Lecţia de viaţă a unei femei cu handicap. Măcinată de o boală cumplită, ajută sute de oameni să ducă o viaţă normală
0O botoşăneancă ţintuită în scaunul cu rotile şi prizonieră a unei afecţiuni cumplite reuşeşte să ofere speranţă şi ajutor persoanelor cu handicap. Mihaela Mihăescu conduce o asociaţie implicată în zeci de acţiuni prin care integrează în societate şi oferă o şansă persoanelor cu handicap printr-o strădanie continuă şi o luptă permanentă cu prejudecăţile.
În anul 2004, lua fiinţă în Botoşani, Asociaţia IHTIS. Este un ONG fondat de botoşăneanca Mihaela Mihăescu (48 de ani) care-şi propune să aducă o rază de speranţă persoanelor cu handicap, oamenilor prizonieri în propriile trupuri. După 11 ani, asociaţia înfiinţată de botoşăneancă este una dintre cele mai apreciate din ţară.
IHTIS a reuşit zi de zi să aducă normalitatea în viaţa celor pentru care izolarea era singura realitate. Sute de oameni cu handicap au fost ajutaţi să vadă lumea aşa cum este ea, să-şi găsească un rost şi să nu accepte că sunt învinşi de soartă, chiar să-şi găsească o ocupaţie şi să se simtă normali.
Au primit sfaturi, au fost îmbărbătaţi şi au fost convinşi să se arate lumii aşa cum sunt ei şi să fie apreciaţi pentru calităţile lor, dincolo de aspectul exterior. Au fost ajutaţi de IHTIS să se ridice atunci când se izbeau de zidul de intolrenţă a unei societăţi care de multe ori nu este pregătită să accepte în mijlocul ei pe cei cu deficienţe. IHTIS a organizat zeci de acţiuni, în care au fost implicate persoane cu handicap, dar şi oameni obişnuiţi. Aducându-i împreună, învaţă să se accepte.
Cu adevărat extraordinar este însă faptul că Mihaela Mihăescu, femeia care a întemeiat această asociaţie şi care se ocupă în proporţie de 90% toate acţiunile şi de proiectele desfăşurate, este la rândul ei prizonieră în propriul trup, o persoană care trăieşte imobilizată în scaun cu rotile din fragedă copilărie. Mihaela Mihăescu, prin IHTIS, oferă tuturor o lecţie despre ambiţie, voinţă şi toleranţă.
”Cel mai dificil este să mergi înainte cu propriile convingeri”
Mihaela Mihăescu este o femeie de 48 de ani şi în ciuda bolii care o ţintuieşte în scaunul cu rotile este jovială şi mereu determinată să ajute sau să facă ceva. S-a născut la Dorohoi şi, din cauza unor complicaţii la naştere, a dezvoltat sindromul extrapiramidal cu o spasticitate severă. Practic, Mihaela era o prizonieră a propriului trup. Nu putea merge şi abia putea să vorbească. În anii comunismului, dar şi după 1990, ca pe orice persoană cu handicap, o aştepta izolarea, marginalizarea şi o viaţă de asistat. Botoşăneanca, în ciuda bolii cumplite de care suferă, are însă o minte sclipitoare şi o ambiţie de fier.
Mihaela Mihăescu la festivalul de muzică şi dans popular iniţiat de asociaţia IHTIS FOTO Arhiva personala
A mers înainte, a citit enorm, practic s-a autoeducat şi s-a luptat să trăiască asemeni celorlalţi oameni, care nu merg în scaunul cu rotile şi care nu luptă cu spasmele. Nu a vrut să fie o legumă şi nici izolată.
”Niciodată nu am considerat că din cauza bolii ar trebui să trăiesc altfel. Cel mai dificil este să mergi înainte ascultând de propriile convingeri, într-o lume ce te vrea izolat, fără să ştie exact de ce. Asa ştiu ei... Cu fiecare mică treaptă urcată, am învăţat să iau în seamă toate opiniile, dar alegerea finală îmi aparţine mereu. Îmi căutam calea, ca orice tânăr... Mă înscriam la diferite cursuri, ieşeam mult mai mult din casă, citeam foarte mult, mă străduiam să ajung în preajma oamenilor de la care am ce învăţa. Determinarea cred că este un dar dat de Dumnezeu, ce a compensat limitările trupeşti. Aşa am fost mereu, în mijlocul acţiunilor corespunzătoare vârstei”, spune Mihaela Mihăescu.
IHTIS nu oferă ajutoare, oferă o viaţă normală
După 7 ani de voluntariat în diferite asociaţii, Mihaela Mihăescu şi-a îndeplinit visul şi a reuşit să întemeieze o asociaţie în 2004. A numit-o IHTIS, după cuvântul grecesc ”peşte”, simbol folosit de primii creştini. Practic prin asceastă asociaţie, Mihaela Mihăescu, dorea să scoată persoanele cu handicap din izolare, să le ofere o alternativă şi un rost. Să-i implice în activităţi şi să ducă o viaţă normală. Botoşăneanca a precizat că scopul asociaţiei nu era acela de a oferi ajutoare ci ajutor. Pentru Mihaela Mihăescu, scoaterea din izolare şi găsirea unui rost, este privit ca un scop mult mai important decât acordarea unor ajutoare efemere.
”IHTIS este un altfel de ONG, datorită faptului că nu oferă ajutoare. Prin specificul socio-cultural ales, aducem faţă în faţă copiii şi tinerii cu şi fără dizabilităţi, îndemnându-i să se cunoască, să se accepte, să intre în competiţie, să îşi descopere limitele. Aşa văd eu adevărata integrare socială. Pentru mine, o viaţă normală înseamnă să faci tot ce este cu putinţă pentru a dărui şi a primi în egală măsură. Puţine persoane cu sau fără dizabilităţi gândesc astfel, dar aceasta este "reţeta" rezultatelor pozitive. A aştepta doar să primeşti ţine de "lumea ajutoarelor"”, adaugă Mihaela Mihăescu.
Lupta pentru egalitatea de şanse
Filosofia de viaţă a Mihăelei Mihăescu a fost pusă în practică la IHTIS. Au fost organizate tabere, festivaluri şi concursuri, unde au fost scoşi din bezna izolării şi a anonimatului sute de persoane cu handicap. Au fost lăsaţi să-şi pună în valoare talentul, s-au simţit utili, au învăţat ce înseamnă ambiţia şi mai ales ce înseamnă să fi apreciat exact aşa cum eşti. Printre cele mai importante activităţi au fost Festivalul de colinde şi datini româneşti ”Trec magii prin vatra Moldovei”, dar şi tabăra ”Aptitudini pentru aptitudini”.
Mihaela Mihăescu alături de voluntari FOTO arhiva personala Mihaela Mihaescu
La festivalul de colinde, persoane cu dizabilităţi dar şi fără au concurat de la egal la egal în cadrul unui concurs cu muzică şi dans popular. Au fost jurizaţi fără categorii speciale, toţi la un loc.
”Au fost jurizaţi cu şanse egale după aceleaşi criterii: ţinută scenică, repertoriu, autenticitate. Dacă la prima ediţie au fost doar 37 de participanţi - considerându-se inegală o asemenea competiţie, anul trecut au fost 225. Aşadar, mentalitatea oamenilor se schimbă, atunci când le este direcţionată atenţia către normalitate”, spune botoşăneanca. Aceste festival a ajuns în acest an la ediţia a V-a.
O altă activitate reprezentativă pentru IHTIS este tabăra ”Aptitudini pentru aptitudini”, organizată de obicei vara la Agafton. ”Este o oportunitate de a sta împreună mai multe zile, tiinerii cu şi fără dizabilităţi descoperindu-se reciproc, aşa cum sunt în viaţa de zi cu zi”, explică Mihaela Mihăescu. Practic, sute de persoane cu dizabilităţi implicându-se în activităţile IHTIS şi-au dat seama că pot duce o viaţă normală în timp ce mulţi tineri au ajuns să-i accepte.
Luptă pentru independeţă şi educaţie
Mihaela Mihăescu este una dintre persoanele care a obţinut o victorie decisivă pentru viitorul persoanelor cu handicap. Lipsiţi de educaţie din cauza faptului că nu erau primiţi la şcoli normale, deşi intelectual erau perfect dezvoltaţi, mulţi tineri cu dizabilităţi au rămas fără studii, trecând de vârsta legală de 30 de ani, pentru continuarea gimnaziului şi a liceului. Mihaela Mihăescu este una dintre persoanele care a schimbat sistemul, ducând la aprobarea incluziunii şcolare a persoanelor trecute de 30 de ani.
Proiectul centrului de viaţă independentă FOTO arhiva personală Mihaela Mihăescu
În acest fel au fost schimbate destine, tineri care s-au întors la şcoală pentru a învăţa. Un alt plan al Mihaelei este construirea Centrului de Viaţă Independentă, un loc unde persoanele cu dizabilităţi pot trăi împreună, dezvolta proiecte şi mai ales de a beneficia de tot felul de terapii utile. Terenul a fost deja luat de asociaţie în comuna George Enescu, judeţul Botoşani, există chiar şi un proiect dar lipseşte finanţarea. Ar fi nevoie în total de 350.000 de euro pentru construcţie şi facilităţi. ”În niciun caz nu mă voi lăsa bătută şi voi continua”, confirmă Mihaela Mihăescu.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
