Bani pentru reabilitarea Casei Vergu Mănăilă, cel mai vechi imobil din Buzău, care găzduieşte colecţia de etnografie a Muzeului Judeţean

Casa Vergu Mănăilă, cel mai vechi imobil din Buzău, va fi consolidată pentru a fi repusă în circuitul turistic. Clădirea adăposteşte o colecţie permanentă de etnografie şi artă populară, obiecte achiziţionate exclusiv din spaţiul buzoian, însă pentru ca exponatele să nu fie afectate de ploaia care se infiltrează prin acoperiş au fost mutate de mai mult timp în subsolul conacului boieresc.

Consiliul Judeţean Buzău a alocat fondurile necesare reabilitării celei mai vechi case din Buzău, Vergu Mănăilă, care a aparţinut familiei boiereşti Vergu.

”Casa Vergu Mănăilă trebuie reabilitată. Se fac lucrări de reabilitare pentru că erau necesare. De această problemă se ocupă cei de la Muzeul Judeţean. Este vorba despre aproximativ 90.000 de lei şi le mai trebuiau de rectificat încă 36.000 de lei. Într-o perioadă destul de scurtă şi această clădire va redată la parametri optimi, dacă vreţi, actului cultural”, a declarat Petre Emanoil Neagu, preşedintele Consiliului Judeţean Buzău.

Casa Vergu Mănăilă a fost atestată documentar în 1794, naţionalizată în 1948, apoi a ajuns în paragină, fiind reconstruită ulterior în perioada 1971-1974, pe vechea fundaţie.

”Ca stil arhitectural, clădirea îmbină stilul vechi, popular, cu cel brâncovenesc. Numele casei e dat de cele două familii boiereşti, Vergu şi Mănăilă, ce s-au unit prin căsătorie. Familia Mănăilă era originară din Bălişoara, sat al comunei Costeşti, azi Budişteni. Mănăilă a fost mare căpitan şi avea strânse legături cu domnitorul Constantin Brâncoveanu. Nepoata lui Mănăilă, Maria, zisă şi Minculeasa, după numele soţului său, medelnicerul Mihail Mincu, ctitorul Bisericii Gârlaşi, a fondat în 1792 spitalul cu acelaşi nume, al treilea din ţară la vremea respectivă. Doamna Maria se recăsătoreşte în 1779 cu stolnicul Nicolae Vergu. Cei doi soţi au fost proprietarii conacului Vergu-Mănăilă, a cărui curte cuprindea străzile Războieni, Tudor Vladimirescu şi Independenţei”, a declarat Florentina Grigore, conservator la Muzeul Judeţean.

Din 1976, aici funcţionează Colecţia de etnografie şi artă populară, o secţie a Muzeului Judeţean Buzău. Colecţia înfăţişează activităţile casnice, precum alimentaţie, prelucrarea fibrelor textile, confecţionarea îmbrăcămintei şi meşteşugurile populare tradiţionale, finisarea ţesăturilor, olărit, prelucrarea lemnului şi pietrărit.

Obiectele expuse aici reprezintă întregul judeţ Buzău, în special de pe Valea Slănicului, din localităţile Mânzăleşti, Lopătari, Bisoca, Vaarlam, Mărgăriteşti, zone în care s-a păstrat mai bine meşteşugul de realizare a costumelor populare.

"Fiecare obiect este unicat, are o istorie proprie, ne duce cu gândul la viaţa de odinioară şi cu siguranţă a înfrumuseţat cândva o casă ţărănească din zona Buzăului. Obiectele prezentate în muzeul nostru datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Cea mai veche piesă din muzeu este un covor de la 1887". a declarat Florentina Grigore, conservator la acest muzeu.

Colecţia muzeală este expusă în şase încăperi. În prima cameră se află costumele populare autentice din zona buzoiană. Un singur exponat este fără influenţe din alte regiuni, este simplu şi cuprinde culorile de bază: roşu, alb şi negru. Celelalte costume expuse au influenţe din alte zone ale ţării, în special din Moldova, Buzăul aflându-se la punctul de întâlnire cu toate marile regiuni ale României.

În cea de-a doua încăpere a muzeului, vizitatorii pot admira covoare care împodobeau cândva casele ţărăneşti.

 A treia încăpere a vechiului conac boieresc este destinată ţesutului, aici putând fi văzute ştergare, războaie de ţesut, costume populare. Spaţiul expoziţional mai cuprinde o cameră în care se reconstituie interiorul unei case mari (de curat), din zona Bisoca, aşa cum era cândva la ţară.

Există în acest mic muzeu şi o cameră dedicată ocupaţiilor bărbăteşti, unde pot fi admirate costume populare masculine, obiecte de vânătoare, păstorit, de meşteşugărit, o râşniţă pentru cereale, stupi primitivi de albine, furcoaie.

În ultima cameră muzeală sunt expuse obiecte care fac referire la îndeletnicirile femeilor şi la prepararea hranei. Vizitatorii pot admira în această încăpere vase de lut, străchini, o roată şi furci de tors, icoane, piepteni pentru cânepă, găvane, un darac pentru lână.