Medic român, despre copiii pierduţi în faţa calculatorului: „Dacă i-am lăsa doar în seama statului, ar deveni zombi trăind virtual“

Medicul Dan Grigorescu, şeful secţiei de Chirugie Plastică de la Spitalul de Urgenţă Braşov şi părinte la rândul său, a postat pe Facebook părerea sa despre cum ne putem lua copiii din faţa calculatorului şi cum totul cade în grija părinţilor, iar programele educaţionale de la stat se lasă aşteptate.

Medicul comentează atât de folosita sintagmă „copii digitalizaţi“ şi explică cum sportul a devenit o activitate costisitoare, în lipsa unuor programe educaţionale naţional. „Am întâlnit într-o postare sintagma „copiii digitalizaţi”. Folosită nu atât în sens pejorativ, cât realist negativ. Şi, cred eu, cam pe bună dreptate. E un pericol distrugător nu numai pe termen lung, cât, mai ales, imediat! Soluţia pentru a evita „drogarea digitală” a tinerei generaţii, încă de la cea mai fragedă vârstă? Pare simplu de găsit: înlocuirea unei astfel de adicţii cu altceva din viaţa reală. Ia hai să vedem dacă am avea cu ce!“ îşi începe Dan Grigorescu postarea de pe Facebook.

Sportul sau jocul sunt binevenite, dar costă, necesită timp, iar potrivit medicului  Dan Grigorescu, totul vine de la părinţi şi niciun ajutor de la statul care îşi doreşte copii mai activi.

„Sportul unic sau multiplu. E o cale pe care am încercat-o cu juniorul familiei. Rând pe rând, l-am dus în cadru organizat la înot, apoi la ju-jitsu, hochei pe gheaţă, tenis. Nicăieri însă gratis. Nicăieri cu susţinere din partea statului. Acesta (statul) ar trebui să fie fericit că beneficiază gratis de cheltuirea unei cantităţi imense de timp de către părinţii ai căror copii îşi vor apropia calităţi care le vor folosi lor (dar şi statului însuşi) ca viitori cetăţeni maturi. Dar nici pomeneală! Statului nici că îi pasă, sportul rămânând o soluţie de regulă pentru copiii ai căror părinţi îşi permit sau îşi iau de la gură pentru aşa ceva. Jocul (joaca) cu părinţii în casă sau pe afară. E o altă cale încercată de noi. Mersul pe bicicletă „în familie”, jocuri de construcţii tip LEGO şi nu numai, grădinăritul şi alte treburi din gospodărie (tot împreună cu părinţii). Însă asta cere nu doar facilităţi specifice (casă cu curte, acces rapid în afara oraşului, etc), ci, în primul rând părinţi cu timp liber de calitate. Nu unii care vin de la al doilea (sau chiar al treilea) job, frânţi de oboseala la care au fost aduşi de nevoia de a oferi familiei resurse suficiente de trai de la decent, la foarte bun. Aici tot statul ne rămâne tuturor dator prin ceea ce face posibil ca nivel de viaţă ce poate fi susţinut printr-un singur loc de muncă. Pentru că, oare cine se mai întoarce la ora 14-15 acasă, după ce şi-a lăsat grijile „la serviciu”, când majoritatea noastră, a părinţilor, dacă e să ne lăsăm ceva, ne lăsăm copiii la „aftărscul”? Unde se „digitalizează” constant... Şi de unde îi recuperăm cu doar câteva minute înainte de a se închide“ a postat Dan Grigorescu pe contul său de Facebook.

Medicul se întreabă unse se implică statul în această problemă. „Aşa că, în lipsa implicării statului prin programe naţionale de dezvoltare psiho-somatică bine articulate, copiii noştri sunt pe cale să fie prinşi, practic, într-o capcană din care nu au cum ieşi decât dacă evită intrarea în ea cu sprijinul exclusiv al nostru, al părinţilor. Că dacă i-am lăsa doar în seama statului, ar deveni, extrem de rapid, ceea ce eu numesc „nişte zombi trăind virtual” în realitatea noastră reală. N.B.: Şi asta o spune un adept fervent al progresului IT în orice domeniu! Dar care îşi condiţionează copilul nu cu reducerea timpului de tabletă, ci cu anularea prezenţei la un antrenament la hochei“, a mai scris Dan Grigorescu.