FOTO Bătrâna din pădure. Povestea incredibilă a unei femei de 80 de ani care locuieşte singură într-un cătun şters de pe faţa pământului

Maria Zăican are aproape 80 de ani

Povestea unei bătrâne din judeţul Buzău este dovada că oamenii pot supravieţui mult timp în condiţii extrem de vitrege. La aproape 80 de ani, Maria Zăican vieţuieşte în mijlocul pădurii, într-un cătun dezafectat al comunei Colţi, unde numai câteva animale din gospodărie îi mai ţin companie. Ar avea unde să plece, la nora sau fiica ei, din oraş, însă nu se poate desprinde de locul în care a trăit o viaţă.

Comuna Colţi, localitate din zona de deal a judeţului Buzău, a rămas fără cătunul Comarnici, în urmă cu mai bine de două decenii. În scripte, pentru că, în fapt, satul dezafectat este încă locuit de o bătrână de 79 de ani, Maria Zăican. 

Stă singură într-un bordei simplu, înconjurat de codri. Nici gard nu are  la casă şi oricând s-ar putea trezi în mijlocul bătăturii cu lighioanele pădurii. 

Nu este deloc înspăimântată de singurătate sau sărăcie, pentru că are credinţă în Dumnezeu. În ciuda distanţei de peste trei kilometri, care pot fi parcurşi numai pe o potecă, tanti Maria merge în fiecare duminică la biserica din Colţi, pentru rugăciuni. 

Este singurul moment în care femeia din pădure se poate aproviziona cu gaz lampant, cu care îşi luminează nopţile, sau cele necesare pentru casă. ”Eu merg mai greu acum, că sunt bătrână, dar în juma' de oră ajung la biserică. La toate slujbele mă duc ca să îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ţinut întreagă la minte şi la suflet, după câte am îndurat”, spune tanti Maria.

Bătrâna are o pensie de cel mult 300 de lei pe lună, pentru că a lucrat la CAP, însă nu se plânge de lipsuri, pentru că mai are încă puterea să crească vreo două oi şi câteva păsări, pe lângă căsuţă.

”Tanti Maria are un măgăruş cu care aduce lemne din pădure şi cară sacii de cereale, pentru că are nişte teren agricol în arendă. Accesul în zonă numai aşa se poate face, pentru că este o potecă prin pădure iar singurul drum forestiar care ar ajunge mai aproape de ea ar fi prin Muscelu Cărămăneşti, cu un ocol de peste 5 kilometri”, ne-a spus Diana Gavrilă, localnică din Colţi.

Cândva, satul Comarnici era viu, însă lipsa unor drumuri şi desele alunecări de pământ l-au izolat. Tanti Maria a văzut cu ochii ei cum foştii vecini, nu mulţi, vreo 20 la număr, au plecat pe rând, fie în căutarea unor locuri mai puţin vitrege, fie în eternitate. 

Doar trei locuinţe au mai rămas în picioare, celelalte fiind pur şi simplu înghiţite de natură. Tanti Maria a văzut cu ochii ei cum foştii vecini, nu mulţi, vreo 30 la număr, au plecat pe rând, fie în căutarea unor locuri mai puţin vitrege, fie în eternitate. Doar trei locuinţe au mai rămas în picioare, celelalte fiind pur şi simplu înghiţite de natură.

”Aici erau şi câţiva copii, înainte, pe vremea lui Ceauşescu, ai mei şi ai unor vecini. Vreo 15 sau 17 familii locuiau atunci când m-am mutat eu. Ne-au plecat copiii când s-au făcut mari, apoi bătrânii au murit şi uite că acum eu sunt singurul suflet de aici şi cu animăluţele mele”, mărturiseşte Maria Zăican.

Stingerea comunităţii nu a fost însă sigura dramă din viaţa bătrânei. În urmă cu 14 ani, şi-a pierdut un băiat, de 40 de ani, la scurt timp după ce acesta îşi întemeiase o familie. I-a murit apoi bărbatul iar acesta a fost momentul când a părăsit pentru prima oară cătunul în care se stabilise, prin căsătorie, pentru a locui o perioadă la noră. Nu a rezistat prea mult departe de gospodăria în care o aşteptau animalele şi a revenit după câteva zile.  

Soarta i-a fost potrivnică în continuare. În 2013, când era plecată în satul Alunis, la cimitir, pentru a-şi tămâia morţii, casa i-a fost mistuită de un incendiu pornit de la un tăciune căzut din sobă. S-ar fi putut muta la nora ei sau la fiica din oraş, cel de-al doilea copil, însă era iarnă si animalele îi rămăseseră singure, acolo, în gradina din pădure. A trebuit să revină, după numai o noapte, pentru a le hrăni, şi nici că a mai plecat vreodată.

Atunci, câţiva săteni din Colţi au sărit în ajutorul bătrânei, şi i-au construit o cameră. Este sărăcăcioasă, din paiantă, cu acoperiş de tablă şi pământ în loc de podea, dar este mulţumită. Până la finalizarea acesteia, Tanti Maria a preferat să locuiască într-o casă părăsită, din vecinătate, dar aproape de tot ce era al ei. 

După incendiu, femeia a rămas şi desculţă şi dezbrăcată. Îi mai trebuie şi un beci pentru a-şi depozita alimentele, iarna să nu îngheţe, iar vara să nu i se altereze. Banii nu prea o ajută, pentru că sunt prea puţini când trebuie să şi trăiască, să crescă şi ceva în ogradă pentru a-şi asigura hrana, pe care dacă ar cumpăra-o ar costa-o mult mai mult.