De ce minţim în fiecare zi? De la minciunile nevinovate la boala care poate distruge vieţi - explicaţia psihologului
0
Toate studiile făcute până acum pe plan mondial arată că nu există om care să nu mintă. De la copii, la tineri şi până la bunici, cu toţii minţim. Este, practic, o caracteristică a omului.
Copiii învaţă de mici să mintă, deşi le explicăm că nu este bine. Este practic un reflex. „Copiii spun mici minciuni de când încep să vorbească. Până la 6-7 ani nu putem spune că ele sunt adevărate minciuni. Eu au o imaginaţie bogată şi multe fantezii. Nu disting uneori realitatea de imaginaţie şi nu putem spune că mint conştient. Odată ce cresc încep să mintă ca să să nu fie pedepsiţi. Putem să-i dezvăţăm de acest obicei dacă le arătăm că atunci când spun adevărul nu păţesc nimic. Există şi situaţii mai grave când cei mici au fost pedepsiţi pentru anumite greşeli sau certaţi foarte tare când au luat o notă mică la şcoală. Nu trebuie să îi mustrăm rău, pentru că atunci ei vor continua să mintă, să se ascundă. Trebuie să le arătăm că suntem aproape de ei şi să îi încurajăm continuu“, spune spihologul Ana Maria Ruşizan.
Minciunile nevinovate ale adulţilor
Şi adulţii mint, însă motivele lor sunt mult mai complexe. Cu toţii spunem minciuni nevinovate pentru a nu răni sentimentele cuiva. „De multe ori când o persoană ne întreabă: Nu-i aşa că îmi stă bine cu coafura asta?, Nu-i aşa că am mai slăbit?, Nu-i aşa că arăt bine cu haina asta?. De multe ori ca să nu rănim sentimentele cuiva aprobăm ceea ce spun pentru că ştim că adevărul ar fi dureros pentru acea persoană. La fel facem şi când nu ne place o persoană, dar nu vrem să-i spunem verde în faţă ce gândim. Zâmbim frumos şi încercăm să fim amabili, pentru nu crea o problemă“, mai spune psihologul.
Minţim ca să arătăm mai bine în ochii altora
Psihologii spun că oamenii au nevoie să fie acceptaţi şi apreciaţi de cei din jur. De aceea apelăm la minciună pentru a da mai bine în ochii celor din jur. „Cu toţii am minţit uneori şi au încercat să arătăm mai buni decât suntem. La începutul unei relaţii cu toţii încercăm să ne ascundem defectele, la serviciu minţim uneori pentru a nu avea probleme cu şefii, poate ne infrumuseţăm CV-ul şi ne atribuim calităţi pe care uneori nu le avem. Practic cu aceste minciuni încercăm să le clădim încrederea în noi şi facem în aşa fel ca să fim acceptaţi“, mai spune psihologul.
Minţim ca să nu fim pedepsiţi şi ca să scăpăm de conflicte
Adulţii au tentinţa să mintă şi atunci când fac greşeli sau vor să evite o ceartă. „Dacă greşim la serviciu primul impuls este cum să ascundem fapta şi cum să o acoperim prin minciună. Asta deoarece ne temem de consecinţe. Şi acasă în familie minţim ca să evităm anumite conflicte. De multe ori bărbaţii care ies cu prietenii spun că au avut mai mult de lucru, ca să scape de o ceartă. Doamnele pot spune că o rochie a costat mai puţin din acelaşi motiv. Aceste minciuni în cuplu sunt însă de evitat. Un cuplu este mult mai sudat atunci când în căsnicie nu există secrete. Trebuie să învăţăm să ne tolerăm între noi“, mai spune psihologul.
Când devin minciunile un adevărat pericol
Există şi oamenii care mint doar cu scopul de a face rău, dar şi oameni care au o boală psihică şi nu se pot abţine. „Atunci când un om inventează lucruri despre o anumită persoană doar cu scopul de a-i face rău, de a o pune în situaţii jenante, atunci este o problemă majoră. Este un semn că acea persoană are probleme şi poate deveni în timp un sociopat. Astfel de minciuni sunt foarte periculoase şi pot distruge psihic persoana vizată de ele. Aceste persoane au nevoie de ajutor specializat. Există şi persoane care mint non-stop. Acestea au o boală numită mitomanie şi practic nu se pot abţine să nu spună minciuni peste minciuni. Şi aceste persoane au nevoie de ajutorul psihologului“, mai spune Ana Maria Ruşizan.
Citeşti şi:
Misterele creierului uman. Credem tot ceea ce ne este repetat, alegem varianta mai sigură, judecăm după ceea ce ne este arătat şi estimăm greşit
Se încarcă comentariile...
