Ce diferenţă este, de fapt, între Paştele catolic şi cel ortodox: „Musulmanii ne întreabă adesea câţi de Iisus avem”

Ce diferenţă este, de fapt, între Paştele catolic şi cel ortodox: „Musulmanii ne întreabă adesea câţi de Iisus avem”

Noaptea de Înviere FOTO Adevărul

Credincioşii catolici au sărbătorit pe 27 martie Paştile, la mai bine de o lună distanţă de cel al fraţilor ortodocşi. Un preot ortodox din Cluj subliniază că nu data acestei sărbători este cea care contează, ci cum e ea trăită. Părintele Bogdan Ivanov spune că Paştile mai sunt considerate a opta zi a săptămânii, numită simbolic ziua veşniciei.

Preotul ortodox Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al mitropoliei Clujului, spune, într-un interviu, că, de Paşti, gândurile creştinilor – fie ei catolici, fie ortodocşi – ar trebuie să se îndrepte către Cer şi că mesajul acestei sărbători nu ar trebui, sub nicio formă, confundat cu iepuraşul de Paşti.

Cum se explică decalajul atât de mare din acest an dintre Paştele catolic şi cel ortodox?

Anul acesta se resimte mult mai mult decât în alţi ani, e mai bine de o lună diferenţă. Acest lucru se datorează faptului că la nivelul ortodoxiei – şi aici mă refer la toate bisericile ortodoxe - nu există un consens în ceea ce priveşte folosirea calendarului. Şi atunci o parte dintre cărţile ortodoxe, printre care Grecia, România, Bulgaria au trecut la calendarul gregorian pe când în ţările slave - precum Rusia, respectiv în Patriarhia Constantinopolul şi Patriarhia Ierusalimului, în special - păstrează calendarul iulian. Şi atunci ca să existe un consens s-a hotărât ca Paştele să fie întotdeauna calculat după calendarul iulian. Pornim din start la o altă grilă de calcul care are diferenţele ei. Ştim foarte bine că în Răsărit e alta data în care e calculat echinocţiul de primăvară, după care e raportată şi data Paştilor, decât în Apus. Plus că e şi această diferenţă de 13 zile între cele două calendare care se adaugă la schema de calcul în aşa încât poate să dea distanţe foarte mari cum e  acum sau alteori să fie sărbătorită odată.

Un calcul făcut de oameni.

E o soluţie pe care a propus-o primul sinod ecumenic de a se stabili ca sărbătoarea Paştilor să fie prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară.

Care mai e semnificaţia simbolică a Paştilor într-o societate de consum?

Important nu e când serbăm Paştile, ci cum le serbăm. Era şi în mesajul pe care Mitropolitul Bartolomeu (n. .r răposatul Bartolomeu Anania) îl spunea în urmă cu 6-7 ani reprezentanţilor presei. Trebuie să înţelegem că nu sărbătorim un eveniment pur istoric. Trebuie să ne debarasăm de tot acest balast - din păcate, cu iepuraşul - al societăţii de consum în care trăim şi care ocultează şi atentează la adresa sărbătorii.

Putem spune că iepuraşul dă culoare sărbătorii, atâta timp cât nu uităm esenţa ei?

Esenţa sărbătorii e suficient de colorată. Dacă e să ne referim la un substitut, de exemplu la Crăciun vorbim de Moş Crăciun, dar acesta e un substitut legitim întrucât, la origini, se află un personaj religios, Sfântul Nicolae. El a fost preluat prin tradiţie şi transformat în Moş Crăciun pe când iepuraşul este un personaj care vine dintr-o mitologie păgână, germanică, a fertilităţii care se conjugă la început de primăvară şi nu are nicio legătură cu Paştile. (...) Ouăle roşii reprezintă acea viaţă înnoită prin jerfta de sânge a Domnului Hristos, dar celelalte elemente ce ţin de decorul societăţii de consum nu au niciun fel de legătură cu Paştile.

Trebuie să înţelegem ce sărbătorim la Paşti, că este Învierea Domnului, că e un eveniment ce află la graniţa dintre istorie şi veşnicie şi, practic, trebuie să avem convingerea că Paştile se întâmplă, că le trăim în momentul în care le sărbătorim. De aceea nu este importantă cronologia în acest moment pentru că atunci când le sărbătorim, Paştile se retrăiesc la modul real şi noi devenim contemporani cu evenimentul pe care-l sărbătorim.

Unde ar trebuie să se îndrepte gândurile credincioşilor de Paşti? Spre ce?

Spre cer, în primul rând, pentru că, prin Sfintele Paşti, Cerul ni se deschide nouă tuturor. Şi mesajul pe care-l primim cu toţii la Paşti şi pe care nu-l mai înţelegem, nu-l mai simţim, este că moartea nu există. Şi că, de fapt, înviind Hristos, este promisiunea învierii noastre a tuturor. Iar aşa cum Hristos a trecut prin moarte şi nu a rămas un rob al ei, aşa şi omul va trece prin moarte şi nu va rămâne prizonierul acestui neant. Moartea nu încheie întrutotul viaţa, este doar o trecere.

Dar multora le este frică de moarte.

Învierea asta înseamnă: tocmai biruinţa celei mai mari frici a omului care este frica de moarte.

Iar altora le e greu să creadă în ce nu văd.

Da. Şi Pascal are un silogism: de ce ţi-e greu să crezi că vei mai reveni vreodată la ceea ce ai fost când ai revenit din ceea ce nu erai.

Credeţi că aceste diferenţe pot fi soluţionate şi că ar fi bine să se stabilească o dată comună?

Ar fi de dorit. Au fost şi diferite formule care s-au propus de-a lungul timpului. Îmi vine în minte una a Patriarhului Constantinopolului Meletios Metaxakis, la începutul secolului al XX-lea. El a propus ca Paştile să fie serbate în prima duminică a lui aprilie - era o dată prin care să depăşim dificultăţile pe care le creează transpunerea în contemporaneitate a acelei formule propuse de către Sinodul I ecumenic de la Niceea. Cred eu că ar trebui să se apropie (n.r. cele două date). Dar repet: nu este niciun fel de diferenţă, să spunem, de ordin calitativ: Paştile sunt exact momentul în care noi le serbăm.

Deci, singurele diferenţe dintre catolici şi ortodocşi constau în ritual şi anumite cuvinte?

Da.

„Musulmanii ne întreabă adesea câţi de Isus avem”, spunea Ghassan Rafidi din Ierusalim (56 de ani; catolic după mama, ortodox după tată), în februarie 2013, pentru serviciul de ştiri al Conferinţei Episcopale Americane, consemnează site-ul catholica.ro. Tot acolo se mai spune că în ultimii 15 ani, parohii ortodoxe şi catolice din Israel şi Palestina au serbat Paştele în aceeaşi zi. Deci se poate.

Iisus învie în fiecare duminică. Paradoxul este că fiecare duminică este ziua Învierii în care sărbătorim învierea lui Iisus. Iisus învie în fiecare zi, învie cu fiecare suflet care se smulge pe sine din robia patimilor, a păcatului şi a tot ceea ce limitează libertatea lui. Prin Paşti gustăm sau, mai bine-zis, pre-gustăm cu toţii acel timp al veşniciei. De aceea, Paştile sunt considerate ziua a opta a săptămânii care era numită simbolic ziua veşniciei. Noi aşa ar trebui să trăim Paştile, ca o pregustare a veşniciei şi n-ar trebui să ne limităm la a trăi raportându-ne doar la viaţa noastră de aici, de pe pământ.

Mai puteţi citi:

Mitropolitul Clujului, despre iubire, avort, incinerare şi Catedrala Mântuirii Neamului: „Dumnezeu i-a lăsat omului sexul ca lumea să meargă înainte”

Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuţ, spune că biserica, şcoala şi părinţii, toată comunitatea ar trebui să facă mai multe pentru tineri şi nu ar trebui să se limiteze doar să-i critice, ci să-i şi ajute.

citeste totul despre: