Ana Blandiana: "Suntem pe o linie pe care harta Europei a fost îndoită de multe ori. Să rămânem pe partea dinspre Occident" FOTO VIDEO

Cunoscuta scriitoare Ana Blandiana a declarat joi la Cluj, în cadrul ceremoniei în care i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babeş-Bolyai, că România este aşezată “pe o linie pe care harta Europei a fost îndoită de multe ori şi este mereu ameninţată să se rupă”, dar trebuie să rămână, cu îndârjire, “pe partea dinspre Occident”, în cazul unei rupturi.

“Nu numai noi avem nevoie de Europa, oricât de critic am privi-o, ci şi Europa are nevoie de noi”, a sintetizat ea. Scriitoarea a primit joi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bolyai, prilej cu care a rostit un discurs intitulat “Istoria ca viitor”.

Recent laureată a premiului de “Poet European al libertăţii” acordat de oraşul polonez al libertăţii, Gdańsk, Ana Blandiana a vorbit despre provocările cu care se confruntă Europa astăzi, precum atentate, emigraţia extinsă şi riscul de a-şi pierde propria cultură şi memorie.

"Şi Europa are nevoie de noi"

Deşi a folosit termeni precum “satanizarea noţiunii de naţiune, naţionalitate”, de către internaţionalismul proletar în trecut şi de către “political correctness” - ca strategie adoptată în politici europene - în prezent, având ca victime “tradiţia, mândria moştenirii din bătrâni şi solidaritatea cu cei din neamul tău”, scriitoarea a subliniat că România trebuie să se poziţioneze aproape de Occident.

“Pe acest fundal nesigur şi încărcat de nelinişte, noi – şi mă refer de data aceasta chiar la români – asemenea fiecăruia dintre celelalte popoare, avem obligaţia nu numai să ne urmăm destinul, ci să-l şi înţelegem. Suntem aşezaţi pe o linie pe care harta Europei a fos îndoită de multe ori şi este mereu ameninţată să se rupă. Datoria noastră este nu doar să facem tot ce putem pentru acst lucru să nu se întâmple, ci şi să ne încăpăţânăm să rămânem mereu pe partea dinspre Occident a eventualei rupturi. Pentru că nu numai noi avem nevoie de Europa, oricât de critic am privi-o, ci şi Europa are nevoie de noi, oricât de puţin şi-ar da seama că în experienţa suferinţei trăită de noi cei din Est, s-a conservat o autenticitate umană – cu tot ce poate fi bine şi tot ce poate fi rău într-o astfel de sintagmă – pe care, prin integrare, o aducem ca pe o zestre patrimoniului comun European”, a declarat ea. 

Experienţa ţărilor estice

Scriitoarea a evidenţiat rolul pe care îl au ţările din fostul bloc communist în spaţiul European, ele fiind experimentate, prin prisma confruntării cu dictatura comunistă, în a depista manipulările chiar şi atunci când acestea sunt camuflate sub alte intenţii.   

“Falimentarul comunism a lăsat în urmă nu numai o jumătate de continent în paragină, ci şi genialele metode de manipulare care continuă să funcţioneze chiar aplicate la ideologii de sens contrar. Iar dintre manipulări cea mai periculoasă şi cea mai longevivă a fost şi este încercarea de a estompa sau chiar de a şterge memoria”, a declarat scriitoarea. 

Blandiana a arătat că sacrificiile indurate de ţări precum România constituite “un patrimoniu” care “în toate epocile a fost capabil "să genereze cultură”. „Şi dacă, aşa cum spunea Lovinescu, ‘cultura este finalitatea tuturor societăţilor’, şansa noastră, a noastră şi a Europei, este să ne apărăm cultura, pentru ca să ne salvăm prin ea. Rezistenţa prin cultură, eficientă ieri în absenţa libertăţii, este încă mai necesară azi, în overdoza de libertate ,când nu mai este doar un mijloc de a salva poeţii, ci chiar scopul în sine al salvării civilizaţiei”, a conchis scriitoarea.

(Ana Blandiana, în timpul discursurilor introductive. FOTO Ovidiu Cornea)

"Political corectness"

Potrivit autoarei, după cădearea comunismului s-a constat că intelectualii din ţările estice, care au cunoscut “dogmatismul de tip totalitar” pot fi convinşi mai greu decât cei occidentali “să accepte un alt tip de dogmatism, oricât de nobile i-ar fi fost intenţiile”, ea făcând referire la dogmatismul pe care l-ar impune în opinia sa conceptul “political correctness” care poate periclita definiţia identitară europenă. 

"Un exemplu major al istoriei ca viitor porneşte de la întrebările legate de political orrectness, un termen care se foloseşte în general în engleză pentru că tradus şi-ar pierde încărcătura ironică pe care citările o conţin. Corectitudinea politică pare o locuţiune mai benignă, care poate fi discutată, căreia i se pot pune întrebări (cine a stabilit-o? în ce scop? respectarea ei face lumea mai comprehensibilă? omul mai bun?) în timp ce political correctness este pur şi simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecinţele", a explicat proaspăta DHC a Universităţii Babeş-Bolyai.

Toleranţa europeană

Scriitoarea şi-a manifestat pe de o parte compasiunea faţă de numărul masiv de emigranţi care s-au îndreptat înspre Europa: "privind nesfârşitele şiruri de oameni obosiţi, cu copiii adormiţi în braţe mergând de-a lungul liniilor ferate ale unui continent străin – nu poţi să nu fii sfâşiat de compasiune, iar obligaţia de a-i ajuta să nu devină o nevoie nu numai a lor, ci şi a noastră, respectând astfel nu doar drepturile omului, ci şi legea infinit mai veche şi mai adâncă a iubirii aproapelui şi chiar a întoarcerii celuilalt obraz". Pe de altă parte, Ana Blandiana s-a arătat îngrijorată de efectele toleranţei în problema emigraţiei asupra identiăţii europene:

Discurs Ana Blandiana Cluj DHC UBB

"Europa se simte ameninţată nu pentru că vin spre ea sute de mii de fiinţe umane care au nevoie de adăpost şi a căror primire reprezintă o scădere a propriului ei nivel de viaţă, ci pentru că aceste fiinţe umane au o mentalitate şi cultură (religia fiind o importantă parte a acesteia) extrem de deosebite, fără a avea intenţia şi poate nici capacitatea de a se adapta la regulile de viaţa şi formula culturală a celor dispuşi să îi găzduiască. Însăşi toleranţa europeană este privită nu ca o calitate, ci ca o formă de slăbiciune, şi chiar este, în măsura în care în toleranţa faţă de ceilalţi nu se cuprinde şi respectul faţă de propria noastră definiţie şi curajul de-a ne-o apăra", a declarat ea.

Aplauze Ana Blandiana DHC UBB Cluj

Discursul Anei Blandiana la UBB a ţinut aproximativ o oră, la final audienţa formată din membrii Senatului universităţii şi numeroase personalităţi prezente în sală, aplaudând-o pe invitată o bună bucată de vreme. Laudatio a fost rostit de profesorul universitar Ioana Bica, de la Facultatea de Litere şi de conferenţiarul Virgil Ţârău, de la Facultatea de Istorie.

Rectorul UBB, Ioan Aurel Pop a evidenţiat referinţele la originile greco-latine şi creştine ale Europei şi a ţinut să precizeze că un astfel de discurs ar fi putut fi rostit şi la universităţi importante din lume.   

Ana Blandiana

Otilia Valeria Coman (72 de ani), potrivit numelui din actul de identitate, s-a născut pe 25 martie 1942, la Timişoara şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, în 1867. Ana Blandiana este membră a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“, a Academiei Europene de Poezie şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO) şi preşedinte de onoare al PEN Clubului Român. I-a fost interzisă în mai multe rânduri publicarea în comunism şi a creionat portretul celebrului motan Arpagic, prin intermediul căruia îl parodiase, iniţial subtil, pe Nicolae Ceauşescu. Împreună cu soţul său, Romulus Rusan, Ana Blandiana a iniţiat proiectul Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet.

Citeşte şi:

Discurs tăios al Anei Blandiana pe tema emigraţiei şi a crizei europene. A comparat perioada actuală cu destrămarea Imperiului Roman

INTERVIU Ana Blandiana, scriitoare: „Am depus eforturi să fac paşi înapoi de pe scena publică“