Cum a fost ruinat primul concediu în Grecia al unei românce. Trimisă acasă din cauza unei greşeli
0
O româncă de 39 de ani, aflată în Halkidiki, a fost sunată de autorităţile medicale din Grecia pentru a i se spune că este infectată cu COVID-19. Apoi, i s-a închis telefonul în nas. Cu greu a aflat ce trebuie să facă în continuare: să se întoarcă în România. Aici a aflat că, de fapt, nu fusese infectată.
O turistă româncă a povestit coşmarul prin care a trecut în Grecia după ce a fost informată că are COVID-19. Apoi i s-a închis telefonul în nas, fără să i se spună ce are de făcut. Într-un final, i s-a recomandată să se întoarcă în ţară. Abia după ce şi-a refăcut testul acasă, a aflat că de fapt, nu avusese COVID-19. Scrisoarea ei a fost publicată pe „Forum Grecia” (itnertitlurile aparţin redacţiei-nr).
„Dulce şi amar de Grecia
Scrisoare către mine şi către voi toţi, sper să învăţam ceva bun de aici
Prima mea vacanţă în Grecia
Au fost câteva zile minunate, în care m-am simţit fericită, m-am bronzat, am râs cu familia şi prietenii care ne însoţeau, m-am plimbat cu bicicleta, am mâncat numai bunătăţi şi mi-a rămas gândul şi acum la o porţie de midii în sos de roşii (eu nu mănânc defel midii şi alte fructe de mare, însă acest fel de mâncare l-am adorat de la prima furculiţă furată din farfuria prietenei mele). Am savurat fiecare rază de soare şi m-am bucurat de fiecare picătură de apă de mare curată.
Totul a fost minunat până într-o zi, 16 iulie 2020 ora 12:04. Am intrat în Grecia în data de 10 iulie 2020, în jurul orei 19:30, iar la vamă am fost testaţi atât eu, cât şi soţul meu şi prietena mea care era cu familia în alta maşină. Deci, din 4 adulţi şi 2 copii minori au ales să testeze 3 dintre adulţi. Zis şi făcut. Nu a durat mult, pe la 19:55 am terminat cu testele şi am plecat fericiţi mai departe. In primele 24 de ore am păstrat distanţa socială aşa cum ne era descris în mesajele primite pe telefoane în momentul intrării în Grecia.
Telefonul care i-a stricat concediul
In data de 16 iulie însă, adică la 6 zile de la sosire, eu, primesc un telefon cu număr de Atena, la ora 12 si 4 minute trecute fix (cum ar zice Caragiale). Nu râdeţi, ce urmează e cumva de plâns. Nu vreau să vă sperii şi vă spun de-acum ca-s bine. Dar să revenim la acel apel primit. La capătul celălalt al firului, o voce de tinerică.
Hello, do you speak English?
Aaa, a little bit (zic eu bâlbâindu-mă, la dracu’, mă gândesc, toată vacanţa am fugit de a-mi comanda singură de mâncare, căci eu nu vorbesc engleza defel, mai ales că am un accent rusesc).
Ok, where are you from?
I'm from Romania.
When you arrive in Greece?
aa, arrive, 10 July in the evening, 8 o'clock.
When you want to leave?
On Monday (tocmai stabilisem că prelungim vacanţa cu încă 3 nopţi şi trebuia să plecăm pe 20 iulie în loc de 17)
Ok, next Monday, how old are you?
Aa, mean... my age? Aa, thirty nine. But, tell me please, who are you? (venise vremea să pun şi eu întrebări)
I’m from Health Organisation of Greece, and you are positive on Covid!
Fac o pauză şi zic: I don't think so.
Hahaha (se aude la celălalt capăt al firului, acel râs îmi răsună şi acum în urechi, un râs ironic)! Si continuă: where are you now?
I'm in Olympiada.
Ok, Olympiada - Halkidiki?
Yes.
Ok, which hotel?
A.......... xx
A..........?
A.......... xx , moment în care convorbirea s-a întrerupt brusc, am auzit un ton de ocupat şi am rămas cu informaţia ca am Covid, dar nu mi s-a transmis şi ce să fac... am încercat să contactez acel număr, dar nu răspundea nimeni.
„Au trecut 6 zile totuşi de la testare, nu se poate să fiu eu”
In timpul convorbirii se făceau pauze intre întrebări, ca şi cum şi-ar nota ce auzea. Nici măcar o clipa nu m-a întrebat ceva legat de numele meu.
Si ce fac acum? Prietenii mei şi soţul meu se uitau la mine înmărmuriţi. Am apucat sa le spun ca am Covid şi că s-a întrerupt convorbirea. M-am gândit ca e o glumă proastă din partea cuiva care se joacă. Dar nu ştiam încotro s-o apuc, îmi treceau prin minte toate persoanele cu care m-am întâlnit în ultimele 2 săptămâni înainte de plecarea in vacanta, totuşi nu auzisem pe nimeni ca ar fi avut vreun simptom, inclusiv eu, nu mă ştiam cu niciun simptom. Zic în gând, la dracu', suntem toţi asimptomatici? Nu puteam nici măcar să plâng. Aveam deja procese de conştiinţă că am infectat şi alţi oameni. Prietena mea, mai lucidă decât mine, îmi spune că nu se poate, e o greşeală. Am fost testaţi 3 şi ceilalţi 2 nu au nimic. Au trecut 6 zile totuşi de la testare, nu se poate să fiu eu. Am fugit împreună cu soţul la proprietara hotelului si am rugat-o sa investigheze acel număr, dacă chiar aparţine autorităţii greceşti si de ce nu răspunde nimeni? De ce nu mă suna înapoi?
Doamna, iniţial calma, a încercat sa contacteze acel număr, îmi explica apoi ca poate este un număr de la un fel de centrala care nu poate fi apelat in sens invers. Vorbea la un moment dat in greceşte la telefon. Ne explica apoi ca a luat legătura cu medicul local si ca trebuie sa mergem urgent in camerele noastre de hotel sa aşteptăm ca va veni medicul local la noi, sa păstram distanta si sa nu părăsim camerele. Aşa am si făcut. Am mers in camerele noastre si am aşteptat. Soţul meu are un coleg grec. L-a contactat si l-a rugat sa se intereseze ce e cu acel număr care m-a apelat. A reuşit sa afle doar ca într-adevăr e numărul autorităţilor greceşti si ca da am fost sunată de ei însă lui nu ii pot da nicio informaţie in ceea ce mă priveşte din motive de GDPR. Ok, măcar am aflat ceva, o frântură, dar de ce nu mă suna aceasta organizaţie înapoi, sa continuam convorbirea, sa mă lămurească ce se întâmplă cu mine, cu familia mea, prietenii mei?
„Poate fi o greşeală. Ok, dar eu ce fac?”
Intre timp eu am încercat sa sun la consulat. Nu răspunde nimeni. Găsesc pe site un număr de România pe care îl apelez, îmi răspunde o doamna care rămâne un pic înmărmurită de povestea mea dar nu mă poate ajuta cu nimic de-acolo, îmi recomanda sa insist la consulatul din Grecia caci ei ştiu mai bine ce procedura am de urmat. Sun. Nu răspunde. Aşteptăm. După un timp apare doctorul local chemat de proprietara hotelului, echipat corespunzător, care îmi ia temperatura, am apucat sa vad 36.4, apoi îmi pune un clips pe degetul arătător si spune ca măsoară oxigenul din sânge, ritm cardiac si ca acestea sunt in parametri normali. Îmi ia tensiunea si spune de asemenea ca este in regula. Scoate un stetoscop si îmi consulta plămânii. Intre timp soţul meu ii explica ce boli mai am (alergie la ambrozie si astm). Cu toate acestea medicul spune ca plămânii mei sunt in regula. Mă întreabă de alte simptome, gust, miros, tuse seaca, febra, dureri de gat si altele in ultimele 2 săptămâni. Răspund: nimic din toate acestea si chiar nimic altceva. Am lucrat de acasă încă din martie. Nu m-am plimbat pe nicăieri, am comandat acasă ce am avut nevoie si am minimizat pe cat posibil contactele cu oamenii. Am purtat masca pe unde am fost totuşi nevoita sa merg. Îmi spune ca după părerea dumnealui poate fi o greşeală. Ok, dar eu ce fac? Încotro s-o apuc? Mă linişteşte spunând-mi ca va lua legătura cu autorităţile greceşti si îmi va comunica ce am de făcut. Aşteptăm, din nou.
„Avem permisiunea autorităţilor ca a doua zi sa plecăm”
După un timp, in care noi am stat in camerele noastre, doctorul si proprietara hotelului ne striga la balcon si ne transmit ca am avea permisiunea autorităţilor ca a doua zi sa plecam pentru ca se îndeplinesc 7 zile de la sosire; spuneau de ceva protocol intern legat de cele 7 zile pe care sincer nu l-am înţeles si nici nu am citit pe undeva de el. In fine. Eram fericita ca mă pot întoarce acasă unde îmi pusesem in gând sa refac testul degrabă. Voiam cu tot dinadinsul sa aflu ce e cu mine. I-am întrebat totuşi, e ceva oficial ce îmi spun? Adică, sa nu mă oprească la vama ca sunt căutată si vezi-doamne încerc sa fug din Grecia. Eu vreau ca totul sa fie legal, sunt un om corect si sunt dispusă să urmez procedura de carantinare aşa cum ştiam ca se anunţase pe mae.ro. Doar ca grecii nu mă voiau in carantina. Cu atât mai mult mi se părea ciudat. De ce mă trimiţi acasă fără sa îmi explici daca într-adevăr e o greşeală sau chiar sunt infectata?
Mai departe medicul local mă asigura ca este o informaţie oficială aceea că pot pleca in data de 17.07.2020 si îmi dă totuşi o carte de vizită a dumnealui, pe care îmi scrie cu pixul un număr de telefon pe care să îl prezint la vama si să ii rog să sune acolo in caz ca as fi fost oprita. Nu aveam nicio siguranţă pentru nimic. Aveam o informaţie verbala pe care nu o pot demonstra decât prin persoanele prezente lângă mine la acel moment si o carte de vizita a unui medic local. Am pregătit bagajele pentru ca a doua zi dimineaţa sa plecam. In jurul orei 20 probabil, data de 16.07, revine la noi proprietara hotelului, căreia chiar i-am cerut scuze de situaţia creata si am întrebat daca crede ca pot primi pe mail rezultatul testului meu. A dat un telefon, din nou vorbit in greceşte, apoi îmi explica sa trimit un mail la info@eody.gov.gr sa cer acest lucru.
„Amândoi am primit rezultat negativ”
Ne-am luat la revedere si am plecat dimineaţa pe 17.07 ora 6:30. La vama Promachonas ne-au verificat actele şi am trecut fără nicio alta vorba. La ora 16:20 am ajuns acasă. Am dat jos din maşină bagajele si la 16:30 eu am plecat către centrul de testare de la Băneasa. Am preferat acest lucru pentru a minimiza din nou contactul meu cu alţi oameni. Aici testele se fac din maşina personala. Mi-am luat toate masurile de precauţie atât cat am ştiut eu. Bineînţeles ca tot drumul, din Grecia pana acasă, m-am întrebat dacă atunci când ajung in tara ar trebui sa anunţ autorităţile noastre. Dar ce sa le spun? Am Covid, dar Grecia m-a trimis acasă, nu am simptome şi nici vreo dovada de acest lucru, în presa nu a apărut vreun caz de turist roman pozitiv în zona în care am fost eu. Ce sa fac? Decid totuşi sa mă izolez si sa mă testez cat mai repede. Aşadar, am stat 4 ore la coada la Băneasa si la ora 21.10 mi s-au prelevat probe din gat si din nas. A doua zi, pe 18.07 a mers si soţul meu la testare. Amândoi am primit rezultat negativ.
Încă din data de 17.07 am început sa trimit mail-uri către acea organizaţie a sănătăţii din Grecia, prin care mi-am expus povestea si am cerut sa mi se trimită pe mail rezultatul testului meu efectuat in vama de la Promachonas. Niciun răspuns. Când am primit rezultatul testului efectuat in 17.07 in România am ataşat si acest rezultat mail-urilor către ei. Niciun răspuns. Încă aştept in speranţa ca voi primi un răspuns de la ei...
Pot sa înţeleg ca aceste autorităţi, indiferent de ţara aparţinătoare, sunt reprezentate de oameni, oameni supuşi greşelilor, ca si noi toţi ceilalţi. As fi putut accepta ca in cazul meu s-a făcut o greşeală, ori ca testul pozitiv nu îmi aparţinea, ori ca mi-au închis telefonul in nas, ori ca pur si simplu s-a întrerupt convorbirea din oricare alte cauze, ori ca sunt pozitiva dar totuşi nu mă vor acolo, orice altceva, dar mă întreb: cum îmi poţi spune ca sunt pozitiva si apoi îmi trânteşti telefonul in nas? nu revii sa mă lămureşti ce am de făcut? Eu te caut cu disperare, sună oamenii aceştia (cetăţeni greci) pentru mine, încerc sa aflu ce am de făcut în acest caz şi tu autoritate reprezentată de UN OM nu mai dai niciun semn de viaţă? Ba mai mult, îmi confirmi prin persoanele care au sunat in numele meu ca da, am fost sunată, dar nu le poţi da detalii confidenţiale despre mine, si totodată, nu crezi ca ar fi necesar sa revii la mine cu un apel prin care sa îmi dai explicaţii, oricare ar fi acelea?
„Prima mea vacanta aici, ruinata de un om, sau poate mai mulţi, incapabili de a recunoaşte ca au greşit”
Pe 21.07.2020 aflu că pe o pagină de facebook, li se transmite localnicilor din Olympiada că posibilul caz e de fapt negativ. Asta la nici o oră după ce am transmis rezultatul meu din România către proprietara hotelului din Grecia. Eu mi-am ţinut promisiunea făcută către ei de a-i anunţa imediat de starea mea. In schimb, eu ce linişte pot avea? Ca aţi făcut mişto de mine? Eu, turist roman aflat in Grecia, prima mea vacanta aici, ruinata de un om, sau poate mai mulţi, incapabili de a-si termina procedura, incapabili de a recunoaşte ca au greşit... Vreau sa vad acel rezultat al testului făcut in vama. Cer prea mult? Eu încă nu pot dormi liniştita. As vrea sa ii privesc in ochi si sa ii întreb dacă ei dorm liniştiţi acum că m-am dovedit a fi negativă...
Poate va întrebaţi cum mă simt, sau cum m-am simţit atunci când am primit acel telefon. Eram disperată si întra-un fel sigură că nu sunt bolnavă, nu mă simţeam bolnavă. Da, exista asimptomatici, poate eram eu una dintre ei, normal ca mă gândeam la toate aceste lucruri. Nu pot descrie in cuvinte ce simţi exact in acele momente. Îmi părea a fi ceva ce nu pot controla si mă gândeam doar ca de situaţia mea depind si ceilalţi, familia si prietenii mei, cei cu care am avut contact înainte de a veni in Grecia. Cum sa le spun si mai ales ce sa le spun, nu am nimic cert, un ras in nas si un telefon întrerupt brusc. Câtă panica pot crea cu asta? Au fost câţiva care au aflat de situaţia mea. Unii au spus ca nu cred, alţii au întrebat dacă totuşi suntem bine si s-au rugat pentru noi, dar au existat si cei care ne-au certat că am ajuns sa fiu infectată. Acum zâmbesc, amar, si aştept in continuare un răspuns...
Niciun răspuns din partea autorităţilor din Grecia
Intre timp, pe 21.07.2020, am primit si rezultatul testului de anticorpi Covid. Negativ, atât eu cat si soţul meu, ceea ce dovedeşte ca la data de 10.07 nu aveam cum sa fiu infectata. Pentru mine e dovada ca ei au greşit dar ar putea măcar sa îmi comunice ceva, o vorba cat de mica. Am trimis din nou mail, de data aceasta cu noul rezultat al anticorpilor. Aştept...
Niciun răspuns încă, azi (ieri n.b.) 22.07.2020, mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă m-ar fi încarantinat din greşeală în Grecia. As fi fost pusa laolaltă cu alţi bolnavi Covid de la care as fi luat si eu virusul si ... iaca greşeală lor nu se mai poate dovedi. Aşadar, mă simt norocoasă ca am fost lăsata să plec. Aşa pot dovedi ca nu am si nici nu am avut virusul.
Au răspuns de la consulat. Nu e de competenta lor ci a EODY, consulatul nu mă poate ajuta in niciun fel. De ce mă mai zbat încă? Dreptate? Nu exista!
Acum scriind aceste lucruri mă gândeam de ce oare mintea umana este atât de vicleana? De ce am intrat in panica in momentul apelului? Nu am avut capacitatea sa gândesc la rece, dar in contextul pandemiei existente de atât de mult timp, oare cum as fi putut sa nu strig in gura mare ca am nevoie de ajutor?
In final, le mulţumesc celor care au fost alături de mine şi m-au susţinut atunci când mi-a fost extrem de greu. Mulţumesc celor care au vorbit în numele meu, încercând să afle pentru mine ceva.
Vouă, tuturor, vă transmit că trebuie să fim mai atenţi la detalii.
Eu, turist român în Grecia"
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
