Misiunea comandoului de cercetaşi din Buzău, în timpul revoltei din Timişoara: identificarea şi capturarea liderilor

S-au scurs 29 de ani de când revolta timişorenilor a aprins Revoluţia ce avea să schimbe soarta României. Protestele violente şi demonstraţiile desfăşurate începând cu 16 decembrie 1989 au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu. Armata a intervenit, iniţial pentru înăbuşirea mişcării de la Timişoara, un comando de cercetaşi din Buzău primind atunci misiunea de a culege informaţii şi de a-i captura pe liderii revoltei.

Generalul de brigadã (r) Dumitru Miu evocă în cartea sa, ”Batalionul 404 Cercetare - O istorie în istorie”, editată în 2018, misiunile pe care trupele de cercetaşi de la Buzău, celebrele „comandouri ale lui Truţulescu“ sau „paraşutiştii de la cercetare-diversiune“, le-au avut în timpul Revoluţiei din 1989. 

Relatările preluate de la foşti combatanţi ai unităţii speciale din Crângul Buzăului se referă la misiuni de culegere de informaţii, observare, inclusiv de identificare şi capturare a liderilor revoltei. 

Potrivit generalului Miu, în seara zilei de 17 decembrie 1989, duminică, în jurul orelor 18.00, B. 404 Cc. a primit ordin să execute „Alarma de luptă parţială”, cu precizarea Marelui Stat Major, potrivit căreia alarma respectivă trebuia executată în condiţiile stării de necesitate.

Ordinul ministrului Apărării Naţionale preciza, în 14 puncte , modul de acţiune împotriva diversioniştilor, huliganilor şi teroriştilor, transmis după miezul nopţii. Conform ordinelor aflate în vigoare în decembrie 1989, subunităţile B. 404 Cc. existente la pace erau pregătite pentru a trece în timp scurt, din starea în care se găseau, la îndeplinirea unei misiuni de luptă. 

Punerea în aplicare a acestor măsuri începea prin „Alarma de Luptă”, în decembrie 1989, parola fiind  „Radu cel Frumos”. În perioada 18-22 decembrie 1989, B. 404 Cc. a acţionat la Timişoara cu un detaşament format din opt grupuri de cercetare, în total 41 de cercetaşi cu tot cu comandantul detaşamentului. 

”După pregătirea misiunii, grupurile s-au echipat în ţinută civilă şi în data de 18 decembrie 1989, în jurul orelor 05.30, detaşamentul a decolat de pe aerodromul Boboc, judeţul Buzău, cu o aeronavă militară A.N.-26 pe direcţia Timişoara. După un zbor foarte dificil printr-o masă lentă de nori şi multe goluri de aer, aeronava a aterizat, la ora 07.40, pe aeroportul internaţional Giarmata – Timişoara pe o ploaie deasă, răscolită de un vânt destul de puternic.”, scrie generalul Dumitru Miu în cartea sa, ”Batalionul 404 Cercetare - O istorie în istorie”.

Militariii buzoieni au intrat în misiune imediat ce au pătruns în oraşul de pe Bega. Totul părea normal şi liniştit la intrarea militarilor în dispozitiv. Cetăţenii stăteau la cozi la lapte şi pâine, alţii aşteptau calmi în staţii, în mijloacele de transport în comun. Au observat la un moment dat cum, brusc, autobuzul a fost depăşit în mare viteză de un TAB-77, cu mitralierele pregătite pentru tragere. A fost momentul în care cercetaşii au început să înţeleagă dimensiunile dezastrului. 

”În toate intersecţiile staţionau camioane fără prelată, cu militari în poziţie de tragere pe platforme, care ţineau localnicii pe loc, câteva magazine, cu precădere alimentare, cu vitrinele sparte şi conţinutul făcut grămadă pe trotuar, un chioşc de ziare fumegând încă sub stropi de ploaie stătea calcinat într-o parte, într-o poziţie ciudată. Pentru câteva clipe cercetaşilor li s-a tăiat respiraţia. După un timp, autobuzul a intrat pe câteva străduţe înguste şi, brusc, după ce a trecut şi pe lângă alte magazine din reţeaua comercială devastate şi arse acesta a oprit într-o zonă înţesată de tehnică militară, tancuri, transportoare, camioane. Undeva, la câteva zeci de metri de autobuz, fumega un autoturism răsturnat (ulterior s-a aflat că fusese maşina şefului de stat major al diviziei).”, relatează generalul Dumitru Miu.

Pe 18 decembrie, toate grupurile au cercetat diferite cartiere din oraş, în mod deosebit Piaţa Operei, Piaţa Maria, calea Girocului, Circumvoluţiunii şi Zona industrială. Datele şi informaţiile rezultate în urma activităţii de cercetare erau raportate prin reţeaua de telefonie fixă a oraşului, de la cabinele telefonice care mai funcţionau sau prin viu grai, la întoarcerea în cazarmă, la comandamentul Diviziei.  

Paraşutiştii buzoieni, experţi în spionaj militar, au remarcat că în anumite localuri din zonele de responsabilitate se întâlnesc tineri care-şi dau bilete unii altora. Unii dintre ei aveau genţi sau sacoşe în conţinutul cărora cercetaşii a văzut şi au raportat că respectivii purtau lanţuri, bile, bastoane, sticle şi umbrele.   

”În principiu, tinerii respectivi vorbeau româneşte, iar pe bileţele erau scrise ora şi locul în care acţionau aceste grupuri agresive. În seara zilei, într-adevăr, au început să se manifeste; au apărut focare. Aceştia erau foarte circumspecţi cu persoanele străine din jurul lor. A existat situaţia când un cercetaş de la 404 s-a apropiat prea mult de cercul suspecţilor, a fost luat la întrebări şi nu a reuşit să iasă din situaţie decât rupând-o la fugă, altfel ar fi fost linşat. Grupurile erau formate din 6-10 tineri, care spărgeau vitrine şi dădeau foc. După ei se adunau curioşi, iar în urma acestora erau hoţii.”, relatează autorul cărţii ”Batalionul 404 Cercetare - O istorie în istorie”.

În dimineaţa zilei de 20 decembrie, mai multe grupuri de cercetaşi au primit ordin să supravegheze diferite întreprinderi, pornind de la informaţia că muncitorii au de gând să iasă pe străzi. Generalul Miu scrie în cartea sa că ”la ora 9.00, mari coloane de muncitori au ieşit pe străzi deplasându-se ordonat către centru, spre Piaţa Operei, purtând pancarte cu lozinci antiguvernamentale, drapele fără stemă şi multe steaguri mari albe”.   

”În Timişoara, cercetaşii de la B. 404 Cc. au acţionat numai la ordinul generalului maior Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major. Misiunile s-au desfăşurat sub comanda maiorului Remus Ghergulescu, comandantul unităţii şi al detaşamentului, coordonat de către colonelul Vasile Ioniţă – şeful Secţiei cercetare la trupe din Direcţia de Informaţii a Armatei. Acestea s-au executat în scopul culegerii de date şi informaţii cu situaţia din zonă pentru informarea corectă şi oportună a grupei operative, constituită la ordinul ministrului Apărării Naţionale. Cercetaşii au primit misiunea de a preciza situaţia locală reală. Pentru îndeplinirea misiunilor au cercetat cartierele oraşului, zona centrală şi toate marile întreprinderi timişorene.”, scrie Generalul de brigadã (r) Dumitru Miu evocă în cartea ”Batalionul 404 Cercetare - O istorie în istorie”.

Comandourile buzoiene au primit misiunea de a captura liderii revoluţionarilor 

Maiorul Remus Ghergulescu a fost chemat de către generalul Guşă, în după-amiaza zilei de 21 decembrie, pentru a-i ordona să constituie o echipă care să pregătească un plan de capturare a liderilor din balconul Operei şi eliberare a pieţei.    

În anticamera biroului comandantului Diviziei, unde era şi generalul Guşă, s-au întrunit şeful Detaşamentului de Intervenţie al Securităţii, comandantul Detaşamentului de Paraşutişti de la Regimentul din Caracal, un reprezentant al Ministerului de Interne, un comandant de regiment mecanizat şi maiorul Remus Ghergulescu. 

După primele discuţii, s-a formulat concluzia că este nevoie de planul clădirii Operei, întrucât se dorea infiltrarea, pentru a se ajunge în apropierea liderilor. Un comandant de la un regiment mecanizat a propus chiar varianta intervenţiei în forţă, însă maiorul Remus Ghergulescu a respins această posibilitate, invocând o evaluare a pierderilor umane la aproximativ 2.000 de oameni. 

Comandantul Batalionului 404 şi-a susţinut punctul de vedere afirmând că ştie precis că în clădirea Operei există şi armament. Surse din anturajul ofiţerului au spus ulterior că acesta nu ştia despre existenţa vreunei arme, pentru că nu avea asemenea informaţii, dar voia să tragă de timp, astfel încât cei prezenţi să găsească altă soluţie.   

Potrivit generalului Miu, ”în toiul acestor dispute privind elaborarea planului de acţiune, generalul Guşă a deschis uşa şi a zis: <>. Televiziunea transmitea comunicatul cu sinuciderea generalului Milea. A fost momentul hotărâtor care a marcat trecerea pe faţă şi deplină a Armatei de partea Revoluţiei. Imediat, cei prezenţi s-au ridicat de la masa de lucru şi au plecat fiecare”. 

În seara zilei de 22 decembrie, comandantul B. 404 Cc. a luat măsuri penru defluirea detaşamentului spre Buzău. Iniţial, comandantul B. 404 Cc. a solicitat un avion, pentru că nu avea nici foi de drum pentru tren şi nici bani. Pentru că nu a putut obţine avionul, mr. Remus Ghergulescu a apelat la comandantul Diviziei pentru foi de drum. 

La solicitarea comandantului B. 404 Cc., cercetaşii buzoieni au predat armamentul şi muniţia la Divizie pentru a-l prelua ulterior şi apoi, au fost duşi la gară. Detaşamentul a sosit în Bucureşti în dimineaţa zilei de 23 decembrie, cu vagonul de dormit, şi  a ajuns în cazarmă, la Buzău, sâmbătă 23 decembrie în jurul orelor 11.00.