Secretele „cetăţii lupilor”. Misterele aşezării getice din Bulgaria considerată capitală a unor temuţi războinici
0
În câmpia Bulgariei, la sud de Dunăre, exista o misterioasă cetate getică numită „daos dava”, tradusă de istorici „cetatea lupilor”. Se bănuieşte că a fost o capitală a marilor căpetenii getice care i-au înfruntat pe macedoneni în sudul Dunării sau aşezarea întărită a unor frăţii războinice, temuţii războinici-lup ai dacilor.
Triburile războinice ale geto-dacilor, începând cu secolul al VI lea îHR, au ocupat regiuni întinse din Europa Centrală şi de Sud-Est. Din precizările lui Vasile Pârvan şi Ion Horaţiu Crişan, aşezările lor se întindeau de la Carpaţii Păduroşi în nord până la Munţii Balcani în sud, de la Dunărea mijlocie în vest până la Nistru în est.
Aşezărilor le spuneau ”dava”, adăugându-le diferite caracteristici, Sargidava, Tamasidava etc. Una dintre cele mai misterioase şi remarcabile aşezări ale geto-dacilor nu este pe teritoriul României, ci pe cel al Bulgariei, în regiunea Razgrad.
Are o denumire, confirmată de arheologi, care a stârnit interesul, dar ale cărei secrete nu au fost pătrunse nici până astăzi. Totodată, o creaţie a culturii getice din apropierea acestei aşezări a ajuns în patrimoniul UNESCO.
”Cetatea lupilor” geţi din Bulgaria
Poartă numele de ”daos-dava”, adică ”cetatea-lupilor”, după cum au presupus istoricii că se poate traduce din graiul tracic. De această cetate a dacilor, aflată pe vechiul teritoriu al Moesiei, aminteşte şi Mircea Eliade, care acceptă această traducere, ”cetatea lupilor”.
”Oraşul Dauos Dava, în Moesia inferior, între Dunăre şi Haemus (n.r. Munţii Balcani) înseamnă literalmente <satul lupilor>. Deci dacii se numeau ei înşişi mai de demult ”lupi” sau ”cei care sunt asemeni lupilor”, cei care seamănă cu lupii”, preciza Mircea Eliade. Hesychius spune că în dialectul frigian, înrudit cu cel tracic, daos însemna lup, iar printr-o paralelă s-a afirmat că şi numele de dac vine de la daos, adică de la lup. În consecinţă, Daos Dava purta numele de ”cetatea dacilor” sau ”cetatea lupilor”.
Vasile Pârvan sugerează în lucrarea sa ”Getica” că ”Cetatea lupilor” ar fi aparţinut triburilor getice ale maedi-lor care locuiau în zona Bulgariei. ”Livius cunoaşte- pentru secolul II HR ÎHR- în teritoiul maedi-lor, între Axos şi Strymon, localitatea <Desudava>. Am încercat cu alt prilej să dovedesc că avem eventual de cetit <Deusdava>, adică <Dausdava>”, scria Pârvan.
Mormântul tracic de la Sveştari, în apropiere de Daosdava FOTO privateguidevarna
Despre aceşti războinici daci, care ar fi populat marea cetatea ”a lupilor”, se spune în ”Enciclopedia dacică” că maedii au fost aliaţi ai Romei în războaiele cu Perseus, regele Macedoniei în secolul al II lea îHR. Totodată au purtat lupte cu romanii în 29 îHR. Aşezarea are o întindere destul de mare, încadrată pe 140 de coline, apropiate şi de mici dimensiuni, având temple, edificii şi morminte tumulare. Aşezarea a fost iniţial civilă, fiind ulterior fortificată şi transformată în cetate în decursul secolelor IV-III ÎHr, când se pare că au fost construite majoritatea edificiilor importante. Zidurile în diferite faze de construcţie au fost şi din lemn de tipul palisadelor, dar şi din piatră, după cum se arată într-un istoric al descoperirilor.
”O mărturie excepţională a culturii geţilor”
În apropierea acestei uriaşe aşezări, ”Daosdava”, se află unul dintre cele mai importante monumente funerare tracice. Este vorba despre mormântul tracic de la Sveştari, inclus în patrimoniul UNESCO. Mormântul are o arhitectură unicat, cu cariatide (n.r. femei în picioare care susţin coloane) pe jumătate vegetale şi pictură murală policromă.
Totodată impresionează îmbinarea de stil barbar, hiperoborean cu cele elenistic, zona aflându-se la contactul celor două civilizaţii. Mormântul este de tip tumular, cu un complex mortuar adânc în pământ format din mai multe încăperi şi cu trepte care coboară amintind de mitul orfic, dar şi de cultul zalmoxian, fiindcă zeul suprem al geţilor, aşa cum arată autorii antici, ar fi coborât într-o cameră subpământeană şi, aşa cum a precizat Eliade, a mimat moartea şi renaşterea.
Imagine din mormântul tracic de la Sveştari FOTO Ivo Hadjimishev
Specialiştii UNESCO atestă clar că este vorba de un mormânt getic în care a fost îngropată o căpetenie. ”Mormântul este o mărturie excepţională a culturii geţilor, un popor tracic care locuia în nordul munţilor Haemus (astăzi Stara Planina), la limita de contact dintre lumea greacă şi cea hiperboreană, aşa cum arată şi geografii antici”, se precizează pe site-ul oficial al UNESCO. Nu se cunoaşte numele regelui sau căpeteniei în cinstea căruia a fost ridicat monumentul. Se estimează data, probabil mijlocul secolului III îHR.
Există speculaţii că ar fi vorba de Dromichaites, celebra căpeteniei getică care a înfrânt armatele macedoneanului Lisimah. Iar ”Daosdava” din Bulgaria ar fi Helis, capitala regatului condus de acesta. Nu există nicio dovadă documentară sau arheologică care să confirme aceste ipoteze. În concluzie în momentul de faţă sunt doar speculaţii.
Frăţiile de războinici de la ”Cetatea Lupilor”
Mircea Eliade precizează atât în ”Istoria religiilor”, cât şi în ”De la Zalmoxis la Ghenghis Han”, că în societatea daco-getică exista o confrerie războinică de iniţiaţi. Acest punct de vedere al lui Eliade este susţinut şi de Mircea Vulcănescu. Practic Eliade dă de înţeles că doar iniţiaţii purtau numele de daos, de lupi. Adică tinerii care trebuiau să parcurgă un anumit ritual, să treacă o serie de probe iniţiatice ”de bărbăţie” pentru a ajunge să fie acceptat în casta războinicilor de elită. Eliade spune că ei îşi spunea ”lupi”, ”războinicii-lupi”.
Razboinici daci FOTO frontpress.ro
”O asemenea transformare poate fi legată fie de lycantropia propriuzisă, fenomen foarte răspândit, dar atestat mai ales în zona balcano-carpatică, fie de o imitare rituală a comportamentului şi aspectului exterior al lupului. Imitarea rituală a lupului caracterizează îndeosebi iniţierile militare şi prin urmare confreriile secrete de războinici”, scria Eliade. Cu alte cuvinte, aceşti tineri, după ce-şi dovedeau bravura şi parcurgeau iniţierea ritualică, ajungeau să facă parte, după cum spune Eliade, dintr-o confrerie secretă de războinici redutabili. Aceştia nu cunoşteau teama în luptă şi atacau cu sălbăticia fiarei pe care o întruchipau. De multe ori foloseau chiar piei de lup, pentru a se transforma ritualic în fiară. ”Atât timp cât războinicul era îmbrăcat în pielea animalului, el nu mai era om, era carnasierul însuşi: nu numai că era un războinic feroce şi invicibil stăpânit de furor heroicus dar nu mai avea nimic omenesc”, preciza Eliade.
Chiar şi Ovidius, celebrul poet roman exilat la Tomis, amintea de sălbăticia unor războinici geţi. ”Dacă privesc oamenii, căci abia sunt vrednici de acest nume,/ Văd la ei mult mai cumplită sălbăticie decât la lupi./ Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei/ Şi zace la pământ învinsă de sabia cu care se duc luptele./ Se apără împotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi cu pantaloni largi,/ Iar feţele lor aspre sunt acoperite cu păr lung”, preciza acesta în ”Tristele”.
În aceste condiţii, se presupune că această cetate, cu denumirea ei de ”Daosdava”, adică ”Cetatea lupilor”, ar fi fost un centru al acestei confrerii secrete de războinici feroce, iniţiaţi în tainele transformării în ”bestie” pe câmpul de luptă. Un loc cultic, după cum o arată şi templele sau monumentele cu iz megalitic care favorizau iniţierea, dar şi militar, după cum o arată incinta fortificată. Totodată, în această aşezare au fost descoperite morminte de câini sau lupi, ceea ce ar întări această ipoteză şi existenţa unui cult al lupului.
Susţinută de dovezi arheologice clare, este recunoscută prezenţa în zona Bulgariei a altui corp de elită al războinicilor geţi. Este vorba de aşa numiţii războinici de tip Padea – Panaggiurski Kolloni. Călăreţi, probabil din rândul aristocraţiei militare, a căror existenţă este atestată prin inventarul mormintelor de incineraţie destinate acestora.
Călăreţ geto-dac FOTO Radu Oltean
”Datorită caracteristicilor inventarului funerar s-a putut determina că acest grup cultural cuprinde în special războinici călăreţi având o unitate de grup şi un stil de luptă identic, utilizând aceeaşi panoplie de arme şi tehnici de luptă. Echipamentul defensiv de luptă include scuturi şi câteodată cămăşi de zale sau coifuri, iar ca arme ofensive aveau în principal spadele lungi de tip La Tène (aşa zisele de tip celtic), lănci de tipul cu nervură mediană şi cuţite curbe. Elementele de rit şi ritual funerar, precum şi diferite alte elemente ale inventarului funerar (fibule, ceramică) arată ca această aristocraţie războinică, unitară prin piese de vestimentaţie şi armament (convenţional denumită azi grupul Padea – Panagghiurski Kolonii), se caracterizează în principal printr-o mixtură etnică, cu indivizi aparţinând triburilor scordiscilor, triballilor şi dacilor”, se arată în Enciclopedia dacică. Având în vedere arealul de răspândire, aceşti călăreţi de elită din rândul nobililor ar fi putut ocupa în secolul al III lea îHR şi zona Daosdava, ei fiind probabil din rândul celor care controlau cetatea şi ţinutul.
Epoca de glorie a ”lupilor” din Bulgaria
După cum arată şi precizările UNESCO, epoca de glorie a civilizaţie getice din apropiere de ”Daosdava” poate fi plasată în secolul al III lea ÎHR. În această perioadă zona era sub dominaţia triburilor tracice ale odrisilor. În fruntea regatului odris au acces însă şi aristocraţi geţi, precum regele get Cotys. Odrisii, care stăpâneau în secolul al III lea şi Daosdava, s-au remarcat în acestă perioadă prin revoltele împotriva macedonienilor, în special când rege era Seuthes.
Şi în secolul II, ”Cetatea lupilor” cunoaşte o înflorire când ajunge rege al odrisilor getul Cotys, recunoscut în 168 şi de romani ca rege al acestei populaţii. Totodată mai există o căpetenie getă, Dromichaites, nu acelaşi care s-a luptat cu Lysimah, dar un aliat al regelui Pontului, Mithridates Eupator în secolul I îHR.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
