Beneficiile nebănuite ale veninului de albine. De ce ajunge un kilogram în stare pură să coste peste 2 milioane de euro

0
Publicat:
Ultima actualizare:
albbr

Temut de mulţi oameni pentru durerea intensă pe care o provoacă, extrem de periculos pentru cei alergici, pe care îi poate ucide prin şoc anafilactic, veninul de albine este folosit pentru realizarea unei game largi de medicamente.

În medicina naturistă, veninul este un ingredient principal al preparatelor care combat reumatismul, deoarece conţine hidrocortizon, o substanţă activă care scoate apa din articulaţii, după cum precizează Florian Vizireanu, unul dintre cei mai experimentaţi apicultori brăileni.

Veninul se obţine destul de greu, iar asta îl face cu atât mai preţios. Vizireanu spune că acesta se recoltează de la albine bătrâne – termen care, în lumea acestor insecte, înseamnă circa o lună de viaţă, asta în contextul în care, în sezonul activ, când ies la recoltat de nectar şi polen, albinele trăiesc 35 – 45 de zile, iar în sezonul inactiv, de iarnă, pot trăi până la şase luni. De la un kilogram de albine, ceea ce înseamnă circa 10.000 de indivizi, se obţin doar 1,5 grame de venin.

Recoltarea se face prin tehnologii speciale, ce implică stimularea albinelor, prin electrocutare, să înţepe un recipient realizat dintr-un anume material, care permite insectei să îşi scoată acul după ce lasă venin. Faptul că nu îşi pierde acul permite insectei să mai trăiască o scurtă perioadă de timp, păstrându-şi toate funcţiile necesare stupului.

La scurt timp după recoltare, veninul trece din stare lichidă în stare solidă, cristalizându-se într-o pulbere alb-gri, asemănătoare sării de lămâie. Tehnicianul sau apicultorul care face recoltarea trebuie să poarte neapărat o mască specială, deoarece veninul în stare pură atacă mucoasa nazală şi căile respiratorii în general.

Apicultorii care au cunoştinţele şi tehnologia necesară recoltării albinelor pot obţine venituri importante. Pe timpul regimului comunist, cei care predau venin la Institutul de Cercetări Apicole primeau pe lângă bani şi o serie de avantaje. De exemplu, aveau prioritate la achiziţionarea autoturismelor de teren Aro, visul oricărui apicultor din acele vremuri.

Florian Vizireanu spune că veninul este cea mai rentabilă marfă a apicultorilor. În stare pură, un kilogram de venin costă între 8 şi 10 milioane lei (peste 2 milioane de euro), în funcţie de fluctuaţiile pieţei şi de sezonul în care se vinde. Un apicultor cu experienţă şi cu zeci de stupi cu greu reuşeşte să obţină câteva sute de grame.

„Administrarea veninului se poate face pe cale orală, prin intermediul medicamentelor existente, dar şi pe cale naturală, prin înţepături succesive, dirijate de terapeut. În prima zi, pacientul este înţepat de 3 albine, în următoarea de 6, api de 9 şi tot aşa până la 27, după care se coboară la 24, 21, 18 etc. Foarte important înainte de începerea acestui tratament este ca pacientul să fie testat, pentru a se stabili dacă este alergic la venin. O astfel de alergie se poate dovedi fatală. Alergiile la venin sunt destul de des întâlnite. De-a lungul anilor am pregătit foarte mulţi tineri pentru meseria de apicultori, iar jumătate dintre aceştia renunţau pe parcurs, fie pentru că nu aveau chemare pentru aşa ceva, fie din cauza faptului că erau alergici la înţepături”, ne-a declarat Florian Vizireanu.

Potrivit experimentatului apicultor brăilean, din albinele „bătrâne” care se apropie de sfârşitul vieţii se poate obţine, pe lângă venin, un complex de substanţe benefice sănătăţii umane. Pentru asta, un kilogram de albine se bagă la congelator, la minus 12 grade Celsius, timp de 24 de ore. După acest interval, albinele congelate se macină, iar pulberea astfel obţinută se consumă în amestec cu miere, fiind benefică pentru aparatul digestiv. Preparatul este contraindicat, însă, persoanelor alergice la venin.

Apirevenul, un unguent pe bază de venin, este indicat în combaterea durerilor reumatismale. Acesta se aplică, seara, direct pe zonele cu probleme, care apoi se bandajează cu un prosop. Persoana care urmează tratamentul nu trebuie să iasă afară timp de 6 – 8 ore, cât se ţine bandajul pe piele.

Citiţi şi

Brăila



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite