Misterioasele personaje care l-au făcut pe Alexandru Ioan Cuza domn. Au fost implicate în momentele cruciale ale Unirii şi sunt originari din acelaşi judeţ
0Patru personaje puţin cunoscute publicului larg au avut o contribuţie decisivă la numirea şi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor. Acţiunile lor au fost puţin vizibile dar cruciale pentru prima unire modernă a Moldovei cu Ţara Românească. Povestea lor inedită este dezvăluită de specialişti.
În anul 1859 la 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza, un fost pârcălab de Galaţi, ajungea domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti fiind ales de divanurile ad-hoc ale ambelor Principate. Practic, românii au dat o lecţie de şiretenie şi inteligenţă politică, speculând o singură omisiune a Marilor Puteri ale Europei. Deşi erau organizate alegeri distincte în fiecare Principat nu scria nicăieri că domnii aleşi trebuiau să fie diferiţi.
Diplomaţii şi intelectualii români au exploatat această scăpare şi au reuşit să pună Europa în faţa faptului împlinit, Moldova şi Ţara Românească aveau acelaşi conducător. Au urmat ani de tatonări şi eforturi diplomatice pentru recunoaşterea acestei realităţi, dar în cele din urmă până şi Imperiul Otoman s-a împăcat cu Mica Unire.
Numeroase personalităţi culturale şi politice ale vremii au contribuit la înfăptuirea unirii. Numele lor se află şi astăzi în manualele de istorie şi sunt arhicunoscute, cele mai bune exemple fiind Vasile Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu. Cu toate acestea, o parte din momentele cheie ale acestui act politic de mare însemnătate, au fost în mâna unor personaje mai puţin cunoscute de publicul larg. Cei patru misterioşi făuritor ai Unirii sunt militari, clerici şi diplomaţi şi au în comun un singur lucru: locul de origine.
Sofronie Miclescu, Mitropolitul Unirii
Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai clerului românesc de la jumătatea secolului al XIX lea a fost cu siguranţă mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu. Acest înalt ierarh bisericesc a prezidat Adunările elective din 5 ianuarie 1859, zi în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în Moldova. Practic mitropolitul Sofronie Miclescu ştia că Alexandru Ioan Cuza trebuie ales domn şi în Moldova şi în Ţara Românească şi a luptat pe toate căile asumându-şi nenumărate riscuri pentru unire. Sofronie Miclescu s-a născut în anul 1790 în judeţul Botoşani în familia marilor boieri ai familiei Miclescu, ce stăpâneau întinse moşii în zonă.
A fost fiul marelui vornic Constantin Miclescu şi aş Zoei din neamul boierilor Vârnav. Practic Sofronie Miclescu era os boieresc frate şi cu logofătul Scarlat Miclescu. Cu o puternică origine nobilă Sofronie Miclescu a fost un erudit şi un mare cărturar încă din tinereţe. Este atras însă de credinţa ortodoxă şi de traiul mănăstiresc. Devine călugăr la mănăstirea Secu şi apoi la Neamţ. Datorită meritelor sale dar mai ales a scrierilor şi a activităţii sale intelectuale ajunge ieromonah în 1824 şi mai apoi episcop de Huşi în 1826. În 1851, după numeroase traduceri, cărţi scrise şi o activitatea deosebită este ales mitropolit al Moldovei şi al Sucevei. Unul dintre cele mai mari merite ale mitrpolitului Sofronie Miclescu a fost organizarea şcolilor teologice.
„Spre deosebire de unii ierarhi care hirotoniseau preoţi fără pregătire corespunzătoare, n-a admis la preoţie decât candidaţii ce absolveau cursul de la Şcoala catehetică şi apoi depuneau examen la Seminarul de la Socola şi primeau de acolo certificate”, se arată în articolul „Sofronie Miclescu-Ierarhul Unionist şi Cărturar” al Elenei Chiaburu din revista ”Carpica”. Acest mitropolit cărturar se va remarca însă în anii cruciali ai Unirii Principatelor Române. El a fost preşedintele Adunării Elective a Moldovei, din 5 ianuarie 1859 acolo unde Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor. Pentru unii istorici Sofronie Miclescu a fost unul dintre oameni cruciali ai acelui moment. ”Mitropolitu Miclescu a avut o contribuţie decisivă. Puţin cunoscută dar decisivă. El a fost unul dintre oamenii care l-a propus pe Cuza domn şi a reuşit să demaşte la nivel european fraudele anti-unioniştilor. Nu a cedat nicio clipă presiunilor şi a reuşit să-l impună pe Cuza”, spune istoricul local, Sergiu Manolache.
Pentru susţinerea cauzei unioniste şi zădărnicirea planurilor lui Nicolae Vogoride, Sofronie Miclescu a îndurat numeroase neplăceri din partea adversarilor Unirii, în special a guvernului moldovenesc. ”Mitropolitul, din cauza opiniilor sale favorabile Unirii este ţinta a mii de jigniri din partea guvemului", preciza Edouard Antoine Thouvenel, ambasadorul Franţei la Constantinopol. Totodată alte documente ale vremii arată că Mitropolitul a făcut faţă la numeroase presiuni, chiar şi din străinătate pentru a reunţa la cauza unionistă.
”La 1856, dorinţele poporului romîn, între care punctul de căpitenie era Unirea, au fost în cel mai viu şi mai puternic apărător. În acest timp avu a se lupta nu numai cu guvernul provizor, dar şi cu streinii care căutau a oprima dorinţele românilor. Pentru aceasta, el fu ameninţat cu detronarea din scaunul mitropolitan, însă această ameninţare nu făcu alt decît a-l întări mai mult în convingerile sale naţionale.”, se arăta în Ceaslovul de la mănăstirea Neamţ din 1874. Practic fără propaganda unionistă susţinută de mitropolit în rândul unei populaţii care asculta orbeşte de cler şi mai ales fără prestaţia sa ca preşedinte al Adunării Elective, alegera lui Cuza ar fi fost în bună parte zădărnicită.
”Moş Pisoi„, omul care l-a făcut pe Cuza domn
Un alt om crucial în alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 este mai puţin cunoscutul Nicolae Pisoski. Militar de carieră, colonelul Pisoski s-a născut la Botoşani dintr-o familie boierească cu origini poloneze. A fost un fel de gardă de corp a domnitorului aproape toată viaţa acestuia. Puţini ştiu însă de rolul crucial jucat de Pisoski în alegerea lui Cuza şi în problema Unirii. În primul rând a fost omul care a conspirat la alegerea lui Cuza în ambele Principate alături de Sofronie Miclescu şi alţi unionişti de seamă.
„În seara de 3-4 ianuarie, pe când şedeam la masă în Iaşi, au venit la noi câţiva amici, printre care şi fratele său de arme, colonelul Pisoski, ca să-l roage să vie negreşit după masă la «Elefant», o sală de adunare, unde şedea Costache Rolla, căci aşa s-au hotărât naţionaliştii ca să se lege cu toţii în acea seară asupra persoanei de susţinut la domnie. Cuza, cu toate rugăminţile amicilor săi, n-a voit să se ducă, deşi eu am insistat pe lângă dânsul, şi le-a spus: «Faceţi voi ce credeţi, căci pe oricine veţi alege dintre ai noştri, eu aprob şi semnez cu amândouă mâinile, numai Mihalache sau Grigore Sturza să nu fie!». Şi a plecat la teatru“, îşi amintea Elena Cuza despre seara de dinaintea alegerii lui Cuza. Pe 3 ianuarie În Marea Adunare electivă a Moldovei, adunată în ”Sala Elefant„ a fostului Muzeu de Istorie Naturală din Iaşi, Partida Naţională deţinea controlul. Însă era divizată, fiind nominalizaţi printre alţii şi Alecsandri sau Costache Negri.
În timp ce Partida Naţională se certa, într-un moment critic, pe nominalizări, Pisoski i-a cerut lui Lascăr Rosetti să închidă uşile cu cheia. A scos sabia din teacă şi l-a nominalizat pe Cuza. Jumătate dintre membrii Partidei Naţionale ezitau. În acel moment Pisoski şi-a impus nominalizarea în felul său „Firea sa fiind a unui om de acţiune, i-a somat cu arma pe cei prezenţi să-i accepte propunerea ca domn al Moldovei a lui Alexandru Ioan Cuza. Nu mai era altă opţiune pentru ei“, scria, în numărul 6 al Revistei „Hierasus“ din 1986, regretatul istoric botoşănean Ionel Bejenariu. Se spune că le-ar fi transmis tranşat tuturor membrilor.
„Dacă nu-l alegeţi pe Cuza domn, eu vă tai pe toţi aici!”. Cuza a fost ales domn în unanimitate de Partida Naţională, iar mitropolitul Sofronie înţelegând bine momentul a ratificat imediat alegerea şi a închis şi şedinţa pentru a nu mai lăsa loc de schimbări sau răzgândiri. Pisoski l-a urmat apoi pe Cuza în toată cariera sa politică şi chiar în exil. Un alt militar care i-a stat mereu alături domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost generalul Savel Manu. Acesta a fost şeful armatei în perioada domniei lui Cuza şi era născut la fel ca Pisoski şi Sofronie Miclescu tot la Botoşani, în satul Cucorăni.
Diplomatul care a obţinut Unirea
Nu în cele din urmă, unul dintre cei mai importanţi oameni în obţinerea unirii a fost ambasadorul Theodor Callimachi, un alt apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acesta s-a născut anul 1836, la conacul tatălui său Alexandru Callimachi de la Stânceşti, judeţul Botoşani, într-o familie de mari boieri de origine românească, care au dat numeroşi domnitori dar şi un mitropolit. Theodor Callimachi era un om cu o vastă cultură urmând studiile la Paris, loc în care i-a legătura cu unioniştii. „ Era un om cu o cultură deosebită. Avea o inteligenţă remarcabilă. A primit o educaţie deosebită din partea surorii sale vitrege şi apoi a fost trimis pe cheltuiala ei la Paris să înveţe. Citea enorm şi aici la Paris a luat legătura cu unioniştii. Aici şi-a definitivat crezul politic şi naţional“, spune Alexandrina Callimachi, una dintre urmaşele familiei.
Theodor Callimachie era vărul lui Cuza şi lui i-a fost încredinţată delicata misiune de a obţine din partea Marior Puteri recunoaşterea alegerii lui Cuza în ambele Principate şi implicit Unirea. Era omul trimis să rezolve o misiune aproape imposibilă şi asta în condiţiile în care Austria sau Imperiul Otoman se opuneau vehement. „Era greu în aceea perioadă să găseşti oameni de încredere. Erau frustări cu această alegere a lui Cuza, nu se putea baza pe oricine. Era o misiune delicată şi în vărul său avea o încredere deplină. Totodată ştia că la vârsta lui avea un potenţial uriaş. L-a trimis să-i reprezinte interesele. Cu activitatea lui diplomatică, Teodor Callimachi, avea să scrie istorie“, preciza istoricul botoşănean, Gheorghe Median.
Culmea Theodor Callimachi, prin calităţile sale excepţionale a reuşit imposibilul, a reuşit să convingă Marile Puteri să recunoască Unirea. „I-a impresionat şi i-a uluit. Un tânăr cu alură de prinţ, era os domnesc până la urmă, venea să discute cu ei, oameni cu multă experienţă în chestiuni diplomatice. Şi a reuşit. Avea un talent aparte. Îi învâluia şi îi impresiona cu intelectul şi cunoştiinţele sale. Cunoştea mai multe limbi străine.
Le căpăta încrederea şi devenea credibil. Le-a explicat clar şi concis importanţa unui stat unit în Balacani ca un garant al păcii. I-a convins“, spune Alexandrina Callimachi. A urmat apoi victoria finală. Tânărul diplomat, l-a convins inclusiv pe sultan să dea firmanul de numire lui Alexandru Ioan Cuza şi să recunoască Unirea necondiţionat. Toţi aceşti oameni care au contribuit decisiv la Unirea Principatelor şi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza aveau în comun dorinţa de unificare, o vastă cultură, curaj dar şi o origine comună. Toţi trei erau botoşăneni.
Vă recomandăm să citiţi şi următorele ştiri:
Se încarcă comentariile...
