco în oraşele noastre. Iată câteva exemple: Maşinile sunt o mare sursă de poluare. De aceea, propun să construim maşini 100% eco. Astfel, putem reduce poluarea produsă de maşini. Şi dacă putem construi eco-maşini, de ce n-am fabrica şi eco-trenuri?

În Copenhaga sunt 217 mile de piste de biciclete. Autorităţile plănuiesc să construiască şi mai multe piste de biciclete, şi îşi propun chiar să închidă anumite şosele traficului rutier. Vom utiliza maşinile mai puţin şi vom veni la şcoală cu bicicleta, aşa cum face profesorul meu de engleză, Mister Jake. Şi mie îmi place să merg cu bicicleta. Dar vouă? Am putea gândi o campanie de promovare a ciclismului în şcoli, mari companii, universităţi. Cum ar fi s-o numim LIKE BIKE?” .


Cycle Snake, pistă de biciletă în Copenhaga, deasupra unui port FOTO DISSING+WEITLING architecture, grist.org

 

„Arhitecţii” unui oraş ecologic

 

Întrebaţi cum ar arăta un oraş ecologic, copiii au spus că s-ar putea începe un un oraş mic ca exemplu care să fie aplicat pe scară largă. În acel oraş ar înlocui maşinile normale cu autoturisme hibride sau electrice, ar gândi să fie şi staţii de alimentare al acestor maşini. „Este şi o problemă la staţiile de alimentare ...pentru că electricitatea vine de la fabrici care ard combustibili fosili şi produc foarte multă poluare. Aş zice să ne alimentăm de la energia valurilor ca să nu poluăm atât de mult”, crede Mircea (foto mai jos).

Foarte pasionat de ştiinţe, el ar pune pe şine trenuri ecologice, prietenoase naturii. De ce?

„Dacă vrem să trăim pe o planetă frumoasă, cu multe plante, trebuie să facem Pământul mai eco şi noi tare am mai prefera să trăim într-una frumoasă decât într-una plină cu fum, cum e într-un oraş din China, undeva unde totul e plin de fum şi oamenii au un ecran care le arată soarele. Şi oamenii circulau pe străzi cu mască. Nu vreau să ajungem noi la aşa ceva”, afirmă Mircea Godiac, un puşti de doar 9 ani, care peste câteva săptămâni va merge în Dubai ca să-şi susţină ideile în finala unui concurs internaţional de mediu.

Acea imagine la care face referire Mircea e din Piaţa Tiananmen, din centrul Beijingului, capitala Chinei. Acolo, din pricina ceţii înregistrate, în ianuarie 2014, preţ de câteva zile, oamenii au fost sfătuiţi să poate măşti. Imaginea de care vorbea Mircea făcea parte dintr-o campanie chineză de promovare a turismului în regiune. Iar unul dintre mesajele de pe panouri este „Protejarea mediului atmosferic este responsabilitatea tuturor”.

Răsăritul văzut de pe ecranele TV. FOTO The Daily Mail

Dacă oamenii ar vedea că oraşele ecologice sunt populare şi faimoase şi-ar dori să locuiască şi ele în astfel de locuri. Şi aşa începe schimbarea, cred copiii. 

Ilinca ar construi mai multe piste de biciclete şi ar separa benzile drumurilor. „Cei care nu se grăbesc să meargă cu bicicletă pentru că ajută mediul şi să-i lase pe ceilalţi care se grăbesc să meargă cu maşina ecologică. Ar trebui ca drumurile să fie împărţite. Ar fi mai economic. Am putea să facem şi blocuri ecologice. Iar mai ales pe clădirile mai mici să fie ca un fel de grădini, mini-parcuri pentru că jos nu mai este atât de mult loc pentru natură. De ce să nu folosim spaţiul de sus?”, zice ea.

Cum văd ei un Cluj ecologic

 

Parcuri pe acoperişurile blocurilor, un Someş transformat într-un mijloc de transport în comun care să te ducă la muncă şi multe biciclete. Plus eoliene pe dealurile Clujului care să asigure energie pentru o parte din locuitori. Astea sunt ideile celor doi.

„Ar fi mai interesant să avem parcuri şi pe blocuri şi între ele să se poate ajunge cumva, să fie un fel de punţi. În Parcul mare să fie mai multe maşinării cu care să putem face sport, dar şi să producem energie prin mişcare şi să ne şi distrăm. (...) Aş face mai multe campanii prin care să protejăm Someşul – ar fi frumos ca vara toţi clujenii să se strângă să adune toate gunoaiele din Someş. (...) Noi suntem într-un fel de vale şi am putea folosi asta. Am putea pune eoliene pe dealurile de lângă noi. Vântul este mai puternic acolo şi poate am reuşi să încălzim o parte din oraş”, astfel vede Ilinca un Cluj mai ecologic.

 

Amândoi recunosc că le-a plăcea să vadă mici ambarcaţiuni pe Someş şi nu i-ar deranja să transforme râul într-un mijloc de transport. „Ambarcaţiunile ar putea merge pe bază de energie solară sau de vânt”, cred Mircea, care ar promova campania Cluj Bike pentru că vrea ca toată lumea să aibă acces la câte o bicicletă. I-ar rămas în minte superbele piste pentru biciclişti din Copenhaga.

Ilinca e convinsă că mai multe campanii pe mediu ar ajuta lumea să înţeleagă pericolul care ne paşte în viitor din pricina poluării: „Poate ne-am da seama de răul pe care-l facem”.

Mircea are şi un mesaj pentru cei care cred că pe ei nu-i afectează poluarea şi pentru că nu vor trăi să o vadă: „Familia lor o să crească şi la un moment poate cineva din familia lor o să rămână într-o lume plină de fum dacă nu ne oprim”.

Elevii sunt fascinaţi de magia New York-ului. „Te atrage locul acela, sunt clădiri mai mari şi dacă schimbarea ar începe de acolo multă lume s-ar lua după ei”, crede Ilinca, iar Mircea o aprobă.

În aprilie, cei doi îşi vor prezenta ideile la Dubai şi vor vizita două zone verzi, ecologice, ca exemplu de cum arată un oraş ecologic, un oraş al viitorului. „Părinţii au decis (n.r. vineri) că vor participa la finala din Dubai. În intervalul acela e săptămâna altfel. Deci, se potriveşte cum nu se putea mai bine”, spune bucuroasă directoarea Şcolii Gimnaziale Elf, Carmen Costina.

„De la educaţie trebuie să se înceapă”

 

Eseurile celor doi au fost supervizate de profesorul de engleză Jake Walters. Crede că ideilor copiilor sunt foarte bune şi contribuţia sa infimă. „Eu nu am avut nicio idee în eseurile lor, sunt ideilor lor, eu doar i-am ajutat să se exprime. Şi asta a fost uşor pentru că ei vorbesc engleza. Ce am făcut eu e nimic de tot. Aproape nimic”, afirmă el.

O posibilă soluţie pentru o mai mare grijă de mediul înconjurător vede într-o campanie naţională de mediu. „De la educaţie trebuie să se înceapă. Dacă ei ar pune ceva curs de educaţie pentru natură ar fi ceva mai bine. Să-i învăţăm pe copii cum cultivă o plantă. Ceva simplu ce am făcut mii şi mii de ani”, adaugă el.

Clasa micilor grădinari

 

Înainte să intri în colorata Şcoală Elf, în stânga este o mică grădină. Elevii clasei a III-a, din care face parte şi Mircea, au plantat, anul trecut, cu ajutorul unor specialişti în permacultură, rucola, spanac, morcovi, ridichi, ceapă, varză, pătrunjel, mazăre. „Am început o grădiniţă, apoi am pus pământ şi am făcut pământul să fie mai moale şi am început să plantăm”, povesteşte Tudor, un elev. Iar după ce zarzavaturile s-au făcut mari au făcuta salată.

Au filmat acţiunea lor şi datorită ingeniozităţii lor au câştigat locul al II-lea la acelaşi concurs la care au ajuns în finală Ilinca şi Mircea. Iniţiativa a dat roade: anul ăsta au plantat căpşuni, meri şi nuci. Au pus şi lalele.

Profesii... eco

 

Deşi are doar 9 ani, Mircea are multă imaginaţie şi se vede pe viitor designer de avioane. Avioane ecologice, cum altfel. „Aş vrea să fiu designer de avioane. Am vrut iniţial să fiu pilot, dar nu vreau să mai stau în cabină ore întregi. Iar avioanele ar fi eco. Am putea să facem motoare eco care să folosească un fel de benzină eco, motoare noi care nu chiar poluează atât”, zice el. Ilinca nu e la fel de hotărâtă ca Mircea în privinţa viitorului. Are 12 ani şi se vede fie actriţă, fie avocat. Un avocat care să lupte pentru cauzele de mediu.


Mai puteţi citi:

Cum îşi doreşte un puşti de clasa a III-a să salveze lumea: „Propun să construim maşini 100% eco. De ce n-am fabrica şi eco-trenuri?”   

Trei elevi de la Şcoala Gimnazială „Elf” din Cluj s-au clasat printre primii la un concurs internaţional de eseuri şcolare şi dezbatere, organizat anual de Trustul pentru Viaţă Sustenabilă din Marea Britanie cu scopul de a-i face pe cei mai mici locuitori ai planetei să se gândească la viitorul lumii şi să-şi facă cunoscut punctul de vedere.

Cum a reuşit o copilă de 7 ani, din Cluj, să cucerească lumea cu un pian moştenit de la bunica-artistă: „Când eram mică, numai Bach ştiam să zic“  

La doar 7 ani, Ana Luminiţa Cipriana Pop are un palmares impresionant: 9 premii la concursuri naţionale, aproape toate de I. Fetiţa a câştigat, recent, primul premiu I la o competiţie internaţională, găzduită în casa memorială a marelui Verdi de la Milano.

citeste totul despre: