Penitenciarul din Botoşani, tabără de exterminare şi reeducare pentru deţinuţii politic, în anii '60: „Ne-au dat şi maţe de oaie fierte, cu balegă în ele“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fostul Penitenciar al terorii din Botoşani, astăzi Spital de Psihiatrie FOTO Cosmin Zamfirache
Fostul Penitenciar al terorii din Botoşani, astăzi Spital de Psihiatrie FOTO Cosmin Zamfirache

Construită iniţial pentru infractori de drept comun, puşcăria din Botoşani s-a transformat la începutul anilor ’60 într-o adevărată tabără de exterminare a opozanţilor regimului comunist. Supravieţuitorii spun că jumătate din cei închişi aici au murit în primii doi ani de detenţie.

În 1960, în condiţii şi din motive încă neelucidate, 3.500 de opozanţi ai regimului comunist, elite intelectuale şi politice ale regimului „burghezo-moşieresc“, erau transportaţi în condiţii inumane de la Puşcăria din Galaţi la cea din Botoşani. 

Toţi deţinuţii erau membri ai partidelor istorice, PNL, PNŢ şi PSD, majoritatea oameni care au deţinut funcţii în vechiul regim. În trenurile insalubre folosite la transportul vitelor se îngrămădeau printre alţii episcopii Tămâianu şi Dragomir, principele Vladimir Ghica-Dumbrăveni şi fostul deputat Gheorghe Urziceanu. 

Iniţial toţi credeau că se izbăviseră, că au scăpat din iadul cu mâncare proastă de la malul Dunării. Păşeau însă într-un alt iad. 

Primii deţinuţi politici: ţăranii chiaburi

La începutul represiunii comuniste, după 1945, puşcăria din Botoşani nu era făcută pentru a primi deţinuţi politici. Era destinată puşcăriaşilor de drept comun, în special hoţilor mărunţi. Penitenciarul Botoşani a fost reorganizat în 1952, moment în care spun martorii ai represiunii comuniste, ar fi început să primească deţinuţi politici. 

Primii au fost ţărani sau oameni de rând care se opuneau regimului, mai ales colectivizării. Aici au fost aduşi şi bătuţi sătenii care s-au revoltat în satul Roma din judeţul Botoşani, dar şi alţi opozanţi ai sistemului. Mărturii despre grozăviile suferite aici de deţinuţi au fost strânse de scriitorul şi jurnalistul botoşănean Dumitru Ignat în lucrarea „Calvarul deţinuţilor anti-comunişti botoşăneni. Mărturia supravieţuitorilor“.

Mihai Capverde, fost inginer botoşănean, spune că a fost întemniţat în 1958, iar la acea dată erau deja şase celule cu deţinuţi politici. Anul de groază în care a fost însă înăsprit regimul de detenţie şi, de fapt, momentul în care penitenciarul din Botoşani devine clar tabără de exterminare este 1960.

 Blocul de celule în care se aflau închişi deţinuţii politici din Penitenciarul Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache

celule

Este anul în care sunt aduşi la Botoşani deţinuţii politici cu ştaif, oamenii pe care regimul îi dorea morţi sau complet „reeducaţi“. Momentul este bine precizat şi a coincis cu alegerea lui JF Kennedy ca preşedinte al SUA. 

„Din motive încă necunoscute, în timpul alegerilor prezidenţiale americane de la începutul lunii noiembrie 1960, deţinuţii partidelor istorice din Penitenciarul Galaţi au fost îmbarcaţi într-un tren cu vagoane de vite, în condiţii îngrozitoare (fără bănci de stat şi cu tinete insuficiente) şi transportaţi în 48 de ore la Penitenciarul Botoşani, reamenajat pentru deţinerea lor“, preciza Dan Amadeo Lăzărescu, fost deţinut la Botoşani, într-un interviu acordat lui Dumitru Ignat. 

Erau în total 3.500 de deţinuţi membri marcanţi ai PNL, PNŢ şi PSD. Urmau să fie încarceraţi în celule speciale, într-un corp alăturat deţinuţilor de drept comun. Mai precis, deţinuţii politici erau cazaţi în 30 de celule cu câte trei rânduri de paturi. Deţinuţii stăteau câte doi în pat, după cum mărturisea Dumitru Huţanu, un alt fost deţinut politic.

„Şi pe mine mă doare”, un tratament inedit

Moartea era lentă, dureroasă, cauzată în principal de lipsa medicilor, a medicamentelor, bătăile crunte îndurate de la gardieni, dar mai ales de hrana extrem de proastă. Dumitru Huţanu, un fiu de ţăran chiabur care a reuşit să supravieţuiască regimului de la Penitenciarul Botoşani, spunea că ceea ce l-a frapat în mod special era atitudinea medicilor din închisoare. Practic, deţinuţii nu primeau niciun fel de asistenţă medicală, erau lăsaţi să se chinuie şi, mai mult decât, atât erau şicanaţi. 

„Doctorul Margine avea o metodă de consultaţie cu totul originală. Venea dimineaţa şi întreba: «Cine-i bolnav?». «Domnule doctor, mă doare stomacul!» «Şi pe mine mă doare», replica doctorul. «Mă doare capul!», zicea altul. «Şi pe mine mă doare», i-o întorcea medicul. Mă întreb dacă trebuie să-l numesc medic“, preciza Dumitru Huţanu în „Calvarul deţinuţilor anti-comunişti botoşăneni. Mărturia supravieţuitorilor“. 

Totodată, Dumitru Huţanu spune că pentru cea mai mică „greşeală“, deţinutul era trimis la izolare, un loc unde puţini rezistau. „Am stat şi la izolare o săptămână. Într-o cameră care n-avea nici pat, doar un hârdău. Mi se dădea mâncare o dată pe zi. Mă înălţam şi vedeam, la blocul de vizavi, la hoţi, cum le spuneam noi deţinuţilor de drept comun, cum atârna slănina. Şi-mi chiorăiau maţele de foame“, povestea Huţanu în aceasi carte.

Lipsa mâncării era însoţită de bătaie 

Cele mai multe victime le-a făcut în Penitenciarul Botoşani, pe lângă sistemul medical, care îi lăsa pe deţinuţi să moară, regimul de hrană. Inginerul Mihai Capverde, închis în Penitenciarul Botoşani pentru mişcări subversive contra regimului comunist, spune ce mâncare primeau: „Mâncarea era foarte proastă. Ne-au dat şi maţe de oaie fierte, cu balegă în ele“. 

spitalul

Astăzi fostul Penitenciar este Spital de Psihiatrie FOTO Cosmin Zamfirache

Dumitru Huţanu îşi aminteşte şi el de „meniul“ din Penitenciarul Botoşani: „Abia găseam câte o fasolă în iarba aceea cosită. De altfel, în trei ani de zile nu am mâncat carne“. Lipsa mâncării era însoţită de bătaie susţinută şi „reeducare“, mai ales că după 1961, Botoşaniul devenise centru de reeducare al „elementelor nesănătoase“ şi „subversive“. 

Atât Dumitru Huţanu, cât şi Mihai Capverde îşi aduc aminte că cel care controla Penitenciarul Botoşani era comandatul Cimpoieşu. „Caralii ne băteau zilnic. Chiar în faţa comandantului, unul Cimpoieşu. Care dispunea, în timp ce mânca nuci, câte cravaşe să primească arestaţii, care trebuiau să stea cu mâinile pe bombeul bocancilor“, mărturisea Mihai Capverde în „Calvarul deţinuţilor anticomunişti botoşăneni“. 

Se murea pe capete la Botoşani

Din cauza lipsei sistemului sanitar, adin cauza bătăilor bătăilor şi a mâncării execrabile, deţinuţii mureau pe capete, după 1960 la Botoşani. Se estimează că numai într-un singur an, au murit 1.000 de deţinuţi, iar până în 1962-1963 au murit jumătate dintre cei aduşi în lotul de la Galaţi. S-au hotărât măsuri urgente, fiindcă riscau să moară toţi deţinuţii politici. 

„Mortalitatea fiind excesivă, s-a hotărât, pe la sfârşitul anului 1961, instituirea unui dispensar, în fruntea căruia a activat distinsul chirurg de la Ploieşti doctor Gheorghe Petrescu“, preciza Dan Lăzărescu. Doctorul Petrescu a reuşit să salveze sute de deţinuţi.

monumentul

Monumentul ridicat pentru comemorarea victimelor comunismului din Penitenciarul Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache

Cu toate acestea, regimul s-a înăsprit din nou, la începutul anului 1963, fiindcă deţinuţii politici, de la Botoşani o duceau considerau comuniştii deja prea bine. Dispensarul a fost desfinţat, iar doctorul Petrescu a sfârşit în carceră la o temperatură de -36 de grade Celsius. Oficial, la Botoşani însă au murit doar 116 deţinuţi, cu toate că se bănuieşte că numărul acestora a trecut de 1.500.

Sfârşitul calvarului

Anul 1963 a fost un nou an de teroare. La sfârşitul acestuia însă, regimul s-a îmbunătăţit, afirma Dan Amadeo Lăzărescu. O comisie medicală a sosit la Penitenciar şi dădea consultaţii, s-a îmbunătăţit calitatea mâncării, iar cei aflaţi în stare gravă au fost duşi la Văcăreşti, unde puteau primi îngrijiri. 

Au început şi eliberările, ultimul lot al deţinuţilor politici ieşind pe poarta Penitenciarului Botoşani pe 28 iulie 1964. Teroarea de la Penitenciarul Botoşani luase sfârşit. A rămas însă amintirea. Inclusiv a numelui torţionarilor. 

placuta

Placuţa comemorativă a victimelor din Penitenciarul Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache

Conform documentelor oficiale, ofiţerul politic era căpitanul Mihai Dora, iar din „stafful“ de reeducare al închisorii mai făceau parte Harry Feller, bănuit că a fost instruit la Moscova, căpitanul Ruckenstein şi anchetatorul Teodor Guriţă. În 2007, la Spitalul de Psihiatrie Botoşani, pe locul fostului Penitenciar Botoşani, a fost ridicat un monument comemorativ , în memoria celor 116 victime oficiale ale sistemului represiv din Penitenciarul Botoşani. 

Un monument închinat victimelor, inclusiv celor necunoscute a fost ridicat şi în cimitirul Eternitatea din municipiul Botoşani. În Penitenciarul Botoşani a fost deţinut şi Alexandru Paleologul. El a recunoscut în dialogul cu Stelian Tănase din volumul „Sfidarea Memoriei“, că în urma reeducării de aici a semnat actul de colaborare cu Securitatea.

 Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Teroarea comunistă, între stalinizare şi destalinizare

Constantin Istrate, al cincilea torţionar dezvăluit de IICCMER. Despre acuzaţiile care i se aduc: „O parte dintre ele sunt reale, cele mai multe sunt înscenări“

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite